Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au hotărât să se întâlnească cu prilejul împlinirii a cinci decenii de când au absolvit facultatea! Ei, cei din promoţia 1963 a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”! Au ales data de 20 iunie. Vor merge, mai întâi, la Biserica Batiştei, unde va fi oficiată o slujbă de pomenire a colegilor care nu mai sunt în această viaţă, apoi la un restaurant, unde se va striga catalogul şi vor tăifăsui. Coordonează această întâlnire de 50 de ani de viaţă teatrală pe scena profesionistă Alexandru Lazăr, cel care a şi îngrijit un album când aceeaşi promoţie împlinise 40 de ani de la absolvire. Au fost trei grupe de actori iar unul dintre ei, Emil Boroghină, directorul Festivalului Internaţional Shakespeare, cel care a condus mulţi ani “impecabil”, aşa cum se spune, Teatrul Naţional din Craiova, face mărturisiri pentru Jurnalul Naţional despre sine şi colegii săi, printre care s-au numărat regretaţii Ştefan Iordache şi Irina Petrescu.
“Gândul mă poartă firesc la anii de studenţie, la colegi, la dascălii noştri Dinu Negreanu, Alexandru Finţi, Ion Şahighian şi Constantin Moruzan (i-am numit numai pe cei de la Arta Actorului), la momentele şi evenimentele care ne-au legat, la marile speranţe cu care am pornit la drum, dar şi la ce am izbutit să realizăm. Sunt 50 de ani de la absolvire şi, implicit, 50 de ani de viaţă puşi în slujba teatrului, pentru mulţi dintre noi chiar în slujba aceluiaşi teatru. Când spun aceasta mă gândesc în primul rând la jumătatea de secol de slujire a teatrului craiovean de către Georgeta Luchian-Tudor şi Emil Boroghină, sau la cei 49 de ani dedicaţi acestei scene de colegii noştri de an Leni Pinţea-Homeag şi Valeriu Dogaru. De asemenea, mă gândesc că, între 1991 şi 2000, liderul indiscutabil al generaţiei noastre, marele actor Ştefan Iordache, colegul meu de grupă şi de multe ori şi de bancă, după marile lui succese obţinute pe scenele teatrelor Nottara şi Mic şi după mutarea la Teatrul Odeon imediat după 1989, a părăsit scena bucureşteană, devenind, cu acte în regulă, timp de aproape un deceniu, actor al Craiovei.
Nimeni şi nimic nu poate şterge din mintea şi sufletul meu contribuţiile extraordinare pe care le-au avut Ştefan Iordache prin al său «Titus Andronicus» sau Leni Pinţea-Homeag prin «Phaedra», la capitolul de imagine acumulat de teatrul românesc şi Teatrul Naţional din Craiova prin spectacolele unicat ale lui Silviu Purcărete care au făcut înconjurul planetei, la care au contribuit indiscutabil, prin prestaţiile lor, şi Valeriu Dogaru sau Georgeta Luchian-Tudor, actori emblematici ai Naţionalului craiovean, cu un palmares şi biografie artistică impresionante”, spune Emil Boroghină.
După ce a vorbit atât de bine despre actorii scenei craiovene, apreciatul om de teatru a făcut referire la alte nume importante din teatrul românesc, din aceeaşi promoţie: “Să ne gândim la ceea ce a însemnat pentru Teatrul Bulandra şi filmul românesc Irina Petrescu, ceea ce au realizat Grigore Gonţa şi Valentin Uriţescu la Naţionalul bucureştean, Alexandrina Halic la Teatrul «Ion Creangă», Petre Ciubotaru, Dionisie Vitcu şi Silvia Băleanu-Popa la Naţionalul ieşean, Virginia Itta Marcu la Braşov, Aurora Csulic Simionică şi Victoria Suchici la Timişoara, Petre Dumitrescu şi Dumitru Dumitru la Piteşti, Virgil Andriescu, Constantin Duicu, Titus Gurgulescu sau Victor Imoşanu la Constanţa, Liana Mărgineanu la Odeon şi Iaşi, Dumitru Epure Păunescu şi Boris Perevosnic la Botoşani, Constanţa Zmeu şi Ligia Dumitrescu la Bacău, Nicolae Barosan la Oradea, Mitică Iancu la Galaţi, Sanda Maria Dandu la fostul teatru «Delavrancea», sau ce perspective aveau la începutul carierei lor Şerban Cantacuzino, Dorina Nilă-Bentamer, Adina Atanasiu, George Paul-Avram, Elena Amariei, ce pierderi uriaşe s-au înregistrat prin dispariţia brutală din viaţă a Eugeniei Dragomirescu, a dragului meu coleg Sandu Simionică, a lui Cornel Coman sau a Luciei Burcovschi, interpreta Desdemonei în spectacolul nostru de promoţie cu «Othello», unde Sandu Simionică juca rolul titular iar eu îl interpretam pe Iago.
Nu pot să nu-mi amintesc ce au realizat în Televiziunea Română Sanda Ţăranu, Nae Cosmescu, Constantin Dicu, Mihai Panait, Iulian Zegrea, Mihai Prorog şi Dumitru Preda, Mihai Andrei şi Violeta Berbiuc la Radio, ceea ce a făcut şi face pentru cultura românească Ana Nagy-Scarlat, sau ce au izbutit Alexe Solowiev şi Amelia Kreutzer în pedagogia artistică.
Cer iertare acelor puţini colegi de an pe care probabil nu mi i-am amintit acum în această rememorare rapidă.
Câţiva dintre colegii noştri s-au gândit ca după întâlnirile din 1983 şi 2003, organizate impecabil atunci de colegul nostru mai mare, Alexandru Lazăr, să ne convoace în ziua de 20 iunie, cu speranţa că mulţi dintre noi vor putea răspunde la strigarea catalogului, «prezent»”.
