Poeziile actorilor (II)

Poezia lui Stefan Ciubotarasu, astazi uitat, pentru ca a trecut o vesnicie din septembrie 1970. Filmele lui ni-l aduc in fata si suntem uimiti de jocul lui de exceptie. Stia sa fie pitoresc, comic, mare histrion, dar si tragedian, patetic, rascolitor. Iar poezia lui nu seamana cu el. "Insetare" de Stefan Ciubotarasu (1910-1970)/

"Da-mi mijlocul, aleasa mea.../ Ce foame fara sat, ne striga?/ Ce sarpe cuibarit in ea/ Ne-a-ncatusat intr-o veriga?// Ce gand pe lume ne-ncaput/ Mi te-a trimis intaia oara/ Din care plamadiri facut/ Sa poarte alba ta povara?// Ca, iata, m-am rugat stingher/ Sfintirii sarbede si vane/ Sa pot sa te ridic la cer/ Numai cu aceste maini sarmane;// Numai cu glasul meu de rob/ Cu fumul sarac din vatra,/ Cu mintea mea ce arde – bob/ De soare scapatat in piatra...// Ma blestem singur fericit/ De-o bucurie – atat de cruda/ Si ma urasc ca te-am gasit/ Cu gandurile mele ruda."

Fetele comediei si reversul lor tragic!
Mi-aduc aminte de descrierea pe care i-a facut-o Stefan Iordache, care-l adora: "Avea cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut in viata mea, migdalati cu trei randuri de gene, negri si umezi tot timpul... Poetul din el avea ochi pe masura".
La splendidul Teatru din Iasi era o sala de repetitie "Aglaie Pruteanu". Eram tanara actrita si stiam foarte putine despre minunata actrita ieseana care a cucerit Viena.
"Foi de toamna/ Cand vapaie vantul/ Paduri scuturand/ Un freamat de jale/ S-aude oftand.// El trece cu norul/ Pe ape, prin crang/ Si cei ce-l asculta/ Suspina si plang.// O, jalea adanca/ A tristului cant!"
"E sens de vreun suflet/ Razlet pe pamant." Ce gingasie!
Sau a profesorului meu A. Pop Martian.

"Serile catunului/ Seara s-a ridicat intr-un lan de otava/ Si trista s-a apropiat de catune/ Ca o viteluse cenusie si bolnava/ Care a fost pe camp la pasune!"

Cum? Era un om de la oras, foarte elegant. Noi l-am cunoscut destul de inaintat in varsta, nu mai auzea, era foarte indragostit de meseria de actor, era un mare tragedian, un profesor sever si foarte dedicat. Poezia nu semana cu el si cu tot ce stiu despre el.
Actorii sunt niste aparitii ratacitoare, care evadeaza mereu pe alte coordonate, care calatoresc si ratacesc departe cantandu-si sufletul trist si nefericit.
Caci numai din durere se inalta omul si numai din asta actorul isi tese crezul. Si Ilarion Ciobanu si Stefan Iordache, care au plecat impreuna in 2008 lasand sufletele noastre coplesite.

Stefan Iordache: "Jocul cu viata/ Ma tulbura Luna si eram indragostit/ Simteam mirosul de femeie./ Altfel miros femeile de la tara a aer si a pamant,/ altel simti natura si omul./ Stateam asa nemiscat/ Si ma inunda o mare fericire".

Si "Toamna" lui Ilarion Ciobanu: "Toamna/ Cand zilele cosesc noptile/ Si se ametesc/ Cu huma/ Si argint...// Toamna,/ Prag de coapte vii/ Recviem de cocori dusi/ Toamna".