Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oana Pellea și Mircea Rusu în „Frumos e în septembrie la Veneția”
După succesul spectacolului „Idolul și Ion Anapoda”, din stagiunea de teatru organizată de Primăria Capitalei prin ARCUB, îndrăgita actriță Oana Pellea revine pe scena Centrului Cultural din strada Lipscani, nr.84-90, într-un nouă comedie romantică Frumos e în septembrie la Veneția, după Teodor Mazilu, în regia Marianei Cămărășan. Premiera va avea loc vineri, 18 ianuarie, de la ora 19:00, la Sala Mare, ARCUB.
O neașteptată poveste de dragoste se dezvăluie acolo unde suntem prea obișnuiți să vedem doar neajunsurile, într-o realitate pe care doar visul pare că o mai face suportabilă. Dar el nu poate și nu trebuie să o substituie, ci doar să-i aducă la lumină profunzimea, sensul și frumusețea. Această parabolă teatrală îi aduce împreună pe scenă pe îndrăgiții actori Oana Pellea și Mircea Rusu.
Cunoscută pentru spectacole precum Amalia respiră adânc (Teatrul ACT), Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice, N(aum) de la Teatrul Metropolis, Cinci ore cu Mario (UNTEATRU) sau Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva (Teatrul Odeon), regizoarea Mariana Cămărășan montează în 2019, pe scena ARCUB, o adaptare a unei piese scrise de dramaturgul Teodor Mazilu. Scenografia este semnată de Vladimir Turturica, iar light design-ul de Ștefan Vasilescu.
„Îndrăgostiți de însuși faptul de a fi îndrăgostiți, milioane de oameni visează Veneția. Adriatica bate cu valurile sale malurile de cărămidă ale insulei. Felinarele se aprind unul câte unul, dintr-un tonomat se aude incredibila muzică a lui Lucio Dalla. Totul e ireal de frumos. În mirajul romantismului absolut, o femeie și un bărbat se redescoperă, așa cum nu și-au imaginat vreodată că ar putea fi. Realitatea, mijlocită de vis și dincolo de vis, este, de fapt, fabuloasă, iar lucrurile pe care abia îndrăznim să le visăm există deja în sufletul fiecăruia dintre noi. Ele prind viață atunci când … atunci când trăim acea… acel… nu găsesc cuvântul… care e antonimul singurătății?”, mărturiseşte Mariana Cămărășan
„Privilegiul de a trăi în preajma lui Mazilu a fost un privilegiu de combatant: cotidianul lui era acela al unui participant la o cruciadă de fiecare clipă împotriva confortului intelectual, certitudinilor, clișeelor. Aveam impresia că inteligența lui începe acolo unde a noastră obosea, dizlocându-ne cu flacăra ei rece și salutară din cotloanele amăgirilor - în primul rând de sine. A trăit într-o neîncetată exigență față de sine, în refuzul (sau neputința?) compromisurilor. Și cum spunea unul din personajele lui: «Cine nu iubește compromisurile, nu iubește viața.» Dar e vorba de o cu totul altă viață decât cea care a fost, scurtă și mistuitoare, viața lui Teodor Mazilu”, afirmă Ioana Mazilu
Citește pe Antena3.ro
„A fost odată în România”, prima premieră a anului 2019 la TNB
Vineri 11 ianuarie, la ora 20.00, pe scena Sălii Pictura, va avea loc premiera oficială cu A fost odată în România, un spectacol în regia lui Dragoș Huluba, în care cuvântul se amestecă cu pantomima, step-ul, muzica şi gag-ul rafinat.
Artist care dă dovadă de o fantezie debordantă când îşi asumă şi rolul de regizor, Dragoș Huluba se află în această ipostază în faţa unui nou debut pe o scenă a Naţionalului. La 20 de ani de la absolvirea facultăţii, cu peste 20 de spectacole jucate pe scena Teatrului de Comedie din a cărui trupă face parte din anul 2004 şi alte câteva regizate de el, între care multi-premiatul Rencontres, 2007, el a mai putut fi văzut pe scenele TNB în spectacolele lui Dan Puric: Hic sunt leones (2002), Cei 150 (2003) și, până de curând, în Royal Fashion.
A fost odată în România este o poveste cu oameni simpli, puși în situații excepționale, având ca punct de pornire un scenariu gândit de Dragoş Huluba împreună cu Eduard Adam și Violeta Huluba. Autorii sunt totodată și interpreții care, împreună cu Ileana Olteanu, aduc în fața dumneavoastră această poveste simplă și cuceritoare, despre oameni obișnuiți care reușesc să supraviețuiască cu demnitate, dragoste și umor marilor turbulențe în care îi aruncă istoria.
Așadar, patru actori, costume, muzică, dans, proiecții video, lumini, pantomimă, câteva cuvinte, umor, nostalgie… ingrediente ale unui spectacol necesar. De ce necesar? Pentru că A fost odată în România este spectacolul generației de astăzi chiar dacă, paradoxal, povestea lui se întinde pe mai bine de 100 de ani.
Ca într-o joacă cu timpul, poveștile se spun când pe repede înainte, când pe repede înapoi. De la lumea plină de vervă a perioadei interbelice, cu rochii superbe, bărbați în frac și plimbări pe Calea Victoriei, la anii cenușii ai perioadei comuniste în care o portocală poate lumina o lume întreagă într-o seară de iarnă, până la anii nebuni ai zilelor noastre cu deschideri de Mall și alienarea individului sub stresul vieții moderne, A fost odată în România vă invită în acest carusel al istoriei, în care veţi râde, veţi aplauda, veţi zâmbi melancolic sau veţi pierde o lacrimă pasageră.
“Magic Național”
Lume, lume... Naționalul râde, cântă și dansează într-un spectacol-eveniment, un concert teatral, un prilej de a vă întoarce către bucuria unei muzici mereu noi și nostalgice. Cu un aer retro, dar pe ritmuri moderne, spectacolul-concert aduce pe scenă actori de marcă, fără mască, doar cu… muzica lor.
Vom descoperi o Edith Piaf cântată magnific de Anca Sigartău, o vom reîntâlni pe Tania Popa în fragmente pasionale din marele repertoriu rusesc, iar aerul Bucureștiului interbelic va răsuna în romanțele spuse misterios de Aylin Cadâr.
Medeea Marinescu și Marius Manole propun o călătorie artistică, ce ne va desprinde de cotidianul asurzitor și ne va conduce spre lumea muzicii calde și a cuvintelor șoptite.
Istvan Teglas, Eduard Adam și Lari Giorgescu vor spune povești de viață și artă… dincolo de cuvinte: pantomimă, improvizație, momente coregrafice.
Cei mai tineri actori din trupa Naționalului, Emilian Mârnea, Petre Ancuța și Florin Călbăjos vă vor surprinde cu cel mai scurt, vesel, ritmat concert, unde și-au luat ca parteneri câteva zeci de instrumente.
Sunteţi invitaţi la Magic Național pe ritmurile pline de viață și de optimism inventate de Emy Drăgoi, muzicianul-lăutar supranumit în Franța… Regele jazzului la acordeon.
"La fiecare reprezentaţie, mă fascinează cum recită Ion Caramitru din poezia lui Nichita Stănescu - declară Emy Drăgoi. Eu n-am crezut vreodată că o poezie se poate spune exact cum cânt eu la acordeon! Adică, dacă pe mine mă pui să cânt o melodie de o mie de ori, sunt în stare să o interpretez de o mie de ori altfel, în stiluri diferite, cu nuanţe şi accente diferite, chiar dacă melodia rămâne aceeaşi. Aşa şi Caramitru, el «trăieşte» fiecare vers, fiecare cuvânt pe care îl rosteşte, ştiu unde face pauza de respiraţie, are ritm, poţi să dansezi pe el, e rar aşa ceva! Eu improvizez, în timp ce el recită, iar asta mă încarcă cu o energie aşa de frumoasă, încât vin fără să mă intereseze dacă şi câţi bani iau, ci doar de dragul de a ne întâlni, de a face spectacolul. Cântăm cu mare bucurie, împărtăşim acea stare de graţie între noi, iar asta cred că se transmite şi în sală, invariabil.
Mă simt extraordinar de fiecare dată, simt ceva unic cu fiecare dintre ei. Le susţin cu muzica mea personalitatea lor artistică, ca fiecare să dea ce are mai bun în el. Şi mie îmi place lucrul ăsta, mă face fericit! Uite, de pildă, Medeea Marinescu a abordat şansonetele franţuzeşti în manieră jazz şi a prins extraordinar, ea şi vorbeşte foarte bine limba franceză, are şi spiritul franţuzesc şi e exact ca acolo, ca la Moulin Rouge. Anca Sigartău cântă şansonete din repertoriul lui Edith Piaf, dar o prinde foarte bine când cântă melodiile Mariei Tănase cu personalitatea şi cu energia ei. Cântă şi etno-jazz, are şcoală de muzică, cântă la pian şi compune foarte bine. Cu Aylin Cadîr am plecat de la o melodie într-o gamă orientală şi alte piese asemenea. Şi mai am o emoţie aparte, când sunt alături de Marius Manole. Pe Marius trebuie să-l asculţi cu trup şi suflet dacă vrei să cânţi cu el. Pot să vă spun, cu lipsă de modestie, că sunt primul şi probabil singurul instrumentist care îl poate acompania pe Marius Manole. E greu de acompaniat, pentru că atunci când recită, el intră într-o lume unde e greu să-l urmezi, e ca într-o transă, el plânge pe acordeonul meu, la fiecare spectacol. Ce frumuseţe!"
Regie: Ion Caramitru
Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu Muzică live: Emy Drăgoi,3D Pro`ect,Jazz Hot Club Romania,Lucian Maxim
Lighting design: Mircea Mitroi
Video: Andrei FloreaSunet: Sorin Brehuiescu, Călin
Sâmbătă 12 ianuarie, la ora 20:00, la Sala Mare.
“UN DOLCE FAR NIENTE”
Catinca Drăgănescu, pentru prima dată în echipă cu actorii Teatrului Național ieșean, semnează o montare de excepție: UN DOLCE FAR NIENTE (adaptare după Vilegiaturiştii de Maxim Gorki). Un spectacol multimedia, în ritmul unui montaj cinematografic, la granița show-ului, filmului și teatrului. Noua producție va avea loc pe 13 ianuarie, ora 19:00, la Teatru³.
“Pentru mine, spectacolul ăsta este despre ignoranţă şi autosuficienţă, despre cei pe care bunăstarea şi confortul i-au prădat de valori, despre idealuri decăzute şi multă, foarte multă, inerţie.
Nişte omuleţi mici şi plicticoşi, pe alocuri amuzanţi, pe alocuri ridicoli, ȋşi petrec verile la ţară, unde speră să uite de toate problemele de peste an şi să se relaxeze ȋn confortul multelor bunuri acumulate. Au bani, au statut social, au familii şi nu au griji. Nu vor să audă ce se ȋntâmplă ȋn lume, nu vor să ştie de probleme, nu vor să li se ţină teorii, vor doar să se simtă bine. Numai că e de ajuns ca unul dintre ei să ȋnceapă să renunţe la aparenţe pentru ca tot ceea ce părea la ȋnceput amuzant să devină trist, dureros şi autoreflexiv.
Mă revoltă pasivitatea şi micimea morală care ne domină. Îmi repugnă lipsa de coloană vertebrală şi laşitatea. Cred că trăim ȋntr-o lume ȋn primul rând coruptă moral, incapabilă să se regenereze ȋn absenţa unei revolte faţă de sine ȋnsăşi. Confortul, suficienţa, vieţile călduţe par a omorî conşiinţa şi simţul critic. Este o plagă şi, aşa cum se ȋntreba şi Gorki, mă ȋntreb şi eu dacă artistul poate rămâne indiferent la aşa ceva sau dacă este ȋn ȋnsăşi esenţa sa să reacţioneze, să chestioneze; nu să vindece, dar să tragă un mare semn de exclamare.
Nu ne-am propus să facem un spectacol comod, ci unul provocator, care să ridice ȋntrebări. Care să ridice şi altora ȋntrebările pe care ni le punem şi noi.
UN DOLCE FAR NIENTE este o oglindă pusă ȋn faţa noastră, spectatori şi artişti laolaltă. Ne ȋntreabă pe un ton amar şi cinic cine suntem şi dacă ne place cine am devenit”, apreciază Catinca Drăgănescu.
“Auzisem despre scenariul și filmul lui Peter Stein și Botho Strauss din 1976, despre montarea lui Alvis Hermanis de la Schaubühne sau despre cea de la Comédie Françise, dar conceptul Catincăi era atât de puternic și de bine argumentat, încât am preferat să evit orice contact cu alte variante înainte de a avea propria noastră versiune de text. De altfel, procesul de lucru nu a fost deloc unul obișnuit. Practic, am lucrat la patru mâini. Piesa lui Gorki, montată în întregime, ar însemna 6-7 ore de spectacol. Am renunțat la personajele și poveștile periferice. Abia am redus la jumătate. Am tradus, am scurtat, am rearanjat scenele, am rescris, am sintetizat, am comprimat. Supriza majoră a fost inteligența excesivă a replicii lui Gorki. Citești și ai senzația că multe replici nu conțin niciun fel de informație care ar afecta narațiunea, dar când renunți la ele, îți dai seama că se pierd sensurile, relațiile dintre personaje și coerența poveștii. Da, Gorki este un dramaturg de replică! Iar replica lui Gorki este vie și actuală azi, acum, aici. Adevărul din replicile lui Gorki este de cele mai multe ori și adevărul societății în care trăim. Însă ritmul impus de conceptul regizoral a făcut necesar ca textul să fie scurtat până în ultima clipă, iar precizia construcției spectacolului și inteligența replicii lui Gorki să îi oblige pe actori la o disciplină și concentrare maxime pentru a conține toată încărcătura personajelor și toate indicațiile regizorale, într-un text esențializat! Însă tot ce rămâne de văzut după joaca noastră de-a cuvintele, este jocul actorilor „de-adevăratelea”!, povesteşte Raluca Rădulescu, traducătoarea piesei.
Regia: Catinca Drăgănescu
Scenografia: Ioana Pashca. Video și light design: Dan Basu
Orchestrație muzicală și sound design: Jean Victor Piloiu
În distribuție: Andreea Boboc, Ionuț Cornilă, Emil Coșeru, Petronela Grigorescu, Tatiana Ionesi, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Horia Veriveș
Foto: Odin Moise
Următoarele reprezentații sunt programate pe 15 și 25 ianuarie.
“Marjorie Prime”
O cunoscută dramedie a dramaturgiei americane, semnată de Jordan Harrison, este montată de Radu Iacoban, apreciat actor, regizor și dramaturg, aflat la prima colaborare cu Teatrul Național Iași.
„Când am primit propunerea de a monta textul Marjorie Prime am ezitat, dar m-am și bucurat. Am ezitat deoarece, în mod normal, eu vin cu propuneri înspre directorii de teatre, nu invers, dar m-am bucurat deoarece, lecturând textul, mi-am dat seama că m-a vrăjit în foarte scurt timp. Un alt motiv semnificativ de bucurie era reîntoarcerea în Iașiul care mi-a călăuzit primii pași spre teatru. Am petrecut clasa a XII-a în dulcele târg, pregătindu-mă intens pentru facultatea de actorie împreună cu Doru Aftanasiu. Și iată cum anii au trecut și acum același Doru îmi face onoarea de a juca un rol frumos în acest spectacol.
Marjorie Prime a fost un bun prilej de a face din nou echipă cu scenograful Tudor Prodan. Apelând la poezia spațiilor sale am încercat să realizăm spectacole dragi nouă în diferite teatre din țară: Teatrul Act, Teatrul Mic, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila sau Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Poposind în acest teatru, îmbibat de istorie și de oameni speciali, am avut plăcerea de a lucra cu o echipă de actori talentați, dispuși la efort și maleabili în condițiile unui timp de repetiții relativ scurt. A existat însă disponibilitate și plăcere veritabilă de muncă, liniște în tot acest iureș care ne presa în zilele de dinainte de prima ieșire la public. Sunt convins că toate aceste detalii imprevizibile ne-au ajutat să devenim mai eficienți și mai limpezi în raport cu cerințele spectacolului.
Și pentru că am pomenit de spectacol, hai să vorbim un pic despre el.
Marjorie Prime e un spectacol cu un titlul greu de pronunțat / tradus în limba română, dar ușor de citit așa cum se prezintă în succesiunea scenică inventată de autor. Chiar dacă textul vizează un viitor nu foarte îndepărtat, mijlocele scenice sunt foarte ușor recognoscibile spectatorilor de teatru. Dialogul se vrea natural, realist, apropiat și imediat. E un teatru de poveste în care fundația e clădită pe sufletul personajelor care activează în scenă.
Actorii trasează limitele universului construit de autor și încearcă prin varietatea de stări subsumate situațiilor dramatice să conțină și să direcționeze spectatorii spre sentimente pe care uneori nu și le explică sau, mai important, pe care le-au uitat. Din acest motiv, nu e loc de artificiu sau falsitate în acest spectacol. Adevărul actorilor care construiesc povestea e același cu adevărul publicului care asistă ca un martor mut la ființarea și, mai apoi, la finalul spectacolului.
Asta, evident, nu înseamnă că finalul e același pentru toată lumea. Fiecare spectator își va lua cu el acasă propriul adevăr și își va trasa singur concluziile sau, sper eu, își va formula întrebările pertinente.
Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat și a desăvârșit variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o “dramedie”, dar ar suna prea pretențios. Eu îl denumesc un spectacol – viață, cu o nuanță delicată de mister.
O să vedem o poveste stranie, criptică pe care, ușor-ușor, o vom înțelege și care, sperăm noi, va emoționa. De ce? Pentru că asta îți dorești când vii la teatru”, afirmă Radu Iacoban.
În distribuţie: Mihaela Arsenescu Werner, Doru Aftanasiu, Livia Iorga și Dumitru Georgescu
Premiera este programată sâmbătă 12 ianuarie, la ora 18:00, Sala Studio. Următoarele reprezentaţii: 14 și 22 ianuarie
De la Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin, la Mihai Eminescu, luceafărul din țara mioriței
Primăria Municipiului București, prin Teatrul Nottara, are plăcerea să anunțe recitalul extraordinar De la Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin, la Mihai Eminescu, luceafărul din țara mioriței al actorului Emil Boroghină, dedicat exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Europei în prima jumătate a anului 2019. Spectacolul va avea loc pe 15 ianuarie, de la ora 19:30, la Sala George Constantin. Montarea este compusă din recitaluri poetice ce au la bază o parte dintre epistolele din Tristele şi Ponticele, trimise acum 2000 de ani de Publius Ovidius Naso la Roma de la Tomis, Constanţa noastră de astăzi, şi selecţiuni din poezia eminesciană, o călătorie prin marile etape ale creaţiei şi vieţii lui Mihai Eminescu.
Particularitatea acestui recital constă în faptul că este susţinut în limba română, dar pe ecranul-fundal, textele scenariilor vor fi proiectate simultan în limbile europene de circulaţie: italiană, spaniolă, portugheză, franceză, engleză şi germană, iar în zona centrală, deasupra recitatorului, se va decupa textul în limba-mamă, latina, atât în cazul versurilor originale ale lui Ovidiu, cât şi ale lui Eminescu (există mai multe poeme eminesciene traduse de oameni de cultură români în limba latină în perioada interbelică).
Spectacolul este o producție a Teatrului Nottara și a Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova.
Regia este semnată de Alina Hiristea, iar scenariul de Emil Boroghină.
Recitalul este precedat de conferința Limba latină, prima instituție a Europei, susținută de conferențiarul Radu Boroianu.
„Proiectul ce vi-l propun, şi anume Limba latină, prima instituţie a Europei, nu pune deloc accentul lingvistic pe latinitate sau pe valoarea de răspândire globală a limbilor neolatine, ci pleacă de la constatarea simplă că limba latină, purtătoare asumată şi instrument remarcabil de difuzare a multiplei creativităţi ante-fondatoare a Greciei antice, a fost cea care în timp a oferit frontierele spirituale şi apoi politice continentului nostru şi l-au făcut să devină, pentru multe secole, focarul de inteligenţă al lumii întregi, nelăsând să fie înghiţit, înşfăcat de ceea ce unii lideri politici trufaşi numesc astăzi EURASIA. Trecutul a fost şi este clar. Poate fi, însă, limba latină în continuare liantul unui spaţiu european ce pare a fi plecat de la premisa unitate, diversitate?”, afirmă Radu Boroianu.
Emil Boroghină este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, Facultatea de Teatru, Secţia: Actorie, promoţia 1963. Între 1963 și 1988, a fost actor al Teatrului Naţional Craiova. Este fondator și director al Festivalului Internaţional Shakespeare. Este preşedinte al Fundaţiei Shakespeare (Craiova), vicepreşedinte al Reţelei Europene a Festivalurilor Shakespeare, Societar de Onoare al Teatrului Naţional Marin Sorescu, Craiova, și membru al Senatului UNITER. A fost director al Teatrului Naţional Marin Sorescu, Craiova, între 1988 şi 2000, perioadă în care Naţionalul craiovean a devenit unul dintre cele mai apreciate teatre din Europa Centrală şi de Răsărit, izbutind în decurs de zece ani un număr record de participări – 97 – la mari festivaluri internaţionale, de pe toate continentele lumii, printre care amintim festivalurile de la Edinburgh, Avignon, Tokyo, Seoul, Singapore, Melbourne, New York, Montreal. În 1994, Emil Boroghină fondează Festivalul Internaţional Shakespeare, ajuns la cea de a X-a ediţie, festival considerat ca fiind unul dintre cele mai importante de acest gen din lume. Inițial, desfăşurat la Craiova, din anul 2006, festivalul are loc atât în Craiova, cât şi în Bucureşti.
Atelier de circ contemporan, în premieră la Teatrul “Gong” din Sibiu!
Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” Sibiu organizează începând de vineri, 18 ianuarie, ora 18:00, primul atelier de circ pentru copii.
Organizat în cadrul Programului de Educație Participativă, finanțat de Primăria Municipiului Sibiu, atelierul de circ „Alandala” va fi coordonat de profesorii Ramona Cișmaru și Nicolas Peyroux. Cu peste 10 ani de experiență în domeniul circului (diverse proiecte în Franța, Irlanda, Bosnia, Polonia și România), o formare pedagogică în artele circului (L’école de cirque de Bruxelles) și o pasiune pentru educația non-formală, cei doi promovează circul ca artă și activitate recreativă în România. Atelierele Alandala sunt un amestec de discipline clasice de circ (cablu, minge de echilibru, jonglerie și acrobații), teatru, expresivitate corporală și ritm. Cei doi profesori își propun ca printr-o abordare ludică și pedagogică să promoveze lucrul în echipă, încrederea și respectul față de sine și cei din jur.
Primul modul al atelierului va avea ca temă principală introducerea în arta jongleriei și presupune lucrul cu mingi, diabolo, baton floare, farfurii, pene, pălării, inele și fulare. Un modul constă în șase ședințe, organizate o dată pe săptămână, vinerea de la ora 18:00, în perioada 18 ianuarie – 22 februarie. Fiecare sesiune are o durată de aproximativ o oră și jumătate și este recomandată copiilor cu vârsta între 8 și 12 ani. Având în vedere structura modulară a proiectului, participarea copiilor la toate cele 6 sesiuni este esențială. Participarea la acest program se face prin achitarea unui bilet în valoare de 60 de lei. Biletele se achită în avans, ședințele neefectuate nu se recuperează, iar contravaloarea acestora nu poate fi returnată. Toate obiectele și materialele de lucru vor fi puse la dispoziția copiilor de către organizatori.
Invitaţie la UNATC
“Menajeria de sticlă”
Anul III al Facultăţii de Actorie, Clasa conf. univ. dr. Andreea Vulpe, vă invită în cadrul Stagiunii UNATC „I.L. Caragiale”, ianuarie 2019 la spectacolul Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, în traducerea și adaptarea Iuliei Lumânare, care este şi coordonatorul proiectului.
Menajeria de sticlă este o comedie amară, subtilă, în care nostalgia se confundă cu furia, iubirea cu sufocarea și vinovăția cu tandrețea. Piesa este amintire. Este rememorarea unui trecut cu care Tom Wingfield - alter ego-ul lui Tenesee Williams – încearcă să facă pace. Este rememorarea procesului dureros al unui dublu abandon: desprinderea lui Tom de iubirea acaparatoare a mamei și de sentimentul sufocant de resposabilitate pentru Laura, sora lui infirmă.
Scenografie și costume: Gabriela Petrov
În distribuție: Andrei-Teodor Ianuș / Andrei-Nicolae Ionescu, Alexandra Oiște / Alexandra Mădălina Mihai, Ioana Beatrice Tănasă / Sandra Ducuță / Lavinia-Andreea Stan, George Anastasiu Maftei / Cezar-Cristian Costache / Mohammad Jawad Shahbazimoghadam
Spectacolul poate fi vizionat în 12 ianuarie, 13 ianuarie, 19 ianuarie, 20 ianuarie, 26 ianuarie, 27 ianuarie, la ora19:00, la ONE – UNATC
„Pescărușul”
Spectacolul Anului II, Master, Arta Actorului, Clasa prof.univ.dr. Tania Filip propune o altfel de viziune asupra acelei nevoi de înțelegere și apropiere dintre oameni, a acelor idealuri ușor de spulberat, a acelei absențe a geniului artistic, dar mai ales asupra unei vieți în permanentă căutare de sensuri cu care se confruntă artiștii de oriunde. Astfel, personajele se confruntă fiecare, fie cu absența iubirii, fie cu cea a mult doritului succes în carieră, culminând, în final, cu absența unei fericiri ideale și autentice.
Scrisă de A.P. Cehov în anul 1896, Pescăruşul este una dintre cele mai des montate piese din dramaturgia cehoviană. Producţia lui Stanislavski din anul 1898, de la Teatrul de Arte din Moscova a însemnat „unul dintre cele mai mari evenimente din istoria teatrului rusesc şi una dintre cele mai marcante evoluţii în istoria dramaturgiei mondiale”.
Regie: Tania Filip
Scenografie: Mădălina Sandu, Mădălina Niculae
Cu: Alexandra Colci / Anca Munteanu, Radu Mateucă, Alexandru Făiniși / Eduard Burghelea, Alexandra Tofan / Marina Fluerașu, Gabriel Vatavu, Nicoleta Moscalenco, Marina Fluerașu / Marina Palii / Minodora Broscoi, Matei Arvunescu, Radu Chirev, Alin Potop / Andrei Bibire
Joi, 17 ianuarie, ora 19:00, la Teatrul Mic, Sala Studio
„12 oameni furioși”
Anul III, Licență, Actorie, Clasa conf.univ.dr. Mircea Gheorghiu, lect.univ.dr. Mihai Brătilă, drd. Bogdan Dumitrescu vă invită în 14 ianuarie, 15 ianuarie, 25 ianuarie, 26 ianuarie şi 27 ianuarie, la ora 20:00, în Sala Atelier - UNATC la spectacolul cu piesa lui Reginald Rose.
