În perioada 6-8 noiembrie, la București are loc prima ediție a Bucharest International Dance Film Festival, dedicată istoriei recente și evoluției tehnologice. Directorul artistic al festivalului, Simona Deaconescu, a vorbit pentru Jurnalul Național despre acest proiect.
De ce un festivalal filmelor de dans?
Pentru că există o industrie în creștere pentru acest tip de film și pentru că acum este momentul oportun ca ea să-și găsească un loc la noi în țară. Cred că avem personalități artistice puternice atât în filmul, cât și în dansul românesc, și sunt sigură că, odată începută o astfel de inițiativă poate contamina industria artistică din țara noastră. Contextul în care pui dansul definește dansul. Când vorbim despre film de dans, vorbim despre acele noțiuni greu de exprimat în cuvinte: emoții la granița dintre definiții, manifestări politico-sociale exprimate foarte uman, preocupări filozofice contemporane. Filmul de dans surprinde foarte bine spiritul secolului XXI în artă: colaborarea dintre domenii, colectivele creatoare și renunțarea la statutul de autor unic, fructificarea senzorialității. Dansul și filmul se reinventează constant și metodic. Filmul creează realități credibile, dansul pune întrebări polisemantice, întâlnirea dintre aceste două arte creează magie.
Unul dintre proiectele din festival se referă la „oraşe în mişcare”. Povestiţi-ne un pic despre el, ce înseamnă, cum se mişcă oraşele și cum e Bucureştiul din perspectiva asta.
Cred că proiectul Moving Cities este forma ideală de arhivare a vibrației unui oraș. Jevan Chowdhury surprinde cele mai diverse forme de dans, încadrându-le în peisaje urbane. Ceea ce este unic la acest proiect este gradul de diversitate pe care îl aduce. Suntem obișnuiți cu autori care vorbesc despre estetică sau un stil personal clar. Jevan nu impune limitări estetice dansului. În filmele sale veți vedea de la balet la dansuri folclorice, de la street dance la acro yoga, de la contemporan la ballroom, la persoane cu dizabilități motrice care dansează. Un oraș este mai mult decât străzile, clădirile și parcurile care-l împodobesc. Orașul este definit de oamenii care îl locuiesc. Din acest punct de vedere, mi se pare că Bucureștiul se mișcă în ritmuri fluctuante și are o doză de neașteptat. Cred că acest lucru poate inspira orice artist.
Este pentru prima dată când Jevan acceptă să susțină un workshop practic Moving Cities, și asta pentru că își dorește să întâlnească un număr cât mai mare de dansatori. Festivalul este realizat cu sprijinul ARCUB în cadrul proiectului EȘTI BUCUREȘTI, în anul în care acesta a început o campanie puternică pentru a deveni capitală culturală europeană în 2021, așa că aducerea mișcării orașului în discuție vine într-un context favorabil.