Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zeci de actori termină în fiecare an facultățile de profil și intră pe o piață unde la stat posturile sunt blocate, la privat bătaia e mare, iar salariile nu foarte bune. Trei actori au stat de vorbă cu „Jurnalul Național” despre ce înseamnă generația tânără a teatrului românesc.
Ce se întâmplă cu absolvenții UNATC? Unde se angajează?
Ilinca Manolache: Ies „prestatori de ser-vicii artistice” și restul ține de hazard. Câțiva reușesc să se angajeze în teatre, unde au un salariu de 500 lei pe lună ca debutant. Restul fac teatru în regim independent sau nu vor face meseria niciodată... E foarte trist.
Andrei Runcanu: Se angajează la puținele teatre care reușesc să îşi deblocheze postu¬rile și să își ia în trupa lor tineri actori. Sau încearcă să joace prin baruri. Există și programe pentru tineri, inițiate de unele teatre de stat, dar, dintr-un motiv sau altul, aceste programe nu au succes. Şi, bineînțeles, mulți alți absolvenți se lasă de meserie.
Nicoleta Lefter: Fiecare om este responsabil pentru viața și cariera lui, deci tinerii care termină UNATC se adaptează condițiilor oferite de teatrele de stat (colaborare sau angajare pe termen limitat) sau de teatrul independent.
Dacă ai putea da un sfat pentru un tânăr absolvent, care ar fi rețeta succesului?
Ilinca Manolache: Să reziste cât îl ține stomacul.
Andrei Runcanu: Nu există succes, există supraviețuire. Sfatul ar fi să găsească oameni asemeni lor, cu care să împartă aceleași viziuni artistice și să facă teatru în permanență, în orice condiții, iubindu-și meseria. E singura metodă de a nu se lăsa învinși de un sistem ce nu progresează.
Nicoleta Lefter: Rețeta succesului: 2 kilograme de făină, 1 ou, o cană de lapte, un praf de sare... și dă-i bătaie!
Cei trei tineri actori cred că principalele îngrădiri ale indus¬triei țin de corupție, de impos-tură și de prost-gust. Nu există nici preocupare pentru viitor. Andrei Runcanu spune că, dacă ar fi director de teatru, ar monta în fiecare stagiune trei spectacole regizate de tineri absolvenți și ar obliga actori mari de teatru să joace alături de cei tineri, pentru a asigura transferul ștafetei între generații. Ei cred că directorii actuali ar trebui să fie mai ea să se schimbe.
Dacă Teatrul nu ar fi o clădire... ai sta de vorbă cu el și i-ai spune un singur lucru; care ar fi acela?
Ilinca Manolache: Show must go on!
Andrei Runcanu: Să nu se lase folosit. Nu e o clădire, însă din păcate nu e nici o formă de exprimare. A ajuns o vacă de muls pentru cei care nu se pricep să facă altceva.
Nicoleta Lefter: Nu-mi mai place de tine acum, la ora asta!
