O întâlnire cu cărțile pe față despre fenomenul festivalier din România, dar și din străinătate. Ce tipuri de evenimente merită urmărite? Ce este supraevaluat? Care este rolul festivalurilor pentru public și pentru comunitate? Criticul de teatrul Octavian Saiu îi are ca invitați pe 29 august, de la ora 21.00, în Grădina cu filme (Piața Lahovari, Nr.7), în cadrul unei noi ediții a seriei de dezbateri Teatrelli Anotimpurile dialogului despre teatru, pe Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și pe Chris Simion-Mercurian, directorul Festivalului Internațional de Teatru Independent Undercloud.
Fiind o ediție estivală, dialogul „Lunga vară fierbinte a marilor festivaluri” se va muta din sala Teatrelli în aer liber, în Grădina cu filme, un spațiu conex aflat tot în Piața Lahovari nr.7.
Punctând o tendință din ce în ce mai prezentă și vizibilă în România, cea a dezvoltării constante a festivalurilor, întâlnirea propune publicului o incursiune specială și incisivă în culisele unor importante evenimente teatrale românești: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu - un adevărat fenomen autohton – și Festivalul Internațional de Teatru Undercloud – primul și cel mai important festival de teatru independent din România.
„Care este definiția unui festival de teatru? Ce înseamnă un astfel de eveniment pentru o comunitate anume? Sunt întrebări esențiale, pe care de multe ori uităm să ni le adresăm, plecând de la premisa că orice selecție de spectacole, orice întâlnire artistică întinsă de-a lungul câtorva zile își merită titlul. Și nu e așa. Deloc.Un soi de inflație a dus la demonetizarea unui concept care, în sensul cel mai înalt, înseamnă revelația întâlnirilor și a descoperirilor concentrate într-o perioadă de sărbătoare autentică. Dincolo de festivalurile de agrement și de turismul festivalier, există aventuri care dau fiecărui anotimp o altfel de temperatură: culturală, afectivă și nu în ultimul rând umană.”, explică Octavian Saiu.
Criticul de teatru oferă și câteva exemple: „Vara, de la celebrele festinuri desfășurate la Edinburgh și Avignon la mici reuniuni de nișă, de la explozia de spectacol din Sibiu la teatrul independent din Undercloud, aceste episoade de bucurie schimbă pentru o perioadă ritmul și chiar sensul existenței unor întregi comunități. Fără ele, nu doar un loc sau altul ar fi mai monoton, dar lumea întreagă ar fi mai palidă. Despre sărbătorile adevărate ale teatrului, despre teatralitatea sărbătorilor, despre <înflorirea spiritului uman> vorbim la această ediție estivală a „Anotimpurilor dialogului...”.
Octavian Saiu este profesor, cercetător şi critic de teatru. Are un doctorat în studii teatrale şi unul în literatură comparată. Predă la universităţi din România, Noua Zeelandă, Hong Kong, Japonia şi Portugalia şi a fost de două ori Visiting Fellow la University of London. A susţinut conferinţeşi master-class-uri la alte universităţi din Europa, Asia şi Africa, precum şi la Institutul Grotowski. În 2013 a fost Moderatorul Conferinţelor „Beckett at the Festival” din cadrul Programului Oficial al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, iar în 2016 a moderat şi a susţinut conferinţe la Olimpiada Teatrelor de la Wrocław – Capitală culturală europeană. Din 2004 este moderatorul Conferinţelor Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Este consultant al mai multor festivaluri din lume, Secretar General Adjunct al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) şi Preşedinte al Secţiei Române AICT – Teatrologie.
Articolele şi studiile sale au apărut în numeroase publicaţii naţionale şi internaţionale. Este autorul volumelor: În căutarea spaţiului pierdut (Nemira, 2008) / In Search of LostSpace (UNATC Press, 2010), Beckett. Pur şi simplu (Paideia, 2009), Fedra, de la Euripide la Racine, de la Seneca la Sarah Kane (Paralela 45, 2010), Ionescu/Ionesco: un veac de ambiguitate (Paideia, 2011), Posteritatea absurdului (Paideia, 2012), Teatrul e vis (Paideia, 2013), Hamlet şi nebunia lumii (Paideia, 2014) / Hamlet and the Madness of the World (Editura ICR, 2016), Lecţia, o meditaţie cu şapte teme (Nemira, 2015), Teatrul la persoana I (Nemira, 2016), Clipa ca imagine: teatru şi fotografie (Nemira (2017). A primit Premiul Criticii pentru carte de teatru în 2010 şi Premiul UNITER pentru Critică de Teatru în 2013.