Într-o lume a paradoxului

“Portugalia” lui V.I. Frunză a intrat în repertoriul Teatrului Nottara
Victor Ioan Frunză abordează mereu texte dramatice dintre cele mai diferite pentru a le da viaţă pe scenă, fie că sunt de factură filosofică, fie că au caracter popular. Şi întotdeauna discursul său teatral se sprijină pe nişte piloni rezistenţi. În cel mai nou spectacol al său creat în Bucureşti, pe scena Sălii Mari a Teatrului Nottara, “Portugalia” de Réka Csürös, Victor Ioan Frunză a configurat o lume a paradoxului. E despre “mărunţii vieţii” dintr-un sat, care au şi ei dramele lor. Deşi satul descris de autor e în Ungaria, se regăseşte şi la noi oriunde. Aşa că publicul gustă această comedie amară, care, după cum îmi spunea odată V.I. Frunză, “e o piesă cu profunde implicaţii cehoviene”. A avut premiera absolută în 1998 la Teatrul “Katona József” din Budapesta. Acest debut dramaturgic i-a adus autorului un premiu important. Textul stă şi la baza unui film aflat în producţie, fiind păstrată distribuţia montării de la “Katona József”, datorită succesului pe care l-a avut.


Acţiunea spectacolului de la “Nottara” se petrece în cea mai mare parte într-o cârciumă “dotată” cu ce au putut aduna proprietarii – un frate şi o soră. Obiectele din interior descriu atât lipsa de bun gust, cât şi lipsa financiară pentru dotări adecvate. Totuşi clientela nu lipseşte. Permanent sunt nişte oameni cărora nu li se spune numele, ci porecla – o lume pestriţă. Personajele sunt construite în aşa fel încât să populeze un univers în care realitatea şi visele nu se intersectează. Visul e legat, în general, de Portugalia, unde vrea să ajungă un ins din Budapesta, care face un popas în acest sat. Ni se înfăţişeaşă o realitate crudă dar foarte credibilă, datorită măiestriei lui Victor Ioan Frunză, datorită jocului actorilor aleşi să construiască pe scenă caractere diferite – Cristina Florea, Alexandru Pavel, Alin Florea, George Costin, Andrei Huţuleac, Sorin Miron, Catrinel Dumitrescu, Adrian Nicolae, Luminiţa Erga -, dar şi datorită imaginaţiei scenografei Adriana Grand, al cărei decor e, ca întotdeauna, un personaj aparte.

Nu vă dau amănunte; mai bine mergeţi la “Portugalia”, pe Bulevard.