La mulți ani, dragoste, carieră îndelungată și să vă vedem mereu pe scenă!

Minute în șir de aplauze pentru Victor Rebengiuc în „Tatăl”, un text tulburător de Florian Zeller și o interpretare magistrală care emoționeaza spectatorii până la lacrimi. Deși mulți au crezut că se va retrage după acest rol, Victor Rebengiuc mărturisea: „Atâta timp cât am putere în mine, cât sunt capabil, voi juca.”

Despre marii actori poți scrie nu doar comentarii, analize și un îndreptățit și neîncăpător laudatio, ci adevărate romane, o saga, un serial cu zeci și zeci de episoade despre fiecare rol, în teatru sau filme, despre colaborările cu mari regizori și succesul încununat în festivaluri internaționale și naționale. Poți aduna mii de mărturii ale spectatorilor și criticilor care-i admiră, o antologie de emoții și amintiri de neuitat. Recunoașterea valorii lor devine ea însăși o adevărată Opera omnia, la care ți-e greu să adaugi lucruri noi, observații originale.

Victor Rebengiuc face parte de multă vreme din legendele Olimpului Teatrului Românesc. Poți povesti despre el, adăugând noi și noi informații care se transformă în legende despre un spectacol, un rol, un personaj sau mai multe poziții și discursuri civice, Actorul total, Actorul orchestră, Actorul tăcerilor mai expresive decât orice cuvinte, actorul căruia un mare scriitor poate să-i încredințeze cel mai complex personaj din opera lui, fără să-i fie teamă, că va fi trădat ori golit de întreaga lui ființă.

Harul și perfecțiunea jocului unui mare actor nu trădează. Nimic nu este mai cinstit decât perfecțiunea. 

Astăzi, 10 februarie, genialul actor Victor Rebengiuc împlinește 89 de ani. Artist inegalabil, cu o carieră de peste 60 de ani în teatrul și filmul românesc, cu un palmares absolut impresionant, în peste 50 de filme și sute de roluri de teatru, Rebengiuc a pus în toate participările sale artistice amprenta imensului său talent, vitalitatea lui extraordinară, sinceritatea ideilor, forța inepuizabilă, uneori sub aparența inflexibilității, intransigenței, dar și a realei sale sensibilități. Talent nemăsurat. Absolut.

Rolurile sale unice au trezit admirația cinefililor: Apostol Bologa din “Pădurea Spânzuraților”, regia Liviu Ciulei, Ilie Moromete din “Moromeții”, regia lui Stere Gulea, Niki Ardelean în pelicula „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, în regia lui Lucian Pintilie, Iancu Pampon din filmul „De ce trag clopotele, Mitică” și „Balanța” în regia lui Lucian Pintilie, „Tănase Scatiu”, în regia lui Dan Pița, etc.

Nu pot să nu îmi aduc aminte și de rolurile sale remarcabile de pe scenele teatrale din” Opera de trei parale”, în regia lui Liviu Ciulei, cât și în „Un tramvai numit dorință”, în aceeași regie, în rolul lui Brutus din „Iulius Cezar”, în regia lui Andrei Șerban.

În acea perioadă a jucat în piese precum Pierre din „Nebuna din Chaillot”, de Jean Giraudoux, regia W. Siegfried, în 1957, Jim Curry – „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash, regia Liviu Ciulei, 1957, Caramachel – „Don Gil de Ciorap verde” de Tirso de Molina, regia Mihai Paxino, 1957, Episcopul de Reims – „Sfânta Ioana” de G. B. Shaw, regia Liviu Ciulei, 1958, Biff – „Moartea unui comis-voiajor” de Arthur Miller, regia Dinu Negreanu şi Vicontele Nanjac – „Soţul ideal” de Oscar Wilde, regia Sorana Coromă-Stanca, ambele în 1959, Alioșa – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1960, Orlando – „Cum vă place” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei şi Dimitri Vaghin – „Copiii soarelui” de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, ambele în 1961 şi Andrei – „Război şi pace” de L. N. Tolstoi, regia Dinu Negreanu, 1962.

A fost pe scena Teatrului Național domnul Jurdănescu din „Burghezul gentilom”, Joe Keller din „Toți fiii mei”, în regia lui Ion Caramitru, Leonida din „Conul Leonida față cu reacțiunea”, în regia lui Silviu Purcărete, dar și Bérenger din „Regele Moare”, de Eugen Ionesco, în regia lui Andrei și Andreea Grosu.

În perioada 1962 – 1971, a fost actor al Teatrului Mic din capitală.

În perioada menţionată s-a aflat şi pe scena de la Bulandra, în rolurile Alion – „Noaptea e un sfetnic bun” de Alexandru Mirodan, regia Radu Penciulescu, 1963, Cântăreţul ambulant – „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, regia Liviu Ciulei, 1964, „Fii cuminte, Cristofor!” de Aurel Baranga, regia Valeriu Moisescu, 1964, Stanley Kowalski – „Un tramvai numit dorinţă” de Tennessee Williams, regia Liviu Ciulei, 1965, Brutus – „Iulius Cezar” de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, 1968 şi Mihai – „Viteazul” de Paul Anghel, regia Valeriu Moisescu şi Petre Popescu, 1969.

A fost Kurt – „Play Strindberg” de Friedrich Durrenmatt, regia Liviu Ciulei, 1971, Higgins – „Pygmalion” de G.B.Shaw, regia Moni Ghelerter, 1974, Bubnov – „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975, Jamie – „Lungul drum al zilei către casă” de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1976, Caliban – „Furtuna” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978, Tipătescu – „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, 1979, Jamie – „Lungul drum al zilei către casă” de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1979, James Tyrone Junior – „Luna dezmoşteniţilor” de Eugene O’Neill, regia Sanda Manu, 1983, Gropar – „Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu şi Astrov – „Unchiul Vania” de A. P. Cehov, regia Alexa Visarion, ambele în 1985, Vlad Dracul, zis Ţepes, domnul Ţării Româneşti – „A treia ţeapă” de Marin Sorescu, regia Ion Caramitru.

În 1996, Lear, rege al Britaniei – „Regele Lear” de William Shakespeare, regia Dragoş Galgoţiu, 1999, Claudius – „Hamlet” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 2000, Aleksandr Vladimir Serebreakov – „Unchiul Vania” de A. P. Cehov, regia Yuriy Kordonskiy, 2001, Jevakin – „Căsătoria” de N. V. Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, 2003, Tatăl – „Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, 2005, sau Domnul Rice – „Molly Sweeney” de Brian Friel, regia Alexandru Dabija, 2006.

La Teatrul Naţional din Bucureşti, Victor Rebengiuc a jucat în rolurile Aurel din „Pisica în noaptea anului nou” de Dumitru Radu Popescu, regia Horea Popescu, 1971, Ovidiu Petrescu – „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, regia Horea Popescu, 1972, Preobrajenski – „Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, regia Yuriy Kordonskiy, 2005, Domnul Jurdănescu – „Burghezul gentilom” de Moliere, regia Petrică Ionescu, 2006, „Legenda Marelui Inchizitor” după Feodor Dostoievski, regia Radu Penciulescu şi Joe Keller – „Toţi fiii mei” de Arthur Miller, regia Ion Caramitru, ambele în anul 2009,  Leonida – „Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale, regia Silviu Purcărete, 2012, şi Bérenger întâiul, regele – „Regele moare” de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu şi Bătrânelul – „Umbre” de Marilia Samper, regia Vlad Cristache, ambele în 2017.

Este deţinătorul mai multor premii UNITER şi al altor distincţii importante, printre care Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru filmul „Tănase Scatiu” – 1976, aceeaşi distincţie fiindu-i oferită şi în 1987, pentru filmele „Moromeţii” şi „Pădureanca”. A obţinut premii la Festivalul Internaţional de Film de la San Remo (Italia, 1988), la Festivalul Internaţional Santarem (Portugalia, 1988) pentru  filmul „Moromeţii” şi Premiul Uniunii Cineaştilor din România pentru filmul „Balanţa”, în 1992.

În anul 2001, a primit Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov pentru rolul colonelului Festisov din spectacolul „Colonelul Pasăre”, iar în 2002 a fost distins cu Premiul „Aristizza Romanescu” pentru artele spectacolului, al Academiei Române, pe anul 2000, pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică.

În anul 2003 a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate, în 2004 a primit Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca iar în anul 2006 i s-a decernat Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Preobrajenski din spectacolul „Inimă de câine“, în regia lui Yuri Kordonsky.

În anul 2008, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) din Bucureşti, i-a acordat lui Rebengiuc titlul de Doctor Honoris Causa. De altfel, apreciatul actor a fost şi rector al acestei instituţii, între anii 1990 – 1995.

Tot în anul 2011, a primit Premiul Gopo Cel mai bun actor în rol principal pentru „Medalia de onoare”, în 2014 a primit Premiul de Excelență acordat de UNITER, Premiul Gopo „Cel mai bun actor în rol principal” pentru „Câinele Japonez” şi Trofeul de excelență la Festivalul Internațional de Film Comedy Cluj, în 2015 a fost distins cu Premiul Academic acordat de UCIN şi în 2017 a fost premiat pentru ”Talent și verticalitate”, la Gala News.ro.

În anul 2017, Preşedintele României i-a acordat Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Îi stă alături în viață și pe scenă, frumoasa și talentată actriță Mariana Mihuț.

Victor Rebengiuc este un actor care nu obosește niciodată, este inepuizabil, de o versalitate incredibilă.

Să fiți sănătos și fericit alături de marea actriță Mariana Mihuț!