Spectacolul regizat de Florin Piersic jr. pe scena Teatrului Metropolis, “Tom şi Jerry” de Rick Cleveland (nu are vreo legătură cu celebrele personaje de desen animat; în original piesa poartă titlul “Jerry and Tom” – numele a doi bărbaţi), este despre afaceri. Iar afacerile sunt, după cum bine ştim, legale şi ilegale. Şi în cele legale şi în cele ilegale se mizează, în general, pe profesionişti – cu vechime, sau mai tineri dar iscusiţi. În “Tom şi Jerry”, profesioniştii sunt doi asasini, parteneri: Tom, molcom de felul lui, cu experienţă în omoruri, şi Jerry, un aprig, care învaţă repede, uneori, din mers, ţinând cont de sfaturile colegului său mai mare. Pe scurt, cei doi omoară oameni, la comandă.
Rolul lui Tom este jucat chiar de Piersic jr., iar cel al lui Jerry de Paul Ipate. Există al treilea actor în distribuţie – Laurenţiu Bănescu (în rolul Victimei).
Autorul regiei spunea că este vorba “de o comedie extrem de neagră”. Se râde pe alocuri, căci aşa cum sunt replicile – scurte, pline de sens, spumoase, bine articulate – te prind instantaneu. Tu reacţionezi pe moment, ca apoi, în clipa următoare, să te înfricoşezi.
Spectacolul, extrem de bine gândit, cu o structură simplă, coerentă, e din mai multe scene. Pauza dintre ele o ocupă muzica, adevărat personaj care intră în acţiune în vreme ce actorii fie că schimbă decorul, foarte funcţional de altfel (scenografia Cătălin Prodan), fie că-şi schimbă costumele chiar în scenă. Totul are loc într-un ritm executat cu repeziciune.
În funcţie de fiecare subiect al scenei e şi vestimentaţia celor doi ucigaşi. Iar ei ştiu să o poarte, oricât de sobră, lejeră ar fi. Doar ţinuta într-o afacere contează mult.
Tom şi Jerry îndeplinesc în moduri diferite ordinele celor care i-au angajat. Există atâtea stiluri de a lichida persoane! Repede, simplu...
În urmărirea victimei, având de multe ori timp berechet, cei doi parteneri discută nu numai despre cum au omorât sau cum vor omori, dar şi despre multe lucruri obişnuite, despre familie, despre viaţă... Parcă nimic nu ar trăda ferocitatea cu care sunt înzestraţi. Totuşi îi simţi fără umanitate. Atunci când Tom îi spune lui Jerry că se gândeşte să se retragă din această afacere lucrurile iau o întorsătură neaşteptată...
Mi s-a părut important în acest spectacol, în primul rând, cum e construită relaţia între personaje: între cei trei actori relaţia scenică funcţionează extraordinar de bine. Se vede că regizorul a lucrat cu minuţiozitate, mergând spre perfecţionism. Acestui spectacol nu-i poţi imputa superficialitatea. E lipsit de ornamente de prisos. E stilul lui Piersic jr.
La Teatrul Metropolis el a mai pus în scenă două titluri: “Opposites attract” de Bruce Kane, spectacol pe care l-a semnat împreună cu Dorina Chiriac, şi “Zaruri şi cărţi” de Sam Henry Kass. Am făcut trimitere la cuvântul perfecţionist, care i se potriveşte, cred, lui Piersic jr. Probabil asta îl face să creeze spectacole la care şi traduce textele, şi regizează, şi joacă. Să nu uităm că face şi film. Chiar în prima săptămână a lunii martie, în sălile de cinema din România va putea fi văzut cel mai nou lungmetraj al său “Killing Time”, în care şi joacă (distribuitor Transilvania Film).