Maestrul, de ziua lui

Este greu si rascolitor sa cauti in arhiva unui cotidian care azi-maine face 20 de ani si care a scris enorm despre Maestru. Vezi, uluitor, cum microinterviurile de la “Azi e ziua ta" se succed cu informatii prin care aflai ca s-a internat in spital pentru cine stie ce afectiune. In ultimele saptamani cu totii i-am tinut pumnii Maestrului. Invinsese atatea internari, evident ca si de data aceasta avea sa reuseasca. Doar il astepta Teatrul...Si noi…

Astazi e ziua ta (Aprilie 2011)
"E o perioada foarte ciudata din viata mea. In mod paradoxal, acum, cand se pune problema de varsta, de oboseala, de sanatate, sunt mai solici­tat si mai ocupat decat in tineretea mea indepartata. Viata mea inseam­na propriu-zis viata teatrala, viata personala nu am avut niciodata. Nu tin minte sa fi avut vreodata concediu in care sa fi stat la undita sau la tenis. Pentru mine, viata a fost mai mult in teatru decat in particular. Perioada aceea de zece ani de peregrinari prin strainatate a fost tot cu teatrul, cu turnee, cu piese pe care le-am montat, pe care le-am jucat. Cand mi s-a oferit titlul de Ofiter al Legiunii de Onoare de statul francez, a fost ca un certificat, o stampila pe cartea mea de munca a faptului ca nu am trait de pomana. (...)
Ce as schimba in Romania? Te rog, nu ma intrista de ziua mea. Pentru ca nu pot sa inteleg ce se intampla si nici nu gasesc un pansament. Am fost ademenit in politica o foarte scurta perioada, dupa ’89, dar n-am gasit corespondenta in sufletul si intelegerea mea. Este pacat ca majoritatea celor care ar avea ceva de spus au stat deoparte si continua sa stea. Una dintre marile probleme ale tarii noastre este ca avem prea multi oameni politici si prea putini oameni de stat."

Astazi e ziua ta (Aprilie 2010)
"Preocuparea majora care nu a incetat sa ma obsedeze este terminarea salii de teatru Excelsior. Se implinesc 12 ani de cand ma chinuiesc sa dau viata acestui lacas de cultura, in special pentru tinerele generatii. Am suportat toate avatarurile unei birocratii crancene si a unor ostilitati de neinteles pentru mine, dar lucrarea se apropie de sfarsit. Sper din tot sufletul ca in toamna se va deschide cel mai frumos si modern teatru din Bucuresti. (...)

Niciodata nu am acceptat ideea de sfarsit, intotdeauna a fost o etapa pe care am incheiat-o, premergatoare alteia. Nici acum nu consider ca este un moment de bilant, ci este o dare de seama. Mai sunt inca dator mult si nu vreau sa plec fara sa-mi platesc datoriile." (...)

Daca ar fi sa fiu ministru al Culturii, as fi tare rau, exigent. As avea de suferit foarte tare, pentru ca, la noi, nu stiu daca este o sechela a regimului comunist, s-a impamantenit mentalitatea tembela conform careia cultura nu produce bunuri materiale care pot fi inventariate. Nu s-a gandit nimeni ca, de fapt, cultura pregateste cel mai important bun al unei natiuni, conceptia, mentalitatea, gandul, filozofia unui popor. Nu poti fi creator de bunuri, chiar si materiale, daca nu ai o temelie seriomaestrul ion lucianasa de conceptie de viata. Cultura este o investitie in viitor cu randament in perspectiva de o importanta colosala pe care nimeni nu o sesizeaza. De aceea, cultura a fost intotdeauna copilul care a suferit."

Azi e ziua ta (Aprilie 2008)
"Paradoxal, in pofida frumusetii carierei mele, care este unica, pentru ca dintre toti colegii mei cred ca sint singurul care s-a manifestat pe patru continente, nu a fost o chemare pentru aceasta meserie. A fost o pura intimaestrul ion lucianmplare. Ma pregateam pentru cariera de inginer, dar am decis sa fac o incercare la Conservatorul de Arta. M-am trezit angajat la Teatrul National la 18 ani. Dupa asemenea pornire nu puteam sa fiu decit cucerit de acest nou drum. Se pare ca destinul a fost fast. M-a iubit cineva acolo Sus. Desi activitatea noastra pare stralucitoare din afara, ea este destul de chinuita din interior, si nu prea se intelege acest lucru. (...) Este maestrul ion luciano profesiune superba, dar draconica. Te striveste daca nu i te daruiesti complet. Mi-am sacrificat viata personala, pentru ca nu am avut altceva in minte, in suflet, in traire decit teatrul si bineinteles familia. Nu am stat vreodata pe malul unui lac sa pescuiesc, nu am facut un concediu ca un turist oarecare, ci intotdeauna cu treaba. 18 ore din 24 mi-au fost subjugate de acest zeu tiranic care se cheama teatru".