Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu totii am fost adolescenti rebeli, anti- sistem pana in maduva oaselor, visand la o viata libera. Undeva, pe drum, multi ne-am oprit din visat. Unora ne- a ramas doar muzica, printre rapoarte, sedinte, obligatii'. Asa suna prezentarea campaniei "Rock FM da un chopper unui mare rocker", care se incheie vineri, la ora 12.00, cand va fi desemnat castigatorul chopperului (cu motor Harley- Davidson), in valoare de 30.000 de euro. Cu ocazia acesei campanii, Calin Pop (foto) a acordat un interviu postului Rock FM.
Reporter: Calin, ce visai acum 30 de ani, cand a luat nastere Celelalte Cuvinte?
Calin Pop: Visam ceea ce visez si acum, adica as putea considera, daca e vorba de un vis, daca tot suntem pe tema viselor, ca sunt un norocos, imi traiesc de visul de zi cu zi, adica muzica rock.
Visai sa ajungi un star rock
Da, exact…
Si cum ai reusit sa-ti implinesti visul?
Nici eu nu stiu, pur si simplu asa a fost sa fie. La inceput, am pornit cu trupa prin liceu cand noi cantam si se dansa pe Pink Floyd, pe Deep Purple, pe Jimi Hendrix. In clasa a zecea i-am adunat pe basistul si pe tobosarul actual al trupei, formand Sonic... Cu numele Celelalte Cuvinte am inceput din ’81 si primul concert integral l-am considerat actul de nastere al trupei, deci nu am luat-o cu numarul de ani, de cand am inceput, din 1976, in clasa a noua.
Cum a aparut numele de Celelalte Cuvinte?
Exact din dorinta de a fi altceva decat ceva obisnuit. Bineinteles, Marcel Breazu, basistul grupului a fost cu idea asta. S-a gandit el initial la “celelalte rugi' sau “celelalte porunci'. Am lasat numele in aer pentru ca ne gandeam ca, totusi, la vremea aceea, la cenzura care era, nu prea se potrivea. Pe urma m-am gandit eu si am zis . Evident ca suna foarte dubios atunci, chiar foarte dubios.
Chiar si asa, nu v-a intrebat nimeni ce inseamna Celelalte Cuvinte?
Pai, le mai explicam. Cand ne plictiseam, le raspundeam “secret". Adica altceva decat ceva obisnuit sau motto-ul pe care il avem: "cuvintele pe care le rostim ni se par prea putine pentru a exprima ceea ce simtim", adica cuvintele sunt mai presus de muzica. In momentul in care se opreste muzica, ramane parca inca ceva de spus care nu se spune: celelalte cuvinte.
Ce vise avea un rocker in anii '80, un rocker obisnuit, care venea la concertele voastre?
In ’80 erau alte vremuri … dar fiecare rocker visa sa fie liber sau visa la cat mai multe concerte rock unde sa se simta intr-adevar liber; nu ca nu s-ar intampla si in ziua de azi chestia asta. Eu cred ca si astazi se intampla, nu chiar la fel, dar, in orice caz, un rocker in suflet se simte cu adevarat liber in sala de concerte a trupei preferate si, evident, si pe cele doua roti ale unei motociclete.
Tin minte ca se faceau concerte in noaptea de Inviere, ca sa nu se duca tinerii la biserica...
Da! Si noi am cantat o data, drept pedeapsa, in Timisoara. A fost o intamplare foarte ciudata. Inainte cu o luna de zile, aveam unul din concerte - al treilea sau al patrulea concert, nici nu mai stiu exact, cred ca aveam un an de existenta - si cineva a dat drumul la o grenada fumigena defensiva, care nu a putut fi stinsa decat cu nisip. Au venit pompierii si am dat 'extemporale', ce si cum s-a intamplat, am fost banuiti ca noi am fi pus grenada, desi a pus-o cineva din public. Concertul s-a suspendat si, drept pedeapsa, directorul Casei Studentilor din Timisoara, a carei trupa eram atunci, ne-a pus sa cantam de Paste.
Dar voi, ca artisti, ca rockeri, mai dadeati pe la biserica din cand in cand?
Pai, in mod normal, nu prea. Cel putin in cazul meu - poate ca era un caz special - tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, era procuror si era chiar obligat sa nu intre in biserica. Noi la scoala eram invatati sa fim atei. Aveam rude la tara si vedeam biserica si am ramas cu un adanc respect pentru aceasta institutie, evident.
Ti s-a intamplat sa visezi vreodata, la propriu, muzica? Adica sa te trezesti cu un rif nou in minte sau cu niste versuri, din care apoi sa se nasca o piesa?
Da! Este o piesa sau, de fapt, inceputul unei lucrari rock numita “Oglinda', in care pur si simplu, intr-o noapte mai furtunoasa, m-am trezit si m-am uitat in oglinda si am inceput sa ma intreb cine sunt. Asta a fost de fapt punctul de pornire a unei lucrari rock, in care tipul se tot oglindeste si tot isi cauta si isi pune intrebari existential: de ce se intampla una, de ce se intampla alta?
"Si mereu atipit - neam blestemat! - Mi-ai asternut poate un cosmar care nu mai are sfarsit". Chiar exista cosmaruri fara sfarsit?
In piesa asta pe care ai citat-o, numita “Neam blestemat', este vorba de cosmarul existent in viata de zi cu zi, si anume drama aceea ca incerci sa faci ceva in tara asta si nu prea reusesti sau cel putin asa era perceputa treaba de noi cand s-a scos piesa pe albumul “Armaghedon', in 1994. Nu as vrea sa intru in politica sau alte lucruri, dar intotdeuna au existat problem cu neamul nostru, deci niciodata nu poti sa spui, istoric vorbind, ca a fost bine cu neamul nostru.
Avem vreo sansa sa devenim un neam linistit la un moment dat?
Conteaza foarte mult sangele nostru, pentru ca am impresia ca sangele nostru face tot ca si neam. Poate ca tot ce se intampla nu este din cauza exteriorului, ci din cauza interiorului sau a conceptiei romanesti. Nu vreau sa fiu mare dusman, pentru ca si eu sunt roman si ma mandresc cu acest lucru si nu imi e rusine sa spun ca sunt roman, dar probabil ca problema vine din interior.
Daca n-ai fi cantat, ce ti-ar fi placut sa fii, sa faci?
Sincer sa fiu, nu stiu. Probabil ca as fi fost un inginer simplu, normal. Nu aveam alte placeri, alte pasiuni.
Ce ai face daca ai castiga chopperul Rock FM?
L-as pastra, evident, nu l-as vinde. L-as pastra si as incerca sa ma duc cu el pe unde se poate merge, pentru ca iti trebuie drumuri pentru asa ceva. Asta merge, nene, asta nu se incurca, motorul asta te duce el pe tine si nu invers. Si are un design super.
Ce piesa rock iti vine in minte cand te uiti la chopperul Rock FM?
Breaking the Law (Judas Priest n.red.)
Cum ti se par rockerii de acum fata de cei de acum 30 de ani?
Este intr-adevar o diferenta, sunt mai interiorizati un pic, parca. Revin si repet: in acea perioada era o chestie si de situatie politico-economica, in care oamenii se descatusau la concerte. Se simteau foarte oprimati. Si chiar violenta lor intre ei sau violenta asupra obiectelor de prin sala ei o interpretau ca si cum ar lupta impotriva sau ar face un rau regimului. Bineinteles, cei care faceau lucrurile astea pe vremuri acum sunt batrani, adica au familie. Nu mai vin la concerte, sunt civilizati, cu parul tuns, costum, cravata, functii de conducere, iar cei de acum, care nu au prins acele vremuri sau care doar au auzit despre ele, intr-adevar se simt mai liberi, dar parca sunt dispusi mai mult sa asculte, pentru ca cei de atunci explodau la fiecare acord. Acum stau mai mult, rumega mai bine, sunt mai civilizati, putin mai linistiti. Acum nu ma refer la faptul ca stau pe scaun si… Nu, ca si ei se dezlantuie, dar parca exista un dram de civilizatie in randul rockerilor si in nici un caz nu sunt rockeri din aceia care sunt murdari pe bocanci cu noroi.
Iti mai amintesti care a fost prima piesa Celelalte Cuvinte difuzata la radio?
Prima piesa difuzata a fost in 1984, iarna, si s-a numit “Iarba prin par'. A fost o inregistrare Radio Cluj si a fost in emisiunea aceea pe care o tinea Doru Stoica si care se numea “Topul topurilor' in 1984. Am reusit sa stam cu piesa asta patru saptamani pe locul intai.
Ai fost la toate editiile TimRock. Cum era atmosfera?
Era extraordinara, mai ales in perioada comunismului. Era o descatusare totala in Timisoara.
Ce se asculta inainte de '89 in Timisoara?
Se asculta tot ce era muzica buna, evident. Bineinteles, patrundeau si sarbismele, cum se spune, balcanismele.
Cum iti procurai discurile?
Pai, de pe piata neagra. In Oradea erau ungurii care aduceau discuri si puteai sa le inregistrezi pe magnetofon, ulterior pe casetofon. Chiar mergeau discurile cu imprumut, cu conditia sa nu le zgarai ca nu mai primeai a doua oara altul de la aceeasi sursa. In Timisoara erau si sarbii, dar si nemtii si erau surse foarte bune. Acolo am ascultat trupa Bijelo Dugme, care este o trupa extraordinara, in care a cantat si Bregovic.
Care a fost primul concert pe care l-ai vazut in afara Romaniei?
Primul concert, in '91-92, a fost Manowar, la Budapesta. Am venit cu gura cascata de acolo. Nu mai vazusem asa ceva. Concerte live aveam, aveam sursa Florian Pittis care ne dadea o gramada de concerte, dar asa sa vezi si sa simti pe pieptul tau, bataia tobei mari si a bass-ului a fost extraordinar. A fost primul concert care m-a marcat foarte puternic, adica vii inapoi acasa cu un gust amar, stii ca dom'le uite cum e acolo si aici nu se poate inca. Organizare de la a la z, chestie pe care acuma o vedem si la alte trupe care vin in Bucuresti si in Timisoara, si in Cluj, trupe mari. Asta arata romanilor ca se poate, trebuie doar organizare, trebuie rabdare…
Ce mare artist rock n-ai vazut inca live si iti doresti sa vezi?
As fi vrut sa vad Pink Floyd. Am vazut doar Roger Waters.
Au fost tensiuni in Celelalte Cuvinte de-a lungul celor 30 de ani?
Sigur ca au fost. Si mai sunt. Dar sunt ca intr-o casnicie: fiecare stie ce nu ii place celuilalt.
S-a pus problema sa va destramati?
Nu, inca nu s-a pus problema. Nu s-a pus pentru ca, pur si simplu, ne-am obisnuit, ne-am "saturat" unii de altii de atata timp incat sa ne mai si certam. Ne cunoastem, suntem prieteni, ne respectam, sau incercam sa ne respectam cel mai mult.
