Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românii (de)plâng de mai bine de trei secole moartea violentă a voievodului Constantin Brâncoveanu (1654-1714, domn al Munteniei între 1688 și 1714) și uciderea fiilor săi - Constantin, Ștefan, Radu și Matei -, admirând totodată tăria celor cinci martiri care au avut puterea să nu-și lepede credința creștină pentru a-și salva viețile. Executați în 15/26 august, trupurile acestora au fost aruncate în mare, iar capetele, purtate în sulițe pe străzile Istanbulului. „Brâncoveanu a văzut cununiile pe creștetul a șapte fiice ale sale. Dar și cununile muceniciei deasupra capetelor fiilor lui”, remarca etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Un sultan cu bunic preot
„Cel care a purces la retezarea de capete - al domnului valah și ale fiilor săi -, sultanul Ahmed al III-lea (1673-1736), era născut la Bazargic, în Cadrilater. Fiu al unei cretane ortodoxe. Fiică de preot. Un sultan, așadar, cu bunic preot. Un sultan poet. Călăul lui Brâncoveanu a scris versuri gustate de contemporani. A întemeiat biblioteci. A jucat la nunțile fiilor săi... El, călăul-poet. Grea, da, politica. Dincolo de toate, Pronia...”, aprecia, în continuare, cercetătorul Gheorghiță Ciocioi. Încă două-trei rânduri despre Ahmed, apoi îi vom „gusta” poemele, tălmăcite din limba turcă, în premieră, de Gheorghiță Ciocioi: „A devenit celebru ca poet sub pseudonimul Necîb. Om de litere și iubitor al artelor, călăul lui Brâncoveanu, cel de-al 23-lea sultan turc și al 88-lea calif al musulmanilor, vorbea, pe lângă turcă, persana și araba”.
Fiica, măritată la 4 ani
Brâncoveanu și Ahmed al III-lea au trăit, s-o spunem, și vremuri senine, dovadă următorul fragment din Cronica lui Radu Greceanu: „Şăzînd deci măriia sa vodă în Bucureşti şi fiind vreme bună de primăvară şi neavînd nici o supărare dă cătră Poartă, s-au îndemnat măriia sa de au mersu cătră satul mării sale la Obileşti în preumblare, purcegînd den Bucureşti la mai 12 [...] Şi într-acest an înpăratul turcescu sultan Ahmet, făcînd nuntă mare şi frumoasă la mai 12 leat 7217 (1709), ş-au dat pe fii-sa după silictar Ali paşa; însă cocoana sultana numai de 4 ani fiind, o au măritat”. Deh, nuntă în Orient…
Vinul legământului
Și-acum, să facem loc versurilor sultanului poet, ale călăului lui Constantin Brâncoveanu și ale celor feciorilor lui. „Naat-ul de mai jos - ne-a lămurit traducătorul Gheorghiță Ciocioi - este un poem de adorație pentru Allah și de cinstire a Profetului Mahomed”.
„Întru pomenirea ta limba mi s-a prins în rugăciune,
O, tu, reazem al celor care îți cer ajutor, mântuiește-mă!
Citește pe Antena3.ro
De iubirea ta oftez și mă tângui,
O, tu, reazem al celor care îți cer ajutor, mântuiește-mă!
N-am aflat drumul către cuibul unirii celei dumnezeiești,
Am căzut întru uimire luând aminte la cele prea multe.
N-am ajuns la adunarea aleșilor ce stau în preajma ta,
O, tu, reazem al celor care îți cer ajutor, mântuiește-mă!
Inima mi s-a prăvălit întru sălbăticia lumii,
Iartă-i păcatul și arată-ți mila,
Îngăduie să-și afle odihna întru umbra bunăvoinței tale,
O, tu, reazem al celor care îți cer ajutor, mântuiește-mă!
Căci dintru veșnicie am băut vinul legământului,
Poate că veni-va până la urmă și biruința în inimă,
Ființa-mi tânjește după întâlnirea cu tine,
O, tu, reazem al celor care îți cer ajutor, mântuiește-mă!
Întru cele două lumi, o, Tu, Cel Viu, Care iei aminte la toți,
Dă fiecăruia ceea ce își dorește,
Necîb se roagă cu o fărâmă dintru iubirea ta,
O, tu, reazem al celor care îți cer ajutor, mântuiește-mă!”
Cunoașterea tainică a adevărului
Alt poem, aceleași sforțări mistice:
„Gazel
O, inimă, n-ai căutat pe cele de sus!
Merinde pentru drumul ce duce către Viața de apoi, de-ai avut parte, tu n-ai strâns.
O, inimă întru nepăsare, îndură-te, spune-mi, de ce?
N-ai zorit nicicum spre cunoașterea tainică a adevărului,
Ce-ar fi putut fi aflat.
O, inimă, nu te slăvi, căci lumea este trecătoare!
Am fost nepăsător, ce păcat!
Iar tu n-ai rușinat pe cel nevrednic.
Poem
M-a părăsit sultanul meu,
Cu cine oare să fii prieten acum?
Gura e plină de vorbă dulce, amăgitoare.
Cu cine oare să fii prieten acum?
Dorința i se împotrivește
Nu-i o piedică însă pentru unire.
O ispită, ispită!...
Cu cine oare să fii prieten acum?
Poem
Vinde-ți acoperământul și cheltuiește-l.
Nu intra la cheltuieli cu cineva.
De ai capul sănătos printre oameni,
Nu-i o rușine lipsa acoperământului atunci când ești demn.
Poem
Cine n-a semănat, n-a cules în acest ogor,
Nu lungim vorba -
Cel căruia îi trebuie pâine -
Acela să semene!”
Păunul iubirii
Al treilea poem, ultimul:
„Gazel
Pentru a ajunge la prietenul dorit,
Cată la ajutorul unui bătrân [dibaci în] al/e cunoașterii spirituale,
Cată chipul curat al vederii celei dumnezeiești în oglinda credinței!
Dacă ești azi în căutarea tainicei științe dumnezeiești,
Caută-l pe Hızır întru inima surpată,
prin însoțirea și grăirile sale cu rosturi adânci!
Chiar de-ai porni de la Pleiade spre palat hotărât, cu îndelungă preumblare,
Dacă nu-L afli pe Domnul Luminii,
Caută-L mereu în a ta ființă!
Taina iubirii nu se arată în orice inimă sau orice piept,
Dacă vrei să o afli, caută-ți inspirația și insuflarea în chiar locul revelației!
Prinde de gât păunul iubirii și pășește în ringul cel de foc cu îndrăzneală,
Dacă dorești izbândă întru țel înalt
O, Necîb, cat-o în acest divan!...”
Material secundar (cu foto 5)
Pastila de religie
Academia Patriarhiei Ecumenice - construită pe un teren ce a aparținut lui Dimitrie Cantemir
În închiderea „Dicționarului”, o binevenită „bulină”, tot dinspre Bosfor (conturată tot de Gheorghiță Ciocioi): „Academia Patriarhiei Ecumenice a fost reînființată în 1454, după căderea Constantinopolului, de către Gennadios Scholarios. Au studiat aici mai mulți domnitori ai Moldovei și Valahiei, fără a-i pune la socoteală pe domnii fanarioți, ori pe unii demnitari de curte de la noi. Până în 1803, Academia Patriarhală s-a aflat în Fanar, mutându-se apoi în conacul lui Alexandru Mavrocordat din Xirokrini. Își va schimba în mai multe rânduri sediul, în 1881-1883, fiind înălțată o construcție impunătoare pentru aceasta - pe un teren ce aparținuse domnului moldovean Dimitrie Cantemir (absolvent și el al Academiei), situat în apropierea Patriarhiei Ecumenice”.
Al cincilea castel ca mărime din Europa
Întregire: „Este numită astăzi Castelul roșu, ori Școala roșie (fapt datorat cărămizilor, importate din Franța, din care a fost construită). Este una din cele mai admirate clădiri a unei instituții școlare din Istanbul, poziția sa pitorească de pe Cornul de Aur ajutând-o, de asemenea, în sensul dat. De altfel, în ciuda faptului că adăpostește o școală (și astăzi se învață aici în limba greacă, dar după o programă turcă), aceasta este considerată de arhitecți ca al cincilea castel ca mărime din Europa”.
300 de ani s-au împlinit în 2014 de la moartea Brâncovenilor.
60 de ani avea Constantin Brâncoveanu când a fost mazilit și ucis de sultanul otoman Ahmed al III-lea. Cel mai mic fiu, Matei, avea doar 12 ani.
„Brâncoveanu a văzut cununiile pe creștetul a șapte fiice ale sale. Dar și cununile muceniciei deasupra capetelor fiilor lui”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Cel care a purces la retezarea de capete - al domnului valah și ale fiilor săi -, sultanul Ahmed al III-lea, era născut la Bazargic, în Cadrilater. Fiu al unei cretane ortodoxe. Fiică de preot. Un sultan, așadar, cu bunic preot”, Gheorghiță Ciocioi
„A devenit celebru ca poet sub pseudonimul Necîb. Om de litere și iubitor al artelor, călăul lui Brâncoveanu, cel de-al 23-lea sultan turc și al 88-lea calif al musulmanilor, vorbea, pe lângă turcă, persana și araba”, Gheorghiță Ciocioi
