Noua expoziție, care va putea fi văzută în spațiul rezervat Pinacotecii MMB, la etajul Palatului Suțu, va avea cel puţin două maniere de a fi explorată de vizitatori. Pe de o parte, pe linia verticală a cronologiilor de reprezentare a portretului. Pe de altă parte, pe linia orizontală de reprezentare a portretului, şi anume unul imaginat, ideal, de la tiparul canonic la abstractizările contemporane.
Separat, vor putea fi descoperite o serie de pasaje diferite de reprezentare pe care le datorăm evoluţiei tehnologiei. Portretul static, studiat, de atelier sau de cabinet, este alăturat portretului imortalizat instantaneu, unde imaginea clipei este mereu prezentă. Cromatica este și ea în măsură să redefinească mesajul, să reflecte un ideal nemărturisit de reprezentare al autorului. În expoziție vor fi incluse și reprezentări îndepărtate ale chipului portretizat plastic, de la desprinderea de închipuire, asemănare cu zeii sau tiparul de frumusețe clasică la imaginea reală, cultivată curajos de civilizația greco-romană.
Pinacoteca Muzeului Municipiului București își dorește o schimbare de paradigmă expozițională prin diversificarea temelor de cercetare privind imaginea și comportamentul cultural ca reprezentare plastică. Pentru a oferi conținut acestor teme de interferență cu alte discipline, precum istoria și antropologia, colecția Pinacotecii este pusă în valoare şi prin alăturarea unor piese din alte colecţii ale Muzeului Municipiului București pentru o completare cât mai fidelă a unui fenomen descris sau a unui mesaj re-dezvăluit.
Practicat încă din Antichitate, portretul ocupa un loc ambiguu în ierarhia genurilor. De-a lungul istoriei, reprezentările fizionomice în artă s-au îndepărtat voit de realism; portretistica imperială a fost de multe ori idealizată, iar artiștii au optat de multe ori pentru stilizarea trăsăturilor. În Renaștere, figura umană a prezentat un interes crescut pentru artiști, perioadă în care portretul atinge maturitatea. A luat naștere portretul psihologic, cu destinație intimă care era opusul portretului de aparat, destinat locațiilor publice, caracterizat de o inexpresivitate a chipului, însă, în care accentul era pus pe atitudinea personajului și pe elementele de decor.
Portretul a suscitat interesul pictorilor români încă de la începutul secolului al XIX-lea, tradiția occidentală făcându-și simţită prezenţa și pe meleagurile româneşti. Această tradiție a fost reflectată prin numărul mare de portrete realizate de „primitivii picturii româneştiˮ, pictori peregrini, în căutare de comenzi prin Europa Centrală și de Est, cu stadii mai lungi sau mai scurte în țara noastră. Lor le-a fost conferit statutul de fondatori și recunoașterea ca înaintași ai picturii românești, care realizau, în special, portrete ale personalităților ce făceau parte din înalta societate. După aceștia, artiștii au interpretat trăsăturile modelului în funcţie de curentul artistic pe care l-au reprezentat și/ sau conform caracteristicilor artei timpului în care și-au realizat opera.
Celălalt chip are o istorie cu mult mai veche. Numită în vremuri recente autoportretizare, omul antic avea o preocupare, cotidiană chiar, pentru ceea ce putea oferi sau ascunde prin cealaltă înfăţişare care-i era la îndemână şi pe care o remodelează cu fiecare etapă a civilizaţiei: o mască. Ceea ce era relevant cu adevărat în antichitatea romană, «masca», celălalt chip, era definită prin cuvântul «persona» - cuvânt adus astăzi în înţelesul extins al unui alt sau nou individ, posibil o reprezentare a aceleiaşi persoane, reprezentare realizată de ea (autoportret) sau de altcineva. Aici avem o reprezentare de comportament cultural a temei, care a definit socialul şi cotidianul în istorie, şi continuă să o facă.
Expoziția „Portretul: Imagine şi Oglindire” va putea fi vizitată în perioada 28 noiembrie 2024 – 31 august 2025.