Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se văd borurile pălăriei conului Iancu pe clădirea Naţionalului bucureştean. Înfăţişarea teatrului se schimbă încet-încet, adică revine la forma care a avut-o atunci când a fost construit. Şi în interior primenirea e vizibilă. După mai bine de un an şi jumătate de şantier a apărut şi primul spaţiu de joc nou – Sala Mică, inaugurată marţi seară, când a avut loc premiera oficială a spectacolului "Două loturi".
Având intrare separată (pe partea cu intrarea actorilor), Sala Mică este un lucru extraordinar. Aşa se vede atunci când o descoperi. E multifuncţională. Regizorul şi scenograful unui potenţial spectacol au diverse posibilităţi pentru configurarea operei scenice. Numărul de locuri se poate mări sau micşora, în funcţie de viziunea creatorilor.
Anunţând inaugurarea Sălii Mici cu "Două loturi", spectacol creat de Alexandru Dabija după nuvela cu acelaşi titlu a lui I.L. Caragiale, directorul TNB, Ion Caramitru, spunea înaite de începerea reprezentaţiei că în curând va apărea un alt spaţiu nou de joc, organizat provizoriu în mijlocul foaierului teatrului, pentru a găzdui spectacole montate pe scena de la Amfiteatru – sala care nu mai există. Pe la mijlocul lunii noiembrie va fi inaugurată o altă sală nouă, cu un alt spectacol în premieră, creat tot pe un text de Caragiale – drama "Năpasta", în regia lui Radu Afrim.
Fiind Anul Caragiale, TNB şi-a propus să marcheze anul 2012 cu producţii bazate pe opera patronului său spiritual. Până la sfârşitul lui 2012, publicul va putea vedea la Sala Mică şi "Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea", în regia lui Silviu Purcărete. Va fi şi o seară specială, în care se va reproduce conceptul de spectacol al regretatului Alexandru Tocilescu, cel care lucra la "D’ale carnavalului" atunci când s-a prăpădit. Caramitru menţiona că era făcută distribuţia, erau gata schiţele de decor... Dar durerea despărţirii a făcut să nu mai încredinţeze proiectul altcuiva. Nici timp destul nu era.
De curând au intrat în repertoriu "D’ale noastre", spectacol de "teatru coregrafic", pus în scenă de Gigi Căciuleanu, şi "Scrisoarea", după "O scrisoare pierdută", în viziunea regizorală a lui Horaţiu Mălăele. În această suită de producţii 2012, realizate pe texte caragialiene, poate intra şi o montare mai veche din repertoriul TNB: "O noapte furtunoasă", în regia lui Felix Alexa.
Alexandru Dabija a dramatizat "Două loturi" şi a creat un spectacol care produce o impresie puternică asupra publicului. Să nu se aştepte nimeni la o comedie precum "Două lozuri" – filmul cu Grigore Vasiliu Birlic. Personajul Lefter Popescu, întruchipat de actorul Gavril Pătru, nu provoacă hohote de râs, precum Birlic (Birlic a fost unic). Dabija a gândit spectacolul altfel. Nu, nu s-a îndepărtat deloc de Caragiale, e fidel textului şi ne oferă prin lectura personală o construcţie scenică dramatică, având accente pronunţate de umor negru, tipic caragialiană, tipic românească şi cu siguranţă specifică şi altor naţii. E un spectacol excelent conturat, cu personajele plasate într-un decor perfect funcţional (creat de Helmut Stürmer). Interpreţii construiesc chipuri ce devoalează destine.
Destin, noroc, nenoroc, ghinion, dezastru... Când două "belete" de loterie pierdute sunt găsite, te crezi al naibii de norocos, căci acestea ar fi şi câştigătoarele, dar când auzi că nu e aşa, că a fost o încurcătură cu numerele de pe bilete, iar toată daravera a fost o adevărată nebunie, te laşi prizonier ghinionului, căci acesta e suprem. În spectacolul "Două loturi", norocul induce eforia, iar nenorocul, pe de o parte, compasiunea, pe de alta, groaza. Printre actorii care au jucat marţi seară, dând satisfacţie spectatorului, se numără şi Ana Ciontea, Ilona Brezoianu, Valentina Zaharia, Marius Manole, Mădălin Mandin, Daniel Hara, Mihai Munteniţă. Din echipă fac parte, de asemenea, Liliana Cenean (costume) şi Florin Fieroiu (mişcarea scenică).
Zilele trecute, la Sala Mare a Naţionalului au avut loc primele reprezentaţii ale stagiunii cu "D’ale noastre", spectacol creat în vară de Gigi Căciuleanu. Montarea, "cu tipologii de inspiraţie caragialiană", are inconfundabilul stil artistic al apreciatului dansator şi coregraf, sub "bagheta" căruia cei 12 interpreţi sunt purtaţi pe valul feeric al unui conglomerat format de mişcare, teatru şi muzică.
