Teatrul Naţional din Sofia a prezentat marţi seară la Bucureşti, pe scena mare a TNB, spectacolul "Exilaţii" realizat de Alexandr Morfov, după o nuvelă a scriitorului clasic Ivan Vazov. Reprezentaţia a fost programată în ajunul Zilei Naţionale a Bulgariei.
Regizorul Alexandr Morfov este considerat, la 50 de ani ai săi, un reformator al teatrului bulgar. O dată cu apariţia sa în peisajul cultural al acestei ţări creaţiile scenice pe care le monta deveneau un fel de model, o deschidere către un teatru modern de o cu totul altă factură decât cea de până atunci. Aşa susţin "analiştii" teatrali din ţara vecină.
"Exilaţii" este un spectacol-frescă. Adaptând o nuvelă scrisă de Vazov în 1884, regizorul concepe spectacolul evident pe idee istorică: anii '70 ai secolului al XIX-lea, continuând şi încheind în metafore. Locul desfăşurării acţiunii e oraşul românesc Brăila, un fel de rai pentru emigranţii bulgari. Morfov şi-a propus să facă ceva grandios ca să reziste la public, la publicul din Sofia, în primul rând, care trebuia apropiat de teatru. Şi a reuşit, spune el.
Pentru a da grandoare proiectului său, regizorul foloseşte în scenă trapa, turnanta. Am asistat, pe parcursul a trei ore (cu pauză), la scene cu lupte, cu fum şi împuşcături, cu ninsoare, cu plimbări şi patinaj pe Dunărea îngheţată, cu beţii în birt, cu o cadă mare în care încap mai mulţi bărbaţi, dar şi cu o cale ferată.
Problemele pe care şi le pune creatorul au repercusiuni în tonuri sumbre, deşi sunt şi momente ilare, la care publicul reacţionează ca atare.
LIBERTATEA...
La începutul spectacolului, pe un zid înalt, de culoare gri, emigranţi bulgari, care au fugit din ţara lor, scriu "Libertate sau moarte", "Trăiască Bulgaria" sau "Fuck off, Sultan". Laitmotivul întregii reprezentaţii este libertatea, starea pe care şi-o doresc necăjiţii de emigranţi. Pentru a o obţine, ei aşteaptă momentul unei revoluţii care să le elibereze ţara de jugul otoman. Dar sunt dornici de beţii, de întâlniri amoroase, de viaţă uşoară.
Trăind în aşteptarea unei minuni, ei încearcă totuşi să închege o ceată, să se alăture răsculaţilor din Serbia şi din Bulgaria. Pentru aceasta au nevoie de bani. Pun în scenă o piesă de teatru, cheamă lumea la spectacol, dar rezultatul nu a fost cel scontat. Finalul spectacolului este pe cât de trist pe atât de ironic. Emigranţii înarmaţi cu puşti urcă într-un tren care nu mai porneşte. Se creează un fel de statuie, pe care Alexandr Morfov o "însufleţeşte" peste un secol şi mai bine.
Căci mulţi bulgari, emigranţi prin lume după 1990, sau exilaţi chiar la ei acasă, au aceeaşi dorinţă de libertate.
Actorii distribuiţi în spectacolul Teatrului Naţional din Sofia sunt minunaţi. Ideile regizorale au interacţionat cu capacitatea interpreţilor de a crea personajele credibile. Merită toată aprecierea Valeri Iordanov, Peter Popiordanov, Rusi Cianev, Valentin Ganev, Reni Vrangova, Valentin Tanev, Hristo Mutafciev, Zahari Baharov şi alţii. Scenografia a fost semnată de Elena Ivanova, iar mişcarea scenică de Alexandr Hristov.
Spectacolul "Exilaţii" a fost montat în 2004, când s-au împlinit o sută de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional din Sofia. Textul lui Ivan Vazov a stat la baza primei montări pe această scenă, în 1904. Varianta lui Morfov este ca o răsucire a evenimentelor pe parcursul unui secol, tot aşa cum sunt răsucite - de pe o parte pe alta - momentele în "Exilaţii" din secolul al XXI-lea.
Citește pe Antena3.ro