Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spectacolul lui Dan Puric “Don Quijote”, montat în 2005 pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti (în colaborare cu Fundaţia Art Production, Compania “Passe Partout DP” şi cu sprijinul Ambasadei Spaniei şi al Institutului Cervantes la Bucureşti), se reia în alt spaţiu al aceleiaşi instituţii – la Sala Studio. Prima reprezentaţie are loc la 6 martie, de la ora 20:00. Dan Puric a făcut o adaptare după celebra operă omonimă a lui Miguel de Cervantes, el jucând şi rolul principal, cel al lui Don Quijote.
După premiera de acum nouă ani, spectacolul a fost prezentat de multe ori în ţară şi străinătate, impresionând publicul. Limbajul folosit la crearea acestei producţii e pe înţelesul tuturor. Trupa a fost aclamată nu numai în România, dar şi la Berlin, Londra, Paris, Bruxelles, Madrid, Viena. E stilul sută la sută Dan Puric, care a ştiut întotdeauna cum să vorbească scenic dincolo de cuvinte, a ştiut să redea visul personajului, al cavalerului rătăcitor Don Quijote de La Mancha, ca să apropie sufletul şi privirea celui din faţă de tot ce se petrece pe scenă.
Aşa că, la Sala Studio, eroul lui Cervantes, întruchipat de Dan Puric, va traversa lumea, iar această lume se va deschide, cu toate misterele ei, publicului. Căci artistul a avut grijă ca acest produs scenic să conţină ingrediente ce dau culoare şi savoare.
Alături de Dan Puric au lucrat la spectacol şi Doina Levintza (costume), Svetlana Zotina (coregrafia), Sergiu Negulici şi Matei Branea (multimedia). Distribuţia o completează Constantin Dinulescu, Carmen Ionescu, Ileana Olteanu, Violeta Totir, Silviu Oltean, Mircea Cristescu, Antoanela Vlădescu, Andreea Păduraru – în total mai mult de 20 de interpreţi.
Spectacolul durează doar 1 oră şi 20 de minute.
Daţi crezare cronicarului de la cotitianu francez Le Figaro, care scria: “Totul explodează la Dan Puric. Privirea sa, bucuria de a trăi, viziunea poetică, talentul său de actor, de regizor, de coregraf... Creaţiile lui constituie chintesenţa paradoxurilor şi incoerenţelor naturii umane”.
