Hrană pentru suflet în vremuri de restrişte, teatrul se reinventează în variante multmedia sau, dimpotrivă, face eforturi să rămână clasic. Este o constantă în preferinţele oamenilor, pentru că pare să fi găsit reţeta ideală: pentru fiecare spectator, există teatrul său. De la Caragiale la experimente de tip „bar show”, în 2013 putem savura experienţe teatrale foarte diferite.
Aplauze la scenă deschisă, minute de ovaţii şi săli pline ochi, în care se aşează prin rânduri scaune pliante pentru cei dispuşi să vadă spectacolul cu orice preţ – este tulburător cum o instituţie care are mai bine de 2000 de ani vechime este în stare să atragă în continuare atât de mulţi pasionaţi. Odeon, Comedie, Nottara, Lucia Sturdza Bulandra, Masca, Circul Globus, Metropolis fac seară de seară săli pline ochi, iar biletele se epuizează cu două săptămâni înainte. Pentru că sunt instituţii de cultură subvenţionate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, biletele lor sunt astfel mai accesibile – între 20 şi 30 de lei -, au adesea un nume mare pe afiş, iar publicul lor este fidelizat, este public de nişă.
Iulia Popovici, de la Atelier Liternet, estimează că fără subvenţii, „în teatrele publice din Bucureşti, mai ales, sau în cele cu rang naţional, preţul real al unui bilet la teatru ar fi 200 de lei”. Dacă la teatrele mai sus menţionate biletele sunt la îndemâna marii majorităţi a populaţiei, la Teatrul Naţional Bucureşti (TNB), care este în subordinea ministerului de profil, actul culturii poate costa fiecare spectator chiar şi 80-100 lei. Cu toate acestea, este imposibil să găseşti un loc la Egoistul, cu Radu Beligan, la O noapte furtunoasă, cu Dan Puric sau la Livada de vişini, cu Maia Morgenstern şi Marius Manole – printre alte nume la fel de mari. Încet, încet, teatrele devin elitiste prin preţ, dar acest lucru nu se întâmplă şi în privinţa repertoriului. Prind mai ales „spectacolele cu actori-vedetă, semnate de regizori cunoscuţi, montate pe texte clasice sau moderne, dar care conţin în ele un story ce poate fi urmărit cu uşurinţă”, spune Traian Petrescu, director adjunct al Teatrului de Comedie.
Citeste despre cine mai merge la teatru