“Nu-ţi da energia de duminică pe ziua de joi”

“Constantin Tanase este cea mai frumoasa forma de amintire a Revistei romanesti. Teatrul din Calea Victoriei nu-i poarta doar numele popularului actor, ci si sperantele, gloria si umilintele, dragostea si ura, succesul si caderea. Niciodata si nicaieri in lume, un teatru nu a fost atat de aproape de identitatea unui actor.' Aurel Storin

E primavara. Toata lumea e plina de speranta. Miroase a zambile si a proaspat. Am o ora libera si fac nebunia sa ma rup de treburi, am premiera peste o saptamana – ies la plimbare, un pic.

Ce frumos a facut Dumnezeu lumea! Imi vine sa cant, sa alerg, sa rad, sa-mi cumpar ceva frumos. Vreau sa iau pe cineva in brate. Ma simt fericita si as vrea sa spun asta tuturor! Si ma intalnesc cu Cristina Stamate. N-am vazut-o de mult. Ne oprim si “hai la o cafea'.

– Dar intr-un loc frumos! Te invit eu! Te rog, spune Cristina.

Nu bem cafea, bem o oranjada si vorbim, vorbim. Am fost colege de Institut. Mi-a placut intotdeauna, pentru ca e talentata si inteligenta. Demna, foarte demna si curajoasa. Nu e niciodata suparata. Si-ti da un sentiment bun si mandru ca o cunosti. Oamenii se degradeaza in timp, se schimba si, suparati pe ei, pe lipsurile, pe nerealizarile lor – isi injura semenii, colegii. Si uneori, fara motiv, suparati ca imbatranesc, arunca venin inutil.

Dar e primavara dulce si trebuie iertata toata lumea, mai ales cei din gradina ta. Si pe urma Cristina Stamate e atat de generoasa, atat de desteapta, nostima, stenica si lumea mi se arata minunata. Cristina s-a indragostit de teatrul de revista, nu l-a tradat, l-a iubit, l-a cultivat si a fost fericita. Pentru mine, Cristina e un mister inflorit in traditia revistei.

Dumnezeu iti spune ca-ti este data o anumita lume in care limitele sunt fixate pentru tine dinainte. Inlauntrul acestei lumi trebuie sa stii ce sa cauti, ce sa-ti doresti, ce sa faci, dupa ce sa te uiti. Uneori se-ntampla sa gresesti. Dar Cristina a mers lin, fermecator, cu disponibilitati pe care nu i le stiam in Institut. Sunt sigura ca, daca ar fi gresit drumul, s-ar fi intors instinctiv inapoi in directia buna.

Trebuie sa ai insusiri de detectiv, sa faci fizic si mental sa ajungi unde trebuie. Misterul Cristinei este in arta jocului sau, in inteligenta mijloacelor, in faptul ca a fost mereu pregatita sa i se intample ceva “minunat'.

M-am intalnit intr-o dimineata, veneam – ne duceam la radio; ne-am oprit, am vorbit. Eu eram revoltata, necajita si ea mi-a spus ceva ce am incuiat in sipetul cu minuni: “Nu-ti da energia de duminica pe ziua de joi'. Nu-ncerca sa intelegi, bucura-te de tine. Cauta un gand frumos despre tine, nu despre altul. Si-a plecat fluturand mana ca un fluture si mi-a mai strigat: “Intregul este mai mult decat partile insumate'. M-am simtit meschina si caraghioasa.

Cristina este o personalitate de exceptie a acestui teatru minunat din inima Podului Mogosoaiei. O invidiez pentru siguranta, echilibrul si armonia pe care le degaja.

Dupa ce ma despart de Cristina, privesc viata mea cu mai multa luare-aminte, fara prejudecati si mi se pare ca realitatea este captivanta.

In acest abur de primavara, cand totul e in asteptarea frumusetii, a Pastilor, a sarbatorii de Buna Vestire, a Floriilor, am inceput cu dreptul datorita acestei actrite gratioase si interesante, actrita de comedie cu fior tragic, care sugereaza si pe strada si pe scena ca viata e frumoasa, ca trebuie traita si ca alta viata nu ne da nimeni. Cristina Stamate e un om foarte curajos. Ea repune in drepturi feminitatea inteligenta.