Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Are cuvântul profesorul Paul Cernat, critic și istoric literar: „Radu Ionescu provenea, se pare, dintr-o familie sârbo-macedoneană, fapt care-i va înlesni activitatea diplomatică de la Belgrad din 1867-1870, după ce participă activ la detronarea lui Al.I. Cuza, pe care-l combătuse în presă și în broșura Al.I. Cuza și unirea completă a Principatelor (1861). A studiat la Paris cu sprijinul unor boieri avuți (aici debutează și publicistic la revista Buciumul a lui Cezar Bolliac), iar după întoarcerea în țară devine redactor la reviste liberale, majoritatea cu particula român în centru: Revista română, Uniunea română, Sentinela română, Românul (inclusiv revista Independința - fosta revistă Dîmbovița a lui Bolintineanu - pe care o conduce, după 1861, își schimbă numele în Independința română)”.
Înaintea Crailor de Curtea Veche…
În continuare: „A debutat ca poet cu placheta Cînturi intime (1854), urmată de triumfalista Odă la România (1859). Prima e influențată de romanticii englezi, făcând - cum bine s-a spus - trecerea de la pașoptismul liric al lui Bolintineanu la demonismul depresiv al lui Eminescu și al primului Bacovia. I s-a atribuit (prin Dumitru Bălăeț și alții) paternitatea a două dintre cele mai speciale romane românești postpașoptiste: neterminatul Don Juanii de București, strămoș al Crailor... mateini (publicat anonim ca foileton în Independința din 1861-1862, și duplexul (apărut tot anonim, în 1865) Catastihul amorului. La Gura sobei, unde metaromanul parodic - arta de a începe un roman în mai multe stiluri - e urmat de o narațiune erotică psihologizantă, cu elemente compoziționale pe care le vom regăsi abia în romanul interbelic”.
Citește pe Antena3.ro
Pionier al criticii literare autohtone
Unde de îndoială: „Există totuși posibilitatea, la fel de mare, ca ambele să fi fost scrise de Pantazi Ghica, fratele lui Ion, încondeiat de Eminescu în Scrisoarea III drept urîciunea fără suflet, fără cuget/cu priviri împăroșate și la fălci umflat și buget). Radu Ionescu a publicat și o nuvelă, nu rea, O zi de fericire. Conștiința estetică evoluată se vede și în contribuția sa de pionier al criticii literare autohtone. Serialul Principiile criticei, publicat în Revista română, arată - înaintea lui Titu Maiorescu - o bună familiarizare cu estetica și filosofia clasică (de la Platon la Descartes) și modernă (Hegel, în primul rând, dar și Proudhon). Și, mai ales, o aplicare inteligentă a acesteia la specificul operei de artă, în care metoda istorică și cea teoretică fuzionează nedogmatic. A fost un artist care și-a depășit, în destule privințe, contemporanii, dar pe care finalul prematur l-a împiedicat să-și dea adevărata măsură”.
Deputat pentru cinci săptămâni
Într-un articol dedicat omului politic Radu Ionescu și semnat de Florea Ghiță portretul literatului se întrezărește greu: „În cadrul Adunării elective a României din 1866, fiind ales deputat din partea districtului Argeş, este un element activ al opoziţiei faţă de Cuza şi Kogălniceanu, plasându-se în numeroase probleme pe poziţia partidului conservator. Deşi nu-şi exercită mandatul de deputat decât cinci săptămâni, Radu Ionescu se remarcă prin intervenţiile sale cu ocazia discutării proiectului de constituţie din 1866, susţinând consemnarea, în textul definitiv al acesteia, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Cu un an înainte de alegerea sa ca deputat, în 1865, este numit director în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, post în care se va remarca, încercând să pună în practică vechile sale idei susţinute în Buciumul. Sortit, parcă, schimbărilor rapide şi derutante, părăseşte şi această funcţie pentru ca în anul 1867 să primească postul de agent al ţării la Belgrad, şi apoi la Budapesta, post corespunzător pregătirii sale, deoarece ştia mai multe limbi, printre care franceza, slavona şi germana”. Așadar, un om educat în slujba tinerei Românii…
152 de ani s-au împlinit în 24 decembrie 2024 de la nașterea poetului, prozatorului, jurnalistului și criticului literar Radu Ionescu.
„Radu Ionescu a fost un artist care și-a depășit, în destule privințe, contemporanii, dar pe care finalul prematur l-a împiedicat să-și dea adevărata măsură”, Paul Cernat, istoric literar
„Radu Ionescu provenea, se pare, dintr-o familie sârbo-macedoneană, fapt care-i va înlesni activitatea diplomatică de la Belgrad din 1867-1870”, Paul Cernat
