Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între secolele al V-lea și al III-lea î.Hr., în intervalul etichetat de istorici drept Perioada Regatelor Războinice, șapte formațiuni statale se luptau pentru supremație în teritoriul pe care se suprapune astăzi China. În jurul anului 221 î.Hr., după ce a zdrobit și ultimele împotriviri ale rivalilor, Zheng, din familia conducătoare Qin, și-a luat numele de Qin Shi Huangdi, în traducere Primul Împărat al Regatului Qin. El a și fost, de altfel, primul monarh al Chinei. Povestea acestui prinț este seducătoare. Zheng a crescut de mic copil în captivitate, ca zălog oferit de tatăl său regatului dușman Zhaou, iar când Zichu, părintele său, a murit, puștiul de 13 ani a fost eliberat pentru a-și prelua moștenirea din postura de rege vasal.
Șase regi, în genunchi
În ciuda educației dirijate de clanul Zhaou, adolescentul nu avea să trădeze niciodată ambițiile familiei Qin. Dimpotrivă. În 238 î. Hr., după o perioadă de șapte ani în care a condus împreună cu un regent aservit clanului Zhaou, Zheng l-a îndepărtat pe acesta și a preluat frâiele regatului cu mână sigură. Și-a întărit armata și alianțele, exploatând slăbiciunile rivalilor. S-a scuturat de jugul regatului Zhaou și a pornit o luptă vicleană - pe principiul divide et impera - împotriva celorlalte șase regate care dețineau puterea. În câțiva ani Zheng avea să le îngenuncheze pe toate. Regatul Han a picat în 230, Zhaou, în 238, Wei, în 228, Chu, în 223, Yan, în 222 și Qi, ultimul regat independent, în 221 î.Hr. Băiatul crescut în captivitate de seniorul tatălui său devenise stăpânul absolut al Chinei. Pe care n-a ezitat s-o transforme radical.
Un milion de chinezi, scoși la muncă
„Qin Shi Huangdi - sublinia istoricul britanic John Bew în studiul „Titani ai istoriei” (Litera, 2019) - a creat un stat centralizat puternic. A abolit vechile legi și structuri feudale, a schimbat aparatul administrativ, a standardizat scrierea, moneda, unitățile de măsură, limbajul. A unificat China inclusiv prin trasarea unor noi drumuri și canale de navigație”. Toate cu un preț, normal. Un milion de chinezi de rând au fost scoși la muncă pentru construirea a 7.564 de kilometri de drumuri și a sute de kilometri de ziduri gândite să apere granițele de nord ale imperiului de atacurile triburilor sălbatice.
Confucianismul, în afara legii
Puterea nelimitată l-a îmbătat însă pe Qin Shi Huangdi într-o asemenea măsură încât a dispus scoaterea confucianismului - calea spirituală tradițională pe care o urmau chinezii - în afara legii, pe motiv că principiile acestei gândiri îi contestau autoritatea. În nebunia lui a mers și mai departe. I-a persecutat pe liderii confucianismului, îngropându-i de vii sau decapitându-i fără judecată. La fel au pățit și adepții altor credințe pe care împăratul le credea responsabile de îngrădirea puterii sale. A ordonat ca toate cărțile apărute fără aprobarea sa să fie interzise și arse. Frenezia intelectuală a fost înlocuită treptat cu obediența și teama.
Elixire, dubluri, tentative de asasinat
„Pe măsură ce a îmbătrânit, Qin Shi Huangdi a devenit obsedat de propria moarte. Trimitea regulat expediții în căutarea «elixirului vieții», în încercarea disperată de a-și prelungi existența, pe care o apăra cu dinții. Folosea nenumărate dubluri pentru a-i descuraja pe asasini - cronicile vechi au consemnat nenumărate tentative de asasinat la adresa împăratului -, schimba camera de somn de mai multe ori în timpul unei nopți, supravegherea era draconică. Oricine era bănuit de trădare, sfârșea în sabie”, mai nota istoricul John Bew în lucrarea citată anterior.
Tabletele otrăvitoare
Până la urmă, dorința de a dobândi nemurirea i-a adus sfârșitul acestui bărbat amețit de prea multă putere. „În acea vreme - amintea cercetătorul John Bew - se credea că un om poate trăi mai mult dacă bea metale prețioase, preluând astfel din trăinicia acestora. Împăratul a murit în 210 î.Hr. în timpul unei vizite în estul Chinei, după ce a înghițit mai multe tablete de mercur meșterite de medicul curții sale în încercarea de a-i oferi nemurirea”. Qin Shi Huangdi era convins în timpul vieții că vastul său imperiu va dăinui o mie de ani. Ce iluzie! La doar patru ani de la moartea sa stupidă, China a fost înghițită de un nou război civil. Ideea unei Chine unite s-a păstrat însă până în zilele noastre.
Un mormânt-munte
Împăratul Qin Shi Huangdi s-a asigurat încă din timpul vieții că va fi păzit cu strășnicie în eventualitatea în care nu va dobândi leacul nemuririi. În acest scop a comandat construirea unui mausoleu gigantic, întins pe o suprafață de cincizeci și doi de kilometri. Un munte întreg! Mormântul a fost descoperit abia în 1974, de un grup de țărani care săpa o fântână în apropierea orașului Xian. Armata de teracotă care veghea somnul de veci al primului împărat al Chinei era alcătuită din șase mii de soldați, fiecare sculptat în detaliu, cu trăsături faciale unice.
Perle, aur, argint, jad
De remarcat că până acum a fost excavată doar o parte din imensa construcție și, dacă ținem cont de scrierea istoricului chinez Ssu-ma Chi’en (circa 145-85 î.Hr.), multe alte minunății așteaptă să fie dezvelite din țărână: „Lucrătorii au elaborat machete de palate și pavilioane și au umplut mormântul cu vase fine, pietre prețioase și lucruri rare. Artizanilor li s-a poruncit să instaleze arbalete acționate mecanic, care să tragă în orice intrus. Din mercur au fost create diferitele cursuri de apă ale imperiului, chiar și marele ocean. Constelațiile cerului au fost reproduse din perle strălucitoare, iar jos, pe pământ, au așezat păsări lucrate în aur și argint și brazi sculptați în jad”.
221 (î.Hr.) a fost anul în care Qin Shi Huangdi a reușit să-i unească pe chinezi pentru prima oară sub un singur sceptru
„Dacă îi cârmuiești pe oameni prin pedepse, aceștia se vor înfricoșa. Fiind înfricoșați, oamenii nu vor face ticăloșii”, ideea de bază a cârmuirii lui Qin Shi Huangdi
7.564 de kilometri de drumuri și sute de kilometri de ziduri gândite să apere granițele de nord ale imperiului chinez de atacurile triburilor sălbatice au fost construite în timpul domniei lui Qin Shi Huangdi
„Pe măsură ce a îmbătrânit, Qin Shi Huangdi a devenit obsedat de propria moarte. Trimitea regulat expediții în căutarea «elixirului vieții», în încercarea disperată de a-și prelungi existența”, John Bew, istoric
„Împăratul a murit în 210 î.Hr., în timpul unei vizite în estul Chinei, după ce a înghițit mai multe tablete de mercur meșterite de medicul curții sale în încercarea de a-i oferi nemurirea”, John Bew, istoric
