Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numele care deschide „Dicționarul” este Suțu (cu S!), iar maestrul de ceremonii este etnologul Gheorghiță Ciocioi: „Este un nume cu origine uitată. Pronunțat greșit uneori la noi - Șuțu. Nume cunoscut bucureștenilor mai ales prin palatul Suțu (astăzi, Muzeul Municipiului București) «de la Universitate». Nume al unei ilustre familii fanariote, ce a dat trei domnitori Moldovei și Valahiei - Alexandru, Mihail I, Mihail al II-lea Suțu. Originea acesteia este Epirul, unde a purtat inițial numele de Drakos (balaurul). Mai mulți istorici turci consideră familia Suțu ca fiind una aromână elenizată. Numele de Suțu aceasta l-a căpătat în secolul al XVII-lea, la Constantinopol, când unul dintre membrii ei s-ar fi ocupat de «lucrări hidrotehnice», aducțiuni de apă, «regularizarea» pâraielor orașului de pe Bosfor”.
Omul apelor
Detaliat: „De atunci, turcii i-au numit pe Drakos «Suțídes», iar grecii, într-o formă elenizată, «Souțos» (Σούτσος). Numele dat este o deformare a numirii turcești a ocupației de «sucu» (a se citi «sudjiu»). În tălmăcire: cel care se ocupă de apă. După înțeles: «omul apei» - de la «su» (în limba turcă - apă). Cum în turcă există și termenul sütçü (sütciü) - lăptar, negustor de produse lactate (de la süt - lapte + sufixul çü - persoană care se ocupă cu laptele), numele a născut nu puține controverse printre etimologiști - dacă «șeful de la ape» (pe mână cu marele vizir, cum altfel!) era «băgat» și în afaceri cu lapte? Mare brânză, na!”.
Ultimul domn fanariot al Țării Românești
Domn al Moldovei din iulie 1801, Alexandru Suțu a fost numit și caimacam al Țării Românești în iulie 1802, după părăsirea tronului de către Mihai Suțu, unchiul său patern. A condus ambele țări doar o lună, fiind mazilit. Numit domn al Țării Românești în noiembrie 1806, după izbucnirea războiului ruso-turc ce a durat până în 1812, nu a putut pătrunde în țară, rămânând la sud de Dunăre, iar rușii l-au impus în locul lui pe Constantin Ipsilanti. În noiembrie 1818 a primit din nou domnia Țării Românești. A murit la sfârșitul lui ianuarie 1821, cauza oficială fiind un erizipel. Potrivit unui izvor francez contemporan, existau însă zvonuri că a fost otrăvit de medicul său, la cererea conducătorilor Eteriei, deoarece refuzase să sprijine mișcarea greacă de eliberare națională. Alexandru Suțu a fost ultimul domn fanariot al Țării Românești.
Din trunchiul lui Gheorghe
Alt fanariot - Ghica! „Nume ale unor domnitori din perioada fanariotă în Țările Române - Alexandru, Grigorie II, Grigorie III, Matei Scarlat Ghica. Familia Ghica este originară din Epirul de Nord. Considerată fie de origine aromână, fie albaneză - de credință ortodoxă, elenizată. Numele de Ghikas este un diminutiv al lui Gheorghios - Gheorghikas - Ghikas. Ghiko/Ghika este întâlnit și la slavii sudici, provenind tot din Gheorghikas. La noi, de asemenea, din Gheorghică - Ghica, Ghican, Ghicul - unde se confundă cu numele arăbănașilor, strămutați în Moldova și Muntenia. Boierul Ghica (sosit în Moldova înainte de Vasile Lupu) își ia numele, ca domn, de Gheorghe Ghica - fiind fondatorul familiei Ghica - așa cum o cunoaștem (Ghiculeștii)”.
Roi pe Marița
Încă unul - Ipsilanti: „Nume purtat de doi domni fanarioți - ai Valahiei și Moldovei - Alexandru și Constantin Ipsilanti. Conform unei tradiții, o ramură a familiei Ipsilanti, după cucerirea de către latini a Constantinopolului, în 1204, s-a refugiat în Trapezunt. Aceasta s-ar fi numit, de asemenea, Xiphilinos, Ipsilantis fiind numele luat după localitatea de origine - Ipsala. Lipsa unei legături veridice între familia fanariotă Ipsilanti din Constantinopol, din secolul al XVII-lea, și cea din Trapezunt trimite la faptul că numele dat ar fi putut fi purtat de mai multe familii din localitatea Ipsala (Turcia europeană de astăzi, regiunea Adrianopol), fiind un supranume, adăugat unui nume de neam. În vechea greacă, localitatea Ipsala s-a numit Κύψελα/ Kýpsela, fiind numită mai apoi în greacă Yψαλα/ Ýpsala. Numele acesteia, socotit trac sau grec la origine, s-ar trage de la «stup», «loc gol, închis» (κυψέλη), luat după forma de relief în care se află așezarea - o vale largă, roditoare (a râului Marița, înainte de vărsarea lui în mare), asemenea unui crater, în care «roia» nu puțină lume. Kýpsela a fost în trecut o așezare importantă, episcopii săi luând parte la mai multe Sinoade Ecumenice și Locale”.
Barbă Neagră și cerbii cu coarne de aur
Mai departe, pe urmele lăsate de Mavrogheni: „Nume grecesc, cunoscut mai cu seamă prin domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni (1735-1790). A ctitorit la București biserica de lângă Muzeul Țăranului Român de astăzi. A introdus pentru prima oară apă potabilă prin conducte de lut în capitala Valahiei. Își va construi o reședință de vară la capătul Podului Mogoșoaiei (pe atunci, în afara Bucureștilor, Piața Victoriei de astăzi), după modelului luxoaselor sale case din Fanar și Therapia (cartiere ale Constantinopolului). Știutor al mai multor limbi străine, compunea adeseori poezii și se implica în viața Bisericii (la Stambul fiind, a încercat chiar să schimbe un patriarh ecumenic). Va fi decapitat de turci la Biala (pe atunci sat), la sud de Rusciuk, în 1790. Va rămâne în istoria capitalei României prin excentricitatea sa de a polei cu aur coarnele cerbilor trăsurii domnești. În tălmăcire, Mavrogheni (Μαυρογένης) - Barbă Neagră. Nume aflat și la slavii sudici: Mavrogan, Mavroganov”.
Aristocrați moldoveni cu seve turco-tătare
Un nume de domnitor român cu înțeles uitat - Cehan: „Familie cunoscută ca Racoviță Cehan. Pământeană (din Moldova). Înrudită cu familii fanariote, va da trei domni Țării Românești și Moldovei - Constantin, Mihail și Ștefan Racoviță Cehan. Dacă Racoviță este un nume de botez, ce va ajunge nume de familie alături de Cehan (cunoscut încă din vremea lui Ștefan cel Mare), cel de pe urmă pomenit este un nume de origine turco-tătară - ca multe alte nume de boieri și domni din Moldova (să amintim doar de numele tătar al familiei Cantemir, înrudită cu Cehan). Numele dat va circula, de asemenea, ca Cihan, voievodul Constantin Racoviță semnând însă adeseori ca Gehan. Cehan (a se citi Gehan), nume prezent în mai multe limbi turcice, a fost preluat de acestea din persană - cahān/cihān având înțelesul de lume, univers, lumea întreagă; mondus fiind termenul latin care tălmăcește cuvântul în cauză la primele atestări europene ale lui [Codex Cumanicus, 1303]. Cel mai adesea, Cehan/Cihan este însă o prescurtare a numelui persan, intrat, de asemenea, în limbile turcice, Cihāngīr - cuceritor al lumii (cihān - «lume»; gīr - «a ține, a lua»). La turco-tătari mai are sensul de ocrotitor al oamenilor, luptător pentru aceștia. Numele de Cehan/Cihan (Gehan/Gihan) este purtat astăzi de numeroase personalități din lumea turcă, fiind un nume întâlnit destul de des în Turcia”.
„Familia Ghica este originară din Epirul de Nord. Considerată fie de origine aromână, fie albaneză - de credință ortodoxă, elenizată”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele de Ghikas este un diminutiv al lui Gheorghios - Gheorghikas - Ghikas. Ghiko/Ghika este întâlnit și la slavii sudici, provenind tot din Gheorghikas”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Boierul Ghica (sosit în Moldova înainte de Vasile Lupu) își ia numele, ca domn, de Gheorghe Ghica - fiind fondatorul familiei Ghica - așa cum o cunoaștem (Ghiculeștii)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele de Hangerli ar fi fost dat de un strămoș, care l-ar fi vindecat pe Mehmed al IV-lea de o boală aducătoare de moarte, acesta devenind cel mai apropiat confident (handjer/li) al sultanului”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Înrudită cu familii fanariote, va da trei domni Țării Românești și Moldovei - Constantin, Mihail și Ștefan Racoviță Cehan”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
