Rălea, de 5 x in FNT

Cariera lui Marian Rălea se imparte, de 25 de ani, intre teatru, film şi televiziune. Pănă la 15 noiembrie, actorul-fetiş al regizorului Mihai Măniuţiu face echilibristică evoluănd in cinci spectacole, in FNT.

Cariera lui Marian Rălea se imparte, de 25 de ani, intre teatru, film şi televiziune. Pănă la 15 noiembrie, actorul-fetiş al regizorului Mihai Măniuţiu face echilibristică evoluănd in cinci spectacole, in FNT.

Â

Jurnalul Naţional: Aveţi o impresionantă carieră in teatru şi film. Pe scena Teatrului "Bulandra" (şi nu numai...) aţi jucat zeci de roluri care au rămas in mintea şi-n inima spectatorilor. Dvs. care dintre ele vă sunt cele mai dragi?

Marian Rălea: Niciodată nu am ales eu rolurile, ele mi-au fost incredinţate de regizori, iar fiecare dintre personajele jucate a fost dăruit din suflet spectatorilor. Sigur că unele m-au marcat, dar ele au constituit doar nişte etape. Dacă mă intrebaţi ce roluri de comedie sau personaje comice mi-au plăcut mai mult, nu pot să aleg dintre Iordache din "D’ale carnavalului", Trufaldino din "Slugă la doi stăpăni" sau "Mincinosul" de Goldoni. Mie toate imi sunt la fel de dragi, atăt timp căt spectatorul răde, uită de grijile diurne şi mulţumeşte prin aplauze. Consider că cele mai grele roluri pentru un actor sunt cele de comedie. Dacă mă intrebaţi ce joc la teatru acum şi imi place foarte mult, pot să vă povestesc despre "Regele Lear", in regia lui Tompa Gabor, la Teatrul din Cluj, sau despre cele trei personaje - Iov, Shoah, Ecleziastul - din "Trilogia evreiască", in regia lui Mihai Măniuţiu, despre Hermocrate din "Triumful dragostei", de la Bulandra, in regia lui Alexandru Darie, sau Sorin din "Pescăruşul" lui Andrei Şerban. Acestea sunt rolurile pe care le joc in această stagiune şi vreau să vă spun că ele imi sunt cele mai dragi in momentul de faţă. In afară de "Triumful dragostei", sunteţi invitaţi să mă vedeţi in toate celelalte, in cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

Jurnalul Naţional: In ce proiecte (repetiţii/filmări) sunteţi angrenat pe termen scurt şi lung?

Marian Rălea: Un proiect important pe care il iubesc este cel de la ACASa tv. Comedia romantică "Războiul sexelor" reprezintă pentru mine o revenire in televiziune, o etapă pe care mi-am dorit-o. De asemenea, incepănd de la 2 noiembrie, joc in "Trilogia răului", la Teatrul Metropolis, in regia lui Mihai Măniuţiu, şi am o propunere de a juca in "Visul unei nopţi de vară", probabil de la anul. Dacă tot vorbim despre planuri, mai am un spectacol la care ţin foarte mult. Este vorba despre Teatrul Naţional pentru Copii, in cadrul căruia de la data de 28 octombrie a inceput piesa "Poveştile cetăţilor din Transilvania", un proiect demarat in Capitala Culturală Europeană, Sibiu 2007.

Adulţii inţeleg concesia, copiii nu admit păcălealaÂ

Jurnalul Naţional: Că tot aţi pomenit... un loc special in cariera dvs... de suflet il ocupă Teatrul Naţional pentru Copii. De unde această idee? Este diferit feed back-ul pe care-l primiţi de la copii faţă de cel al adulţilor?

Marian Rălea: E o poveste mai lungă, de prin ’90, cănd am reuşit să creez un spectacol jucat de copii, după basmul "Tinereţe fără bătrăneţe". In 1991 a inceput marea aventură a Magicianului in televiziune, pornind de la ideea copilului care trebuie să fie in prim-plan. Cred că din acest punct de vedere, tot ceea ce am făcut in televiziune este o prelungire a teatrului, pe cănd filmul este cu totul altceva, mai serios, in sensul că nu implică atăt de mult noţiunea de "joacă". Prin anul 2000 am creat Teatrul Naţional pentru Copii, unde cei mici işi pot continua joaca şi copilăria, se urcă pe scenă şi intră in poveste. Fiind un actor in primul rănd de teatru, pot să mărturisesc că există o diferenţă intre publicul matur de la spectacolele pentru cei mari şi cel de la spectacolele pentru copii. Adulţii inţeleg convenţia şi admit şi greşelile sau nerealizările, imperfecţiunile celor de pe scenă, pe cănd cei mici nu fac nici un fel de concesie, nu admit păcăleala. Dacă in spectacolele pentru adulţi există nişte tehnici speciale pe care un actor le foloseşte, in teatrul pentru copii sinceritatea este singura tehnică acceptată.

Jurnalul Naţional: Aţi obţinut premii pentru căteva roluri din teatru. V-aţi fi dorit să primiţi premii pentru alte roluri pe care le consideraţi a fi mult mai importante decăt cele pe care le-au preferat juriile festivalurilor din anii respectivi?

Marian Rălea: Sigur că atunci cănd incepi să lucrezi la un rol, in afară de recunoaşterea imediată a spectatorului, răsplata prin aplauze, ai nevoie şi de o confirmare a oamenilor de specialitate. Un premiu va fi intotdeauna o incununare a ceea ce a trecut, a personajului realizat, ca o finalitate. Dar, in acelaşi timp, reprezintă un nou inceput, un impuls pentru următorul rol. Există personaje pe care le-am interpretat şi care au meritat premiu, dar asta crede fiecare actor despre personajul pe care il interpretează. Paradoxul face ca, in general, in străinătate, orice premiu să fie o susţinere pentru următoarele proiecte. In Romănia se intămplă invers, ai senzaţia că eşti vinovat că il obţii...

Jurnalul Naţional: De la studentul din "Buletin de Bucureşti" pănă la Colonelul Toma din "Războiul sexelor" au trecut ani de impliniri, intălniri "magice", dar (poate) şi regrete. Priviţi inapoi (fără mănie!). Ce vedeţi?

Marian Rălea: Eu cred că in cinematografie personajul pe care l-am făcut in "Buletin de Bucureşti" s-a regăsit apoi in toate personajele din film. Consider că intre studentul din "Buletin de Bucureşti" şi Colonelul Toma nu este o mare diferenţă, pentru că sunt acelaşi Marian Rălea. Este adevarat că intre ’82, cănd am jucat in "Buletin de Bucureşti", şi 2007, cănd joc in "Războiul sexelor", au trecut 25 de ani, o viaţă de om, cu experienţe in teatru, in film şi intălniri exemplare. O viaţă pe care am trăit-o şi aş fi regretat-o dacă nu exista mai ales acest domeniu. Nu cred că aş fi putut să fac altceva decăt această meserie.

Paradox

"Există personaje pe care le-am interpretat şi care au meritat premiu, dar asta crede fiecare actor despre personajul său. Paradoxul face ca, in general, in străinătate, orice premiu să fie o susţinere pentru următoarele proiecte. In Romănia se intămplă invers, ai senzaţia că eşti vinovat că il obţii..."

Marian Rălea, actor

Â
Â

FNT, 8 nov.

11:00 Teatrul ACT;

George Banu. Conferinţă: "Scena supravegheată", de la Shakespeare la Genet

18:00/22:00 Teatrul Odeon:

"Vinerea lungă" de Visky András, după romanul "Kadiş pentru copilul nenăscut" de Imre Kertesz, regia: Tompa Gábor, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj

18:00/22:00 TNB, Sala Atelier:

"With a Little Help From My Friends" de Maria Manolescu, regia: Radu Apostol, Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri", Iaşi

19:00/20:45 Circul de Stat Globus:

"Ecleziastul", după Biblie, scenariul şi regia: Mihai Măniuţiu ("Trilogia Evreiască"), Teatrul Naţional "Radu Stanca", Sibiu

20:00 - Teatrul Bulandra, Sala "Toma Caragiu":

"Concert la cerere" de Franz-Xaver Kroetz, regia: Thomas Ostermeier, Schaubuhne am Lehniner Platz, Berlin

22:00 Teatrul ACT:

"Shape of things" de Neil LaBute, regia: Vlad Massaci, fenomenul Teatrul Act

0:00 Centrul Naţional al Dansului, Sala Mediatecă

"AÂ scrie despre dans", atelier de critică de dans, susţinut de Rosita Boisseau, Institutul Francez din Bucureşti

Â

claudia.daboveanu@jurnalul.ro