Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Actorul Mircea Albulescu a murit, vineri dimineaţă la Spitalul Floreasca, la vârsta de 81 de ani, după ce fusese adus de urgenţă la spital în cursul zilei de joi, în urma unor probleme cardiace.
De altfel, în urmă cu doi ani, Mircea Albulescu a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă.
Actorul Mircea Albulescu s-a născut la 4 octombrie 1934, în Bucureşti, şi a jucat în peste 70 de filme şi a apărut pe scenă în sute de piese de teatru...
Citeşte şi Mircea Albulescu a murit, în această dimineaţă, la Spitalul Floreasca
Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Sabina Iosub (Antena 3) a reuşit să stea de vorbă cu maestrul Mircea Albulescu, reuşind un interviu de suflet, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional:
<< Când l-am întâlnit mă aştepta în pragul uşii zâmbindu-mi şi privindu-mă cu ochii unui bunic ce-şi revede nepoata. “Intră, buna mea”, mi-a zis.
Citeşte şi GALERIE FOTO - Artiștii români regretă dispariția fulgerătoare a marelui actor Mircea Albilescu
Ne-am aşezat în biroul cu vedere la bulevardul care defineşte Capitala şi am început să vorbim supravegheați de fotografiile a trei generații de Albulești.
Și nu e chiar uşor să vorbeşti pe terenul “adversarului” care are în spate, la propriu prin fotografii, nu doar o familie puternică, dar şi galeria personajelor cărora le-a dat viaţă pe scenă sau prietenii de-o viaţă.
Citeşte şi Mircea Albulescu: "Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea"
Monştri sacri, unul și unul. Cine n-are emoții vorbind cu Mircea Albulescu supravegheat de Danton sau Amza Pellea, minte! Și totuși, pentru Mircea Albulescu, toți suntem “bunii” lui, iar vorba lui caldă transformă fiecare răspuns într-o poveste pe care nu te saturi să o asculți.
Sabina Iosub: Am vorbit la telefon când erați în spital. Mi-ați spus atunci că vă lipsește scena...
■ Mircea Albulescu: (Zâmbește) Nu luați în serios declarațiile unui om din spital, pentru Dumnezeu! E o stare absolut surpinzătoare în primul rand pentru el și apoi pentru cititorii noștri. E o situație! Ca să poți să încaleci un cal, trebuie să ai un cal. Ca să încaleci pe urmă pe un cal pe care-l ai trebuie să ai o șa. Ca să poți călări trebuie să încaleci pe șa ca să poți să-l conduci. Mie deocamdată mi-au lipsit pentru 30-40 de zile calul, șaua și asa mai departe. Încet-încet, mi-am reluat spectacolele. Ce a fost a fost, ce va fi va fi, vom trăi și vom vedea.
■ Sabina Iosub: V-a fost teamă atunci?
■ Mircea Albulescu: Cum să nu! Mi-a fost teamă pentru copilul meu, darămite pentru mine. Da, când s-a născut un copil, ți-e teama: vezi să umble, în ce dă cu capul, în ce cade, ce face. Așa că, teama mi-a fost! Cine nu se teme de moarte, minte. Dumnezeu ne-a dat să trăim, nu ne-a dat să murim. Asta-i treaba Diavolului. Până la urmă, crezi că îți spune el: îți ajunge, ai trăit 80 de ani, lasă și pe alții. Nu-i adevărat! Întotdeauna alții și toți cei care sunt au locul lor, spațiul lor, timpul lor. Nu călcăm unul pe coada celuilalt, niciodată! Iar cine calcă, ăla își merită pedeapsa.
■ Sabina Iosub: Când v-a fost cel mai greu?
■ Mircea Albulescu: Nu mi-a fost niciodată greu!
■ Sabina Iosub: Ați spus că atunci când v-a lipsit ceva, mi-ați enumerat mai înainte, v-a fost greu…
■ Mircea Albulescu: Îți dai seama că sunt atât de hoț că n-am să spun în gazeta noastră când și cum mi-a fost greu. Bineînțeles că mi-a fost greu. Când și cum, e secretul meu!
■ Sabina Iosub: Aveți regrete?
■ Mircea Albulescu: Bineînțeles că da. Cum să nu am?
■ Sabina Iosub: Ce regretați?
■ Mircea Albulescu: Ce regretați și dumneavoastră! Oameni suntem “amândouă” și este firesc să regretăm că atunci, acolo, dacă mergeam pe ușa aialaltă, dacă mergeam mai la dreapta, dacă, dacă… Și pentru viitor știi să te ferești. Ferească Dumnezeu să mă feresc… De-abia aștept ca acest dacă și dacă și dacă să îți joace o festă și să dovedesc că era mai bine altfel. Ce este mai frumos, mai de dorit pe lumea asta să ai această imensă rezervă de iubire în care să spui poate era mai bine altfel, poate era mai bine alta, poate era mai bine altceva… Atunci înseamnă că ești viu. Înseamnă că mai poți să ai o speranță dincolo de tot ce ai făcut la 80 si hahaha de ani. Păi zic unii “Nu-ți ajunge, mosule, dă-o dracu de treaba?” . Normal ar fi să-mi ajungă, dar ar fi păcat să-mi ajungă. >>
