Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru a doua oară la Bucureşti, Yann Tiersen, artistul cunoscut publicului pentru compoziţiile din "Le Fabuleux Destin D Amelie Poulain" şi "Good Bye Lenin" nu a mai cântat singur. Şi-a reacordat chitara electrică, a cooptat oameni talentaţi în trupă şi a decis că este timpul să concerteze diferit. Cu Sala Palatului plină am regăsit un artist mai rock, mai acustic, mai electric şi electronic... am întâlnit noul Yann Tiersen.
Dacă v-aţi aşteptat la sunetul romantic al acordeonului specific muzicii stradale franţuzeşti, dacă v-aţi aşteptat să regăsiţi stilul indemodabil ce l-a consacrat pe Tiersen, ei bine, atunci aţi fost dezamăgiţi. În 2003 francezul îşi încheia concertul solo din Bucureşti în apaluzele publicului impresionat de virtuozitatea interpretării la pian, vioară sau acordeon; între timp acesta şi-a elaborat stilul, a lansat trei albume şi a susţinut numeroase concerte live alături de trupa nou formată. După ce a colindat Europa, şi-a perfecţionat prestaţia de la un concert la altul şi a înregistrat cele mai bune momente în ultimul sau album, denumit "On Tour".
Pe scena din Bucureşti s-a remarcat prezenţa instrumentelor cu unde Martenot, instrumente ale căror efecte au dat o notă mistică şi în acelaşi timp avangardistă întregului show. În urma unui scurt interviu am remarcat că Tiersen este genul artistului complet dedicat muzicii sale, ce o consideră manieră de expresie, abandon, plăcere intensă.
Amelie, Good Bye Lenin, Tabarly sunt minunate cărţi de vizită ce îţi reflectă munca, eşti des comparat cu Chopin, Philip Glass, Michael Nyman. În opinia ta, cu cine te asemeni ca stil muzical?
Y.T: Cred că atunci când am început să-mi creez muzica a fost mai mult un abandon, m-am simţit atras de efectul combinării sunetelor, instrumentelor, abordând un stil cu totul personal.
În procesul creaţiei muzicale, acorzi o mai mare atenţie instinctului sau tehnicii? De unde te inspiri în cântecele tale?
Y.T: Este mai mult instinct, cred că muzică are bizarul ei şi atunci când lucrez încerc să fiu cât mai zen, să-mi eliberez mintea complet, iar apoi vine de la sine, curge ca o energie. Prefer să fac asta decât să mă concentrez asupra unui singur subiect. Bineînţeles muzica este influenţată de starea de spirit, de trăirile de moment, de influenţa indirectă a subconştientului.
Care este cel mai comun sentiment pe care îl zăreşti în ochii oamenilor ce vin la concertele tale?
Y.T: Sincer, nu ştiu, în majoritatea timpului cât sunt pe scenă am ochii închişi (râde), mă ajută să mă concentrez mai bine.
Se observă mai multă electricitate şi voce în ultimul album, este o noua latură a ta pe care vrei să o dezvălui?
Y.T: Într-adevăr, în noul album există mai multă electricitate, mai multă voce, sunt doar opt cântece ceva mai lungi, în care există acustic, electric şi electronic, mi se pare foarte interesant de reprodus live toată această combinaţie.
Ce părere ai despre colaborarea cu solista de la Cocteau Twins, Elisabeth Fraser?
Y.T: Sunt foarte mulţumit de colaborarea cu Elisabeth, am fost fascinat când am ajuns în studio şi am început să înregistram piesele. Este o persoană specială.
Citește pe Antena3.ro
Există teama de a te repeta în muzică? Eşti în căutarea sunetului perfect?
Y.T: Nu, pentru că nu există risc în repetiţie, dacă eu consider că mă repet pun stop şi fac altceva, de exemplu citesc o carte (râde). Şi nu, nu sunt în căutarea sunetului perfect.
Eşti la al doilea concert în România, ce părere ai despre publicul român? Este expansiv, simţi că există acea legătură între sunet şi sufletul ascultătorilor?
Y.T: Greu de spus, faţă de România am avut mereu un sentiment ciudat, o consider aparte de restul ţărilor, cât despre public, nu-mi pot da seama, pe scenă sunt total absorbit de sunete, mă concentrez doar asupra muzicii.
Care este instrumentul tău preferat? Am auzit că îţi plac foarte mult undele Martenot.
Y.T: Da, Christine Ott se remarcă la acest instrument, îmi place foarte mult, pentru că îţi poate da peste cap întreaga prestaţie live sau îi poate da unicitate, îmi place acest joc pe muchie de cuţit.
O întrebare simplă, ce este muzica pentru tine?
Y.T: Muzica a apărut înainte ca umanitatea să creeze limbajul, este o formă de comunicare abstractă, este emoţie.
Unde îţi vei petrece Crăciunul anul acesta?
Y.T: Va fi acasă, în Bretagne, Franţa, locul unde îmi petrec majoritatea timpului când nu sunt în concerte.
După un concert marca Yann Tiersen te întorci spre casă cu gândul că ai participat la ceva inedit, măreţ în felul lui. Unii au spus interesant, alţii fabulos, sunt unii care au fost dezamăgiţi şi alţii care au plecat înainte de final. Există în muzica acestui om şi agonie, şi extaz, un fel de alchimie eliberatoare a sunetului perfect.
