Maria, de la modă la teatru

ARTĂ ● Costume pentru „Visul unei nopţi de vară“
La toamnă, Metropolis va avea premiera unui spectacol de excepţie: „Visul unei nopţi de vară“ de William Shakespeare, în regia lui Dragoş Galgoţiu. Costumele sînt realizate de Maria Marinescu, ea fiind la prima colaborare cu un teatru. 

ARTĂ ● Costume pentru „Visul unei nopţi de vară“
La toamnă, Metropolis va avea premiera unui spectacol de excepţie: „Visul unei nopţi de vară“ de William Shakespeare, în regia lui Dragoş Galgoţiu. Costumele sînt realizate de Maria Marinescu, ea fiind la prima colaborare cu un teatru.  

• Jurnalul Naţional: Eşti la prima colaborare cu Teatrul Metropolis?

Maria Marinescu: Da. „Visul unei nopţi de vară“ este debutul meu în teatru. Şi pot spune că a fost o mare provocare pentru mine, avînd în vedere că este vorba despre Shakespeare. Dar, lucrînd cu un regizor de talia lui Dragoş Galgoţiu, piesa avînd o distribuţie perfect aleasă, mi-a fost mult mai uşor decît mă aşteptam, mai ales că pe Dragoş şi pe majoritatea actorilor îi cunosc de mică. Eu am copilărit în teatru şi acest proiect pentru mine a însemnat foarte mult, mai ales datorită faptului că am reintrat în această lume, pe care o iubesc atît de mult. Ultimele luni petrecute în teatru m-au făcut să mă ataşez mult de actori şi de personajele lor. Iar marţi seară, la avanpremieră, am avut un sentiment contradictoriu. A fost cea mai intensă, fericită şi satisfăcătoare experienţă profesională din viaţa mea şi, într-un fel, eram tristă că s-a terminat.

• Cum s-a întîmplat să realizezi tu costumele pentru „Visul unei nopţi de vară“?

Dragoş Galgoţiu a fost la prezentarea mea din primăvara trecută, i-a plăcut ce a văzut şi atunci mi-a propus acest proiect, care pentru mine a însemnat o onoare şi o mare şansă.

• Ai primit oarecare indicaţii referitoare la cum trebuie să fie costumele actorilor sau ai avut mînă liberă şi a lucrat doar imaginaţia ta?

Regizorul, în general, are o viziune foarte clară despre scenografie şi costume. Totul e să fii pe aceeaşi undă cu el, să înţelegi ce vrea şi să combini ideile tale cu ale lui. Această piesă are două lumi. Una reală şi una himerică. Lumea viselor îţi permite să dai frîu liber fanteziei şi să creezi nişte costume care să fie sugestive pentru dezvoltarea oniricului. Desigur, m-am şi documentat, am văzut tot ce are legătură cu această piesă, iar cel mai mult mi-a plăcut „Visul unei nopţi de vară“ făcută de Royal Shakespeare Company şi costumele realizate de Gabriela Pescucci în filmul lui Michael Hoffman în 1999.

Emotivă

• Apropiere ta de teatru n-ar fi o mirare, avînd în vedere faptul că mama ta este o actriţă celebră, însă te-ai gîndit vreodată că şi tu ai putea fi unul dintre personajele principale care joacă pe scenă, şi nu doar creaţiile tale vestimentare?

Pentru mine, una dintre calităţile primordiale ale unui actor, în afară de talent, este puterea de a-şi învinge emotivitatea, păstrînd emoţia. Eu consider că-mi lipseşte această calitate.

• Cîte costume ai creat pentru această piesă şi în cît timp le-ai realizat?

Au fost 20 de costume, la care am început să lucrez din februarie. Cele mai multe materiale le-am adus din America, sînt catifele, foarte colorate...

• Ai şi alte proiecte în derulare (sau în vedere) cu Metropolis sau oricare alt teatru?

Am mai primit cîteva propuneri, dar o să mai vedem în septembrie despre ce este vorba, cînd începe stagiunea, acum teatrul intrînd în vacanţă. Eu mă străduiesc foarte mult şi sper să continuu în teatru, pentru că este o lume care mă fascinează, cu oameni interesanţi, unde se vorbesc lucruri pe măsură şi de unde ai foarte multe de învăţat. Este o lume total opusă celei a modei din România. Profesia mea rămîne fashion designer, pentru că asta am terminat în facultate, şi, chiar dacă aleg să nu o profesez ori să fac doar o prezentare pe an, tot fashion designer e profesia mea de bază. Nu stau în permanenţă în ţară şi de aceea timpul care-mi rămîne este scurt pentru a face mai multe prezentări.

• Pentru tine, care este visul unei nopţi de vară?

Visul unei nopţi de vară a fost pentru mine seara avanpremierei spectacolului... Nimic şi nimeni nu ar fi putut să-mi dea aceeaşi satisfacţie. Am fost copleşită de emoţii... Nu m-am aşteptat, dar m-am implicat foarte mult emoţional şi de aceea seara respectivă a fost una mai mult decît sensibilă.