Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spectacolul “Ascensiunea lui Arturo Ui nu poate fi oprită” merita să fie montat de Dragoş Galgoţiu pe scena Teatrului Odeon, măcar şi pentru actorul Ionel Mihăilescu, care conturează personajul cu pricina lăsat de mai bine de 70 de ani de Bertolt Brecht în istoria dramaturgiei universale. E o creaţie actoricească demnă de a fi păstrată în memorie.
În această piesă este expus, în formă alegorică, mecanismul venirii la putere a lui Hitler, dar ca analogie autorul a folosit subiectul care descrie evoluţia unui individ, Arturo Ui, în lumea criminală a gangsterilor din Chicago: cum o bandă, în frunte cu un cinic, bine mascat, ajunge să ţină sub papuc o lume, o lume consumatoare de zarzavat.
Dragoş Galgoţiu (regie, Light Design şi coloană sonoră), ajutat să dea spectacolului formă definitivă de Andrei Both (decor), Doina Levintza (costume) şi Răzvan Mazilu (coregrafia), a introdus metafora în teatru cu “elemente de cabaret”, dând naştere la o comedie neagră. Forţa motrice – o echipă de actori buni şi foarte buni. Distribuţia o completează Dorina Lazăr, Vitalie Bantaş, Mircea Constantinescu, Mugur Arvunescu, Marian Ghenea, Laurenţiu Lazăr, Gabriel Pintilei, Mihai Smarandache, István Téglás, Cătălina Mustaţă, Mircea N. Creţu, Ioana Anastasia Anton, Marian Lepădatu, Ionuţ Kivu, Ana Maria Moldovan, Ioana Marchidan, Judith State.
Începutul spectacolului e cabaret curat. Cortină după cortină se ridică. O muzică minunată foloseşte Galgoţiu (şi nu sunete ale unor instrumente de percuţie cum ar fi indicat autorul la începutul piesei). Scurte momente cu dansatoare şi mimi. Apare Brecht, care prezintă publicului personajele, introducându-l în subiect, atrăgând atenţia asupra unui “faimos scandal” petrecut la Chicago şi Cicero şi reprezentat pentru prima dată. Îl asigură că va descoperi povestea testamentului, lăsat de un om cinstit şi naiv, şi ascensiunea lui Arturo Ui. Vremurile sunt grele; bursa s-a brăbuşit...
Aşadar, vin în scenă personaje de tot felul: negustori de legume din trustul Conopida, un proprietar de şlepuri, un om bogat – cinstit şi naiv, un vânzător de flori, un actor, gangsteri în frunte cu Arturo Ui...
Autorul subliniază cuvântul “adevăr”. Cum are loc ascensiunea gangsterului Ui pe scena de la Odeon? În haos, în violenţă, în frică. Multe, multe împuşcături. Dezmăţ şi cruzime. Toate sunt în culorile lumii răufăcătorilor. O singură persoană acaparează o lume mare. Dar e în teatrul de cabaret.
Gangsterul lui Ionel Mihăilescu seamănă la înfăţişare cu Hitler. Personajul nu apare foarte tare în faţă, ci patinează fantastic în plan secund, alunecă prudent pe suprafaţa lucioasă care i s-a deschis ca urmare a crimelor şi a fricii populaţiei. Arturo Ui, cel comparat cu Richard III, spune mai întâi monologul din “Julius Caesar”, doar e în teatru, iar spre final apare cu discursul rostit pe mormanul de cadavre – opera sa. El merge pe principiul “Fără opoziţie”. După ce o mare companie fuzionează cu trustul Conopida, Ui distruge şi domină tot.
Adresându-se oamenilor din Cicero şi din Chicago, “consumatori de legume”, Arturo Ui le spune că sunt în deplină siguranţă, că a pus condiţie ca negustorii să-l vrea, că cel care nu e cu el e împotriva lui şi pentru asta va plăti: cei care sunt pentru Arturo Ui să ridice mâinile; votul e liber. Şi urmează împuşcături, urmează iar împuşcături. Este sigur că nu-l va reţine nimeni. Iar Fata din Chicago, plângând şi cerând cu disperare ajutor lângă tânărul împuşcat de oamenii lui Arturo Ui, întreabă: “Nu-i nimeni să oprească ciuma?”.
Dacă la începutul ascensiunii lui Arturo Ui dezmăţul şi cruzimea nu au fost sub nici un control, la sfârşit dictatura pune control pe gândire, pe libertate, pe existenţă.
Procedeul artistic îţi dă satisfacţie şi pleci de la teatru cu imaginea unei montări împlinite. E un spectacol în care elementul principal e artificiul. Nu te înfricoşează. Pleci fără să-ţi pui întrebări. Pleci cu imaginea lăsată de actori, cu cea a lui Ionel Mihăilescu, care merită mulţumiri pentru rolul creat. Pleci cu gândul că ai văzut o creaţie elaborată, în contextul formei în care a fost gândită.
Citește pe Antena3.ro
