Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Și totuși oina are o istorie ce merită (re)adusă în atenție, alături de alte câteva legende și curiozități împărtășite mai jos de profesorul Gheorghiță Ciocioi, antropolog la Universitatea din București.
Pentru început, câteva cuvinte și expresii cu înțelesuri de mult uitate ori perimate. Și dacă tot am pomenit în titlu despre oină, haideți să deslușim mai întâi de unde ne-am pricopsit cu acest cuvânt rotund. „Oină e numele unui joc/ «sport» românesc - știe toată lumea, nu?”, chestionează, prudent, profesorul Gheorghiță Ciocioi (mă îndoiesc că hoardele care butonează în prezent „Minecraft”, „Fortnite” sau „Roblox” au habar ce este oina, tocmai din acest motiv încercăm să elucidăm acest mister aici). Facem, așadar, loc mențiunilor lingvistice: „Denumirea, în românește, provine din limba cumană, fiind cunoscută în limbile kipceak, dar și în turcă, unde «oyun» are chiar acest înțeles: joc. Azera, turkmena, kârghâza folosesc cuvântul dat cu o pronunție asemănătoare cu cea din română, în kazahă «oiînî» fiind oarecum identic cu termenul românesc”. În completare: „În turca veche, are înțelesul de a concura, mai târziu, «a se juca» (oyna). Termenul este întâlnit înainte de anul 900 - (Türkische Turfantexte) sub forma oyunun=joc. În Kaşgari, Divan-i Lugati't-Türk (1073), oyun oyunda au același înțeles. Codex Cumanicus (1303): oynarmen/ ludus - oyn= joc”. Gata joaca!
„Mărcina” și satul fără moși
Dacă tot am lămurit (sau nu?) cât de cât dilema legată de oină, propunem mai departe un alt mister lingvistic. De unde vine cuvântul „mârțoagă” (că tot îl folosim din trei în trei zile)? „Termenul a intrat în română din limba bulgară: «mărcina». Provine din «mărk»/ «mrăk», cu sensul de întunecat, negru. «Mârțoagă» este un cuvânt folosit în mai multe limbi slave. Înțelesul pentru «mărcina»/ «mârțoagă» este de «mai mult o umbră». O iapă slabă, ce nu poate fi folosită pentru tracțiune/ lucru aproape deloc”. Altă curiozitate: ați auzit de denumirea „Bezdead”/ „Bezded”? Știți ce înseamnă și de unde până unde au preluat-o valahii? Nu? Atunci să-i cedăm cuvântul profesorului Ciocioi: „Este un nume vechi slav, având înțelesul de «(satul) fără (bez) moși (dead’)». Un sat nou, de tineri. Ar mai putea desemna, de asemenea, o localitate fără preot, uneori slujitorii Domnului (chiar și vlădicii) fiind apelați în acest fel de către credincioși în slavă”.
Mănăstirea domnului Radu
Dar „Râșca”? Știți ce semnifică? „Este un nume al unor localități din Moldova și Ardeal, al unui râu, dar și al vestitei mănăstiri Râșca (Suceava). În tălmăcire din slavă: «a lui Radu» (așezarea/ mănăstirea), Rașko fiind un diminutiv al lui Rașo, formă modificată veche slavă pentru Rado/Radu. Cel mai probabil, un domn/ demnitar ctitor al unui locaș sfânt ori stăpân al locului. Fără vreo legătură cu vreun diminutiv pentru slavul «reka» (râu)”, a conchis antropologul Gheorghiță Ciocioi. Altă nedumerire (lingvistică): „Glăvan”. Ce conotații are? „Este un nume slav sud-dunărean dat pruncilor la Botez, ca nume-urare. Provine din Glavo/ Glavio. Glave, Glavei, Glavcio sunt derivate și ele de aici. Înțelesul numelui: să fie fruntea, «capul», deștept - ajuns, la noi, astăzi, nume de familie”, mai amintește antropologul Gheorghiță Ciocioi.
„Desculț” în limba română
Ce înțeles are cuvântul „Ialoveni”? „Este un nume provenit din turcă: Yalova - câmpie, loc neted, șes de pe malul înalt al unei ape, plajă. Ialovenii erau, deci, cei care locuiau într-o așezare cu o astfel de formă de relief”, a subliniat etnologul Gheorghiță Ciocioi. Dar „Bosoi”? Ce surpriză ne mai așteaptă? „«Bosoi» este nume de familie, unul purtat de mai mulți români (dar și de țigani, bulgari etc. ), răspândit în Dobrogea, Muntenia, Moldova. Uneori, este cunoscut și sub forma «Bosea». La origine a fost nume slav, întâlnit în Bulgaria, Rusia, Ucraina. Înțelesul acestuia: «desculț». Însuși numele romanului «Desculț», al lui Zaharia Stancu, a fost tradus în rusă prin «Bosoi»”. Interesant!
Ajutor de cadiu
Auzita-ți de „Naipu”? „Este numele unui sat din Vlașca (azi Giurgiu), locul de baștină al mitropolitului Bucovinei, Tit Simedrea (1886-1971). «Naipu» (în trecut, «Naip») este un nume turcesc, de proveniență arabă, naip/ naib desemnând un judecător de rang inferior otoman, ajutor ori împuternicit al unui cadiu. Cel mai probabil, un deținător, la un moment dat, de terenuri în localitatea de lângă Giurgiu (raia turcească până în 1929 - cu cadiu, geamie și o puternică garnizoană)”, a reliefat antropologul Gheorghiță Ciocioi.
Steaua, crucea, semiluna
Știați că semiluna nu a fost până aproape de zilele noastre un simbol al islamului - așa cum crucea, de pildă, ar putea fi socotită un simbol creștin dintotdeauna, ori steaua (lui David) un vechi simbol al iudaismului? „Deși un simbol străvechi (a fost folosit inclusiv de bizantini), semiluna nu era - la Rovine, ori Nicopole, să spunem - un simbol turcesc ori islamic”, a explicat profesorul Ciocioi. „Abia în timpul domniei lui Mustafa al III-lea (1757-1774) - a continuat antropologul - semiluna (cu stea) este adoptată ca simbol al statului otoman, după 1800 fiind purtată tot mai des pe steagul Imperiului de pe Bosfor. Încetul cu încetul, fostele colonii otomane vor adopta și ele semiluna ca simbol statal. Generalizat în lumea islamică în puțină vreme - începând cu secolul al XIX-lea -, acesta va deveni, totodată, un simbol religios. Așa cum îl cunoaștem astăzi”.
Cine au fost și sunt „copănarii”?
Deși schimbul de populație din 1940 dintre Bulgaria și România a însemnat, practic, plecarea aproape în totalitate a românilor și aromânilor din Dobrogea de Sud, prezența neamului „copanarilor” (după cum îi numesc bulgarii) e una vie. Cine sunt copănarii? Ne lămurește profesorul Gheorghiță Ciocioi: „Un numeros grup de rudari/ țigani, așezat în Cadrilater în anii 1920-1930 ai secolului trecut. În 1940 au refuzat să părăsească locurile în care abia se așezaseră, motivând că nu sunt români. Numărul lor este estimat, după diverse surse bulgare, la 50.000-70.000 de oameni, fiind vorbitori de română și astăzi. Aceștia mai sunt cunoscuți și sub numele de lingurari, copănar fiind totuși numele cel mai folosit în Bulgaria pentru țiganii și rudarii din Cadrilater. Un grup etnic puțin cercetat la noi. Din păcate”.
De unde provin numele parcului și podului Izvor
Parcul Izvor (Parcul Parlamentului), ce poveste! „O stradă pornită de la actualul pod Izvor tăia, până în 1984, în diagonală, spre SV, teritoriul actualului parc, spre stadionul Republicii (azi garaj al Palatului Parlamentului). Lăsa, mai întâi, în stânga, Mănăstirea Mihai Vodă, nu departe de metrou, pe un dâmb de câțiva metri, iar aproape de intersecția cu strada Hasdeu, tot pe stânga, se afla Biserica Izvor (Izvorul Tămăduirii)”, nota antropologul Gheorghiță Ciocioi într-o succintă prezentare a vechilor realități din Cetatea lui Bucur. „Biserica era, așadar, locul spre care bucureștenii apucau țintit de la podul de peste Dâmbovița, strada și mahalaua dimprejur fiind numite dintru început Izvor, după numele parohiei - mai semnala profesorul Ciocioi. Refăcută în mai multe rânduri, după ctitorie, în 1984, înainte de demolare, biserica Izvor arăta minunat. Numele parcului, cel al stației de metrou și al podului nu au legătură, prin urmare, cu vreun izvor de prin preajmă, ci cu cel al hramului faimosului locaș de cult bucureștean. Azi doar o legendă…”.
O primăvară eroică. Semnificațiile tratatului de la San Stefano
În urmă cu fix 145 de primăveri, la începutul lunii martie, pe 3 mai exact, România își obținea oficial independența de sub talpa otomană. Bulgaria, aflată vreme de aproape cinci secole sub ocupație turcească, devenea principat, în vreme ce Serbia își dobândea independența, iar Bosnia și Herțegovina își câștigau autonomia. „În urma episoadelor Grivița-Plevna (în care românii au avut un rol hotărâtor în victorie) și Șipka, turcii nu mai reuşesc să apere nici măcar Adrianopolul, rușii preluându-l fără lupte. Drumul spre Constantinopol era, așadar, liber. Ruşii ocupă apoi orăşelul San Stefano, aflat la doar 13 km de Istanbul. În situaţia dată, Turcia propune încheierea unui tratat de pace, Tratatul de la San Stefano, din 3 martie 1878”, a punctat profesorul Ciocioi. De remarcat că pe lângă eliberarea parțială a Balcanilor de elementele otomane, înțelegerea de lângă vechiul Constantinopol mai prevedea neutralitatea Dunării și retragerea trupelor ruseşti. În plus, Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor reveneau României, iar judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad, din sudul Basarabiei, aparținând de drept României, erau luate cu forța de ruși.
Cuvântul «oină», în românește, provine din limba cumană, fiind cunoscută în limbile kipceak, dar și în turcă, unde «oyun» are chiar acest înțeles: «joc»”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
Termenul «mârțoagă» a intrat în română din limba bulgară: «mărcina». Provine din «mărk»/ «mrăk», cu sensul de întunecat, negru”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
Deși un simbol străvechi (a fost folosit inclusiv de bizantini), semiluna nu era - la Rovine, ori Nicopole - un simbol turcesc ori islamic”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
