Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constantin Chiriac: Întotdeauna ne-am propus ca ultima ediţie a festivalului să fie cea mai importantă, aşa cum am şi anunţat an de an, încercând să punem această ştachetă ce presupune o întrecere cu noi înşine, o întrecere cu vremea, cu criza, cu tot ceea ce înseamna existenţă în această perioadă în zona culturală sau în cea socială. Este o ediţie specială, în primul rând, căci am încercat să o punem sub zodia excelenţei, pentru a împlini acest act aniversar. Nu e usor să dezvolţi un festival, început cu trei ţări şi opt spectacole şi care a ajuns la 70 de ţări şi cu 350 de evenimente desfăşurate în 66 de spaţii: cu 60.000 de spectatori pe zi: acestea fiind estimările. Ediţia 2013 este specială pentru că are o temă specială: „Dialogul”. Avem nevoie acum de dialog, atât în ţară, în comunitate, cât şi între artişti, în familie, peste tot. Pentru că dialogul presupune capacitatea de a fi înţeles şi de a înţelege, de a găsi soluţii şi de a rezolva probleme împreună.
Această ediţie este specială şi pentru că inaugurăm Aleea celebrităţilor. Am hotărât că ceea ce înseamnă Aleea celebrităţilor la Hollywood să-şi gasească echivalentul în zona excelenţei din artele spectacolului: cei mai importanţi regizori de teatru şi de operă, coregrafi, artişti mari de pretutindeni îşi vor gasi locul pe Aleea celebrităţilor, un loc cu totul special, care leagă Sala Thalia - fostul teatru, adică primul teatru construit pe teritoriul României, cu viitorul teatru, între cele două turnuri, două ziduri de apărare ale cetăţii, cetate necucerită vreodată şi cucerită doar acum, de artişti.
Fiecare ediţie a festivalului a marcat locul, adică cetatea. Ce a devenit, în opinia dumneavoastră, Sibiul?
Sibiul este probabil cel mai bun exemplu din România şi unul dintre cele mai bune exemple din lume în ceea ce priveşte felul cum o comunitate a fost transformată din toate punctele de vedere: economic, social, educaţional, cultural, turistic, printr-un dat cultural. Festivalul a fost motorul Capitalei culturale. Împreună cu Teatrul din Sibiu a dezvoltat şcoala de teatru, scoala de management cultural, centrul de cercetări teatrale, iar astăzi s-a ajuns ca Sibiul să aibă un buget incredibil pentru Cultură: 12 % din PIB-ul acestui oraş. Este ceva uluitor pentru toţi partenerii noştri din lume.
Vine din nou „Meno Fortas” din Lituania, vor fi mai multe spectacole ruseşti, căci e un „sezon rusesc”, nu lipsesc companiile de teatru stradal. De obicei, este păstrată structura festivalului, dar mult îmbunătăţită, de la an la an. Cum este ediţia 2013 din punct de vedere al aspectului internaţional?
Fiind un an aniversar, am încercat să omagiem parteneriatele importante pe care le-am stabilit de-a lungul anilor. Franţa este invitată de onoare, cu 11 mari spectacole şi nu întâmplător vorbim de Théâtre du Soleil, de Ariane Mnouchkine, nu întâmplător vorbim de Odéon-Théâtre de l'Europe din Paris, de unul dintre cei mai importanţi regizori, Joël Pommerat, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Sibiu şi cu alte teatre importante din vestul Europei în programul „Villes en scène - Cities on stage”. Avem un sezon francofon, pentru că România face parte din familia Francofoniei iar ministrul Francofoniei a dorit să vină să vadă festivalul. Iată de ce am dedicat un sezon ţărilor care sunt reprezentante ale Francofoniei. Avem şi un sezon german, cu şase spectacole şi cu cu un eveniment aparte, pentru că din Germania vine pentru prima dată Sasha Waltz, care va avea, ca şi Ariane Mnouchkine o stea pe Aleea celebrităţilor. Şi Eugenio Barba va veni şi va primi o stea. Şi George Banu, marele prieten al festivalului, al teatrului si al şcolii, va primi o stea. Şi Silviu Purcărete va avea steaua lui pe aceeaşi Alee.
Da, vom avea şi un sezon rusesc puternic, căci alături de Eimuntas Nekrosius, care este slav dar care nu este rus, vom avea participarea Festivalului Cehov, cu Vladimir Pankov. Vom avea spectacole ca „Trei surori”, „Căsătoria”. Îl vom avea pe Ivan Vîrîpaev, atât cu spectacole-lectură, cât şi cu unul dintre cele mai importante teatre private din Rusia - Teatrul Praktica.
Vom avea, de asemenea, un sezon japonez, un sezon foarte puternic, cu şase spectacole şi un eveniment, pentru că pe Aleea celebrităţilor, post mortem, va fi Kanzaburo Nakamura, cel care a uimit împreună cu compania sa, companie aflată sub protecţia Împăratului Japoniei.
Avem şi un sezon spaniol, avem un sezon polonez cu Jan Klata, un important regizor din Polonia. Va veni la festival şi directorul general al Institutului „Adam Mickiewicz”, care va avea un dialog, în cadrul unei conferinţe, cu Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh. Sunt multe alte spectacole, multe alte nume importante care şi-au anunţat prezenţa la Sibiu. De aceea şi invităm, pe această cale, publicul de oriunde din România sau din lume, să intre pe site-ul www.sibfest.ro şi să-şi achiziţioneze bilete online, în orice monedă. Preţul unui bilet este la fel ca anul trecut: variază între 5 şi 40 de lei.
Ce trupe sunt invitate din România?
Am invitat din România spectacole ale unor teatre de stat importante, ale unor teatre independente, dar şi ale şcolilor de teatru. Am încercat să invităm valori la acest festin de 20 de ani. Nu sunt foarte multe spectacole, pentru că, în pofida faptului că ne gratulăm şi ne sărbătorim în tot felul de întâmplări publice în care spunem cât de geniali suntem, atunci când e vorba de prezenţe internaţionale România, cu puţine excepţii, nu se poate mândri cu triumfuri internaţionale. Din această cauză, prezenţa românească reflectă această sită a valorii pe care trebuie să o impună Festivalul de la Sibiu.
Cu ce „sărbătoreşte” la festival Teatrul Naţional „Radu Stanca”, căci tot aţi obişnuit publicul cu surprize?
Vom avea „Platonov”, vom avea „Maestrul şi Margareta”, o mare întreprindere pe care am facut-o cu Zoltan Balazs şi cu teatrul domniei sale. Vom avea „O poveste japoneză”, în regia renumitului Masahiro Yasuda, care a reuşit să facă un lucru absolut extraordinar cu actorii sibieni, transpunând o poveste kabuki, în manieră şi stil kabuki, dar cu o emoţie şi cu o modalitate de expresie profund europeană. Vom avea şi premiera mondială a spectacolului „Solitaritate”, în regia Gianinei Cărbunariu, spectacol comisionat de „Villes en scène - Cities on stage”, care va fi prezentat şi la Teatrul „Odeon” din Paris, la Teatrul Naţional din Bruxelles, la Festivalul de la Avignon. Iată, reuşim să impunem o regizoare tânără în această constelaţie. Şi faptul că vom fi, în acelaşi an, la Avignon şi la Edinburgh, în această ipostază absolut unică, arată de fapt importanţa Teatrului Naţional din Sibiu şi excelenţa pe care o produce.
Sunt şi alte personalităţi din lumea teatrală care vor veni la Sibiu?
La acele enumerate, îl adăugam pe Declan Donnellan, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii, care vine cu „Cheek by Jowl ”, aducând spectacolul „Ubu Roi”. Vor fi mulţi directori de festivaluri, printre care şi Bernard Faivre d'Arcier, cel care a fost cu cea mai lungă perioadă de director al Festivalului de la Avignon. Sunt invitaţi şi dramaturgi, regizori, scenografi, directori de burse de spectacole, figuri politice din zona artelor spectacolului.
Acum 20 de ani erau mulţi sceptici care considerau că festivalul pe care l-aţi pornit nu va avea viitor. Ce le-aţi transmite astăzi acelor persoane?
Nimic.
Aţi dezvoltat o formă de voluntariat pentru festival. Cum a evoluat această mişcare, ce le-a adus tinerilor implicaţi, ce i-a adus festivalului?
Este cea mai complexă formă de voluntariat din toate festivalurile care există acum în lume. Sunt mii de oameni care sunt evaluaţi an de an, şi nu e vorba numai de studenţi, numai de elevi, numai de tineri. Sunt oameni de toate vârstele. Sunt voluntari care vin din Japonia, din Iran, din China, din Coreea, din Europa, din America.
Cum aţi caracteriza acum spectatorii de artele spectacolului din Sibiu? Consideraţi că s-a format un public ori s-au format publicuri (acest din urmă termen e tot mai des folosit în acest secol al XXI-lea)?
Cred că am mai spus şi repet: Sibiul nu numai că are cel mai bun public, dar a atins cu mult înainte dezideratul pe care Comisia Europeană şi politicile culturale, şi nu numai culturale, ci şi formative, pentru programul 2014-2020, şi-l impune. Sunt două dimensiuni care trebuie împlinite: formarea noului public şi intergrarea minorităţilor. Ei bine, noi am fost vizionari cu mult timp înainte, suntem singurul teatru din România care are toate spectacolele vândute şi vorbim de aproximativ 400 de reprezentaţii într-un an. Acest lucru se petrece de 3-4 ani şi este monitorizat. Sumele pe care le-am încasat în ultimii 3-4 ani arată cu asupra de măsură că toate locurile au fost ocupate, lucru care se întâmplă şi la festival. De altfel, festivalul, prin calitatea spectacolelor de stradă, a schimbat spectatorii, care, simţind emoţia, calitatea, de-a lungul anilor au ajuns să cumpere bilete la spectacolele indoor.
Ce reprezintă în acest an Bursa de spectacole, proiect desfăşurat în cadrul FITS?
Bursa de spectacole este singura bursă din România, care se înscrie în asociaţia mare a burselor de spectacole din lume. Este singura formulă de interacţiune a creaţiei artistice cu cererea liberă a pieţei. Începând de anul trecut, s-a produs o reorganizare, care îsi continuă reforma pe parcursul acestui an şi în anii viitori. Centrul de cercetări, şcoala, teatrul, festivalul se implică foarte mult în această schimbare. De asemenea, asocierea cu toate bursele importante de spectacole şi mai ales cu tot ceea ce înseamnă structuri finanţatoare de proiecte îi dau această credibilitate. Sunt foarte mulţi care s-au înscris, din România şi din lume, în această bursă şi, pe măsura acestor aşteptări, vom aduce în acest an reprezentanţi ai multor burse de spectacole, reprezentanţi ai structurii finanţatoare, care să expună felul în care producătorii, artiştii, profesioniştii pot să ajungă la aceste fonduri, să afle cum pot să construiască evenimente în parteneriat, folosind aceste formule de finanţare şi acest dialog.
