Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vineri, 8 decembrie
Titanic vals
de Tudor Mușatescu
Regie: Dan Tudor
Ilustrație muzicală: Dan Tudor
Muzica originală: Dan Tudor
Decor: Ştefan Caragiu
Costume: Liliana Cenean
Asistent scenografie: Alexandra Caragiu, Clara Ștefana Dumitrescu, Maria Pană
Mișcare scenică: Florin Fieroiu
Regia tehnică: Costi Lupșa
Cea mai de succes comedie din istoria teatrului românesc, Titanic vals de Tudor Mușatescu, ‒ jucată de aproape 100 de ori în stagiunea de debut 1932-1933 pe scena Naționalului bucureștean ‒ este readusă în lumina rampei, de unul dintre cei mai inventivi regizori ai genului comic, Dan Tudor. Înzestrat, precum autorul „mușatismelor”, cu fantezie generoasă și inspirația de a transpune, cu abilitatea unui magician al hazului, spiritele de zi cu zi în situații pline de savoare, Dan Tudor reușește o montare din care nu lipsesc satira blândă și umorul de calitate.
Dar succesul e garantat doar cu o distribuție admirabilă ‒ Adela Mărculescu, Amalia Ciolan, Irina Cojar, Alexandra Sălceanu, Afrodita Androne, Oana Constantinescu, Armand Calotă, Lari Giorgescu, Ionuț Toader, Mihai Munteniță, Dragoș Ionescu, Axel Moustache, Daniel Badale ‒ al cărei cap de afiș, îndrăgitul Dan Puric, revine (după o lungă așteptare a publicului) cu un veritabil recital actoricesc de virtuozitate interpretativă. În rolul modestului funcționar prins mereu între pretențiile din ce în ce mai simandicoase ale soacrei și ale nevestei, Puric creează un personaj autentic de un farmec aparte, țesut din umor și tristețe, exuberanță și duioșie. Mimând pe rând naivitatea și supunerea, blajinul Spirache coace în gând farsa pe care le-o joacă celor din familie, căci e deținătorul a două secrete capitale…
Daca vă e dor de o comedie cu dichis, în care să regăsiți atmosfera anilor interbelici pe acordurile muzicii de flașnetă, intrigile din intimitatea căminului conjugal sau din viața politică (nicicând schimbată!), Titanic vals este și azi — la 90 de ani de la premieră — alegerea potrivită pentru o seară de teatru perfectă, căci pe scena TNB se întorc, în plină formă a creativității lor, formidabilii artiști Dan Puric și Dan Tudor. Vivat comedia!
Distribuție
Spirache: Dan Puric
Dacia: Amalia Ciolan
Chiriachița: Adela Mărculescu
Sarmisegetuza: Alexandra Sălceanu
Gena: Irina Cojar Traian: Lari Giorgescu
Decebal: Ionuț Toader
Petre Dinu: Axel Moustache
Gigi: Mihai Munteniţă
Nercea: Armand Calotă
Procopiu: Dragoş Ionescu
Doica: Afrodita Androne
Leana: Oana Constantinescu
Fotograful: Daniel Badale
Flașnetarul, Vecinul: Dan Tudor
Femeia cu covorul: Tatiana Oprea
Vineri, 8 decembrie / Sâmbătă, 9 decembrie
Tango
de Sławomir Mroźek
Traducere: Irina Pîslaru-Lukacsik
Regie: Gábor Tompa
Decor: Andrei Both
Costume: Angela Balogh Călin
Coregrafie: Florin Fieroiu
Asistent regie: Patricia Katona
Light design: Cristian Șimon
Regia tehnică: Laurențiu Andronescu, Theodor Radu
Asistent lighting design: Gabriela Ciubotariu, Daniel Tiuntiuc
Trăim astăzi într-o lume în care valorile consacrate se năruie: avansul tehnologic a adâncit prăpastia dintre tineri și vârstnici, familiile sunt sfâșiate de ideologii nocive, democrațiile se clatină, războiul e la graniță, partidele extremiste câștigă teren, iar libertinismul anarhic pare să deschidă calea spre dictatură.
În acest context, deși scrisă în urmă cu aproape șase decenii, „Tango” de Slawomir Mrozek, piesa propusă de Gabor Tompa la Sala Pictură a TNB, este la fel de actuală și azi, ca la premiera din 1964. Pentru că „Tango”, o alegorie cu puternice accente politice, înveșmântată în straiele unei comedii absurde și care i-a adus autorului faima mondială, reflectă dezorientarea unei generații confruntate cu golul lăsat de prăbușirea vechilor valori și cu instaurarea unei noi ordini impuse de masele brutale și inepte.
Polonez exilat în Occident în anii ‘60, bun cunoscător al comunismului de pe ambele baricade (în tinerețe, partizan al sistemului, pe care ulterior l-a criticat cu virulență), Mrozek are marele talent de a arăta că natura ciclică a puterii și eșecul ideologiei nu sunt doar apanajul comunismului. „Tango” este o parabolă despre libertate și putere în orice sistem politic, despre avatarurile vârstelor, despre insurecția instinctelor, urmărind povestea unui tânăr revoltat pe care criticii nu o dată l-au asemănat cu Hamlet.
Aflat la prima sa colaborare cu Naționalul bucureștean, Gabor Tompa propune un spectacol construit în mod strălucit, plin de inventivitate, amuzant și înspăimântător în același timp, susținut de o echipă de scenografi cu un palmares impresionant și o excelentă distribuție care dă naștere unei familii bizare și fascinante, personaje exotice din trei generații diferite.
Eugenia: Rodica Negrea
Edek: Emilian Oprea
Eugen: George Ivașcu
Arthur: Matei Constantin
Eleonora: Emilia Popescu
Stomil: Mihai Constantin
Ala: Cătălina Mihai (joacă în 8, 9 decembrie) / Maruca Băiașu
Fotograful: Florin Ghioca
Sâmbătă, 9 decembrie
Dineu cu proşti
de Francis Veber
Traducere: Tudor Ţepeneag
Regie: Ion Caramitru
Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu
Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi, vreţi să râdeţi, şi iar să râdeţi, atunci mergeţi în curând să vedeţi această comedie savuroasă, bine construită, vie, alertă, eficace, cu o distribuţie perfectă...
O piesă de neuitat...
Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică...
Un spectacol pe gustul tuturor...
Titlul piesei lui Francis Veber e limpede ca „bună ziua", dialogul nu intră în zone întunecate, scriitura e extrem de naturală. Tot respectul pentru mecanica râsului pusă-n funcţiune de Francis Veber. Piesa e o construcţie care „merge ca unsă", gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi...
Francis Veber are marele talent de a scrie nişte fabule bine împănate cu lovituri de teatru. Râsul provocat de acest vodevil este imposibil de oprit.
Francis Veber. Regizor, dramaturg şi scenarist francez, a debutat cu comedii de genul farsă în anii '70. Fiu al unui cuplu de scriitori, în a cărui „filieră" îi regăsim pe celebrii Tristan Bernard şi Pierre-Gilles Veber (autorul filmului Fanfan La Tulipe), şi pe Catherine Veber, Francis Veber a lucrat ca jurnalist, dedicându-se apoi cu pasiune scenariilor pentru comedii. Primul succes important, filmul cunoscut şi de publicul nostru, Le Grand Blond Avec Une Chaussure Noire / Marele blond, cu Pierre Richard.(1972).
A colaborat cu regizorul Edouard Molinaro, pentru L'Emmerdeur (1973) în care i-am văzut pe Jacques Brel şi Lino Ventura. Cu acelaşi succes i se joacă, în acelaşi an, Le Magnifique, cu Jean Paul Belmondo.
I se datorează marele succes al filmului La Cage Aux Folles (cu Ugo Tognazzi şi Michel Serrault), care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu.
Debutul lui ca regizor s-a consemnat în 1976 cu comedia-dramă Le Jouet, pentru care a scris şi scenariul. Filmul despre un băiat care îi dă tatălui său o lecţie de viaţă cumpărîndu-şi o jucărie-om a fost adaptat în Statele Unite sub numele The Toy.
Un alt film, Les Fugitifs, a fost de asemenea adaptat în America, dar, de această dată, Francis Veber l-a regizat el însuşi.
Veber a lucrat pe ambele ţărmuri ale Atlanticului ca scenarist şi regizor. În 1998, a avut un mare succes internaţional cu Le Diner de Cons / The Dinner Game / Dineu cu proşti. Pentru acest film, vizionat de peste nouă milioane de francezi, realizat după comedia scrisă de el în 1993, Veber a fost nominalizat la premiul César pentru cel mai bun regizor şi a primit acest prestigios premiu pentru categoria cel mai bun scenariu. Jacques Villeret (interpretul lui François Pignon) a primit premiul pentru cel mai bun actor, iar Daniel Prévost, premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Creaţiile lui, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură...
Francois: Horaţiu Mălăele
Pierre: Mircea Rusu
Marlene: Medeea Marinescu
Aylin Cadîr
Cheval: Alexandru Bindea / Ovidiu Cuncea
Christine: Costina Cheyrouze
Teodora Mareş
Leblanc: Dorin Andone
Micul infern
de Mircea Ștefănescu
Regie: Mircea Cornișteanu
Ilustrație muzicală: Mircea Cornișteanu
Scenografie: Clara Labancz
O comedie despre iadul conjugal, așa cum numim, cei mai mulți dintre noi, instituția matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan - pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie -un elogiu al vieții de familie.
Un text la fel de actual azi, ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcției și a dialogului, prin hazul și ironia replicilor, Micul Infern este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai ușor în trei și dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.
Soacra: Rodica Popescu Bitănescu
Soția: Ilinca Goia (joacă în 9 decembrie) / Iuliana Moise (joacă în 14 decembrie)
Soțul: Liviu Lucaci
Doctorul: Marius Rizea
Curtezanul: Dragoş Stemate
Ordonanța: Daniel Badale
Vivien Leigh: Ultima conferință de presă
de Marcy Lafferty
Traducere: Lamia Beligan
Regie: Liana Ceterchi
Scenografie: Liana Ceterchi
Regia tehnică: Theodor Radu
Piesă prezentată cu acordul Josef Weinberger Limited, Londra
Astă seară, pentru voi, Vivien Leigh, Scarlet cea de neuitat din “Pe aripile vântului” şi temperamentala Lady Olivier dincolo de scenă!
Supranumită Viv, the world’s darling, în interpretarea tulburătoare a Lamiei Beligan, marea actriţă retrăieşte acea perioadă magică a Hollywood-ului, pe care l-a iubit şi l-a detestat în acelaşi timp. Şi vă oferă, cu impertinenţă, umor, dragoste şi o periculoasă fragilitate, acest moment de intimitate,... ultima ei conferinţă de presă.
“Eu nu sunt o stea de cinema – sunt o actriţă. Să fii un star de cinema reprezintă o viaţă atât de falsă, trăită doar pentru valori false şi pentru publicitate”, declara Vivien Leigh, cea care a marcat scena şi ecranul secolului XX şi care continuă să fascineze şi azi.
Intitulat Vivien Leigh: Ultima conferință de presă, al autoarei americane Marcy Lafferty și în regia Lianei Ceterchi, spectacolul reprezintă o reconstituire emoționantă a ultimelor zilei de viață ale lui Vivien Leigh, devenită acum o umbră a starului adulat de altădată.
Spectacolul este o producție a Teatrului Excelsior și a fost preluat de Teatrul Național București în cadrul programului Uși deschise pentru toți. Cu mare succes la publicul românesc, acest one-woman show a fost elogiat și pe scene importante din Paris și Londra.
Distribuția
Vivien Leigh: Lamia Beligan
Duminică, 10 decembrie
Teatrul Naţional pentru copii Abracadabra
Vă invităm la o nouă stagiune a Teatrului Național pentru copii "Abracadabra".
Poveștile Românilor vor continua să fie jucate de voi, dragii noștri spectatori, și în stagiunea 2023 - 2024.
Cetatea Poveștilor vă așteaptă să vă întâlniți cu personaje bune și rele.
Voi veți fi prinții și prințesele care vor urca pe scenă! Trebuie să spuneți doar formula magică "Eu pot, eu sunt magician".
Vă invităm în fiecare duminică, începând cu ora 11.00, în Sala Media a Teatrului Național din București, să ne jucăm de-a Teatrul.
Cei mari au voie și ei să intre în joaca noastră. Vă așteptăm în Cetatea Poveștilor!
Teatrul Naţional pentru Copii, proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, « înarmaţi » cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.
Înarmaţi cu multă fantezie şi poftă de joc, dar şi cu o recuzită neaşteptată, urcând pe scenă şi învingându-şi teama, micuţilor actori li se oferă şansa ca, la capătul premierei să concureze pentru un rol special, erou de poveste. În lumea magică a teatrului şi a copilăriei, totul este permis. Poţi să lupţi cu forţele rele, ţinând în mână un balon pe post de sabie, şi să le învingi, pentru că la Teatrul Naţional pentru Copii Binele triumfă întotdeauna prin luptă dreaptă.
Fiind vorba numai despre spectacole interactive, copiii trebuie să ştie că există câte un rol pentru fiecare dintre ei şi, odată cu evoluţia poveştii, apare şi şansa de a fi învingător. De-a lungul stagiunii, toţi copiii vor urca pe scenă şi vor deveni Eroi în nemuritoarele basme ale românilor.
Distribuția
Magicianul: Marian Râlea
Buna Poveştilor: Adina Cristescu
Clovnul: Florin Pârvu / Bogdan Dumitrescu
Exil
de Alexandra Badea
Regie: Alexandra Badea
Scenografie: Cosmin Florea
Asistent regie: Patricia Katona, Simina Siminie
Stagiar regie: Tudor Licu
Muzica originală: Călin Țopa
Regia tehnică: Adrian Ionescu
”Despre exil și relația de furie și iubire cu România”- în noua premieră de la TNB, semnată de Alexandra Badea
Exil, un spectacol despre istoria recentă, inspirat și din propria biografie a autoarei-regizor!
Alexandra Badea, regizoare și autoare dramatică născută și formată în România, dar care și-a desfășurat ultimii 20 de ani de activitate teatrală în Franța, unde a devenit una dintre cele mai interesante și premiate voci ale tinerei dramaturgii, reconstruiește, în spectacolul Exil - scris și regizat de ea, într-o cronologie non-liniară, imaginea unei familii alcătuite din trei generații, rememorând- fragment cu fragment- experiențele care i-au marcat existența: comunismul, post-comunismul şi, mai ales, exilul. Evenimentele relatate sunt un pretext pentru a cugeta asupra unor subiecte dintre cele mai diverse, precum căutarea identității, istoria, adaptarea, vina. Personajele Alexandrei Badea, indiferent că sunt stabilite în Franța sau rămase în țară, descoperă în ele o neliniște ascunsă, bănuiala unei trădări în trecutul familiei, caută punctul de unde a pornit totul și încep de aici o cale de înțelegere și reconstruire a unei noi vieți.
“Este o piesă mai degrabă despre un exil interior al personajelor, despre neputința de a fi liberi, de a se desprinde de trecut, de a-și descoperi și asuma identitatea, de a face cunoștință cu natura lor profundă, cu dorințele cele mai ascunse. Noi, în România, purtăm încă traumele educației care ni s-a dat la școală și în familie în perioada dictaturii. Este ceva ce se regăsește în toți oamenii care au trăit în dictaturi sau au fost crescuți de părinți care au trecut prin această experiență. Degeaba te naști într-o țară liberă dacă părinții tăi au trăit în frică.
Pentru această piesă visam la o distribuție care să permită dezvoltarea unor personaje în timp, pentru a le vedea evoluția de la 20 la 50 de ani. Diversitatea trupei TNB permite lucrul acesta, e poate singurul teatru din România în care puteam să dezvolt un proiect atât de complex.” Alexandra Badea
Distribuția
Ema: Ada Galeș
Vlad: Emilian Oprea
Agnes: Cosmina Olariu
Liviu: Florin Călbăjos
Irina: Crina Semciuc
Marius: Emilian Mârnea
Magda: Ana Ciontea
Agnes 2: Irina Movilă
Irene: Diana Dumbravă
Paul 2: Mihai Călin
Ian: Alexandru Potocean
Marius 2: Richard Bovnoczki / Liviu Lucaci
Paul: Ionuț Toader
Oana: Aylin Cadîr
Preșul
de Ion Băieșu
Regie: Mircea Cornișteanu
Ilustrație muzicală: Mircea Cornișteanu
Decor:Puiu Antemir
Asistent decor: Cosmin Stancu
Costume: Liliana Cenean
Regia tehnică: Adrian Ionescu, Dumitru Scobeniuc
Am scris această piesă ca să-i fac pe oameni să râdă. Ion Băieșu
O comedie despre noi, apărută acum 40 de ani, dar scrisă parcă azi. O oglindă în care ne privim și ne prăpădim de râs, de parcă n-am fi chiar noi cei care se oglindesc. Mircea Cornișteanu
Distribuție
Pamfil: Marius Rizea
Filofteia: Emilia Popescu (joacă în 1, 27 decembrie) / Raluca Petra (joacă în 10 decembrie)
Avocatul: Dorin Andone (joacă în 27 decembrie) / Alexandru Bindea (joacă în 1, 10 decembrie)
Fotograful: Ovidiu Cuncea (joacă în 10, 27 decembrie) / Axel Moustache (joacă în 1 decembrie)
George: Alexandru Barbu
Ana: Irina Antonie
Gigel: Tomi Cristin
Getuța: Tatiana Constantin / Liliana Hodorogea (joacă în 1, 10, 27 decembrie)
Gicu: Eduard Adam (joacă în 1, 10 decembrie) / Axel Moustache (joacă în 27 decembrie)
Gica: Monica Davidescu
Italianul: Dragoş Ionescu
Popescu: Erika Băieşu
Noaptea lui Helver
de Ingmar Villqist
Traducere: Anton Breiner
Regie: Matei Lucaci-Grünberg
Scenografie: Gabi Albu
Sound design: Sever Bârzan
Regia tehnică: Adrian Ionescu
Piesa "Noaptea lui Helver" este prezentată cu acordul Stowarzyszenie Autorow ZAIKS, Varșovia
Noaptea lui Helver este un spectacol impresionant despre puterea spiritului uman în fața cumplitelor încercări ale istoriei. O parabolă tandră, profundă și emoționantă, spusă cu umor și speranță, despre vieți mici distruse de catastrofe mari, despre deznădejde și încăpățânarea de a ține inima sus.
Helver și Karla sunt doi oameni care încearcă să trăiască într-o lume în care cei vulnerabili sunt anihilați. Helver este un copil în corpul unui adult, iar Karla - cea care încearcă să îl îndrume prin labirintul de reguli, semne și sensuri ale unei societăți de care încearcă să-l protejeze. Sunt singuri împotriva lumii, cu amintirile, ciondănelile, poveștile, traumele, muzica și supa lor cu găluști.
Tandrețea dintre ei, jocurile de-a adevărul, dansurile la lumina torțelor aprinse, toate par să țină violența la o distanță sigură. Fanatismul e la Helver doar un prilej de a face exerciții de gimnastică, scandările furioase - o ocazie să-și salute prietenii, extremismul - un simplu joc de rol. Totul pare a fi doar o convenție, în care oameni în toată firea se joacă de-a soldățeii, se îmbracă în uniformă, au arme și scapă lumea de „ticăloși”. Asta până când marșul istoriei ajunge la ușa lor și joaca oamenilor lipsiți de apărare se transformă în strigăt neputincios de salvare.
O montare electrizantă, în care pericolul pândește la fiecare pas, în care scenele de viață domestică se împletesc cu marile prefaceri ale istoriei, iar publicul este invitat să participe îndeaproape la acest carusel emoțional și extrem de intim.
Piesa Noaptea lui Helver a fost scrisă în 1999 de Ingmar Villqist (pseudonimul literar al dramaturgului și profesorului polonez de istoria artei Jarosław Świerszcz) și a fost produsă în peste 30 de teatre din întreaga lume.
Karla: Amalia Ciolan
Helver: Andrei Huțuleac
Gilbert (figurație): Adrian Ionescu
You Say Tomato
de Joan Yago
Traducere: Florin Galiș
Regie: Florin Liță
Scenografie: Daniel Vizitiu
Sound design: Adrian Piciorea
Santi și Rosó sunt doi tineri artiști din Barcelona care au ajuns într-o localitate de provincie pentru a susține un show de “duete romantice”. La repetițiile pentru spectacol, cei doi încep să-și pună viețile și relația de iubire sub semnul întrebării. Aparent, evenimentul declanșator al acestei stări de încordare este accidentarea mașinii cumnatului lui Santi de către acesta.
Însă, adevăruri și îndoieli de cuplu nerecunoscute până atunci încep să iasă la suprafață: „nu mă iubești”, „nu mai e nimic între noi”, „de la început mi-am dat seama că relația nu o să funcționeze”. Cei doi ajung să se concentreze pe ceea ce nu au, pe lipsurile financiare neîmplinirea artistică. Totul se întâmplă sub presiunea apariției spectatorilor veniți la show-ul „duetelor romantice”.
O comedie dulce-amară despre sentimentul ratării. Despre ratarea profesională, criza cuplului, nevoia de minciună și refugiul în visele neîmplinite.
Rosó: Irina Ștefan
Santi: Denis Hanganu
Tehnicianul: Daniel Buglea
Jurnalista (apariție video): Bianca Cuculici
Freak Show vol. 2
de Florin Piersic jr.
Regie: Florin Piersic Jr.
Ilustrație muzicală: Florin Piersic Jr.
Sunet: Eduard Ivan, Adrian Scarlat
Lumini: Laurențiu Iordache, Sandu Valentin
Regia tehnică: Theodor Radu
În peisajul teatral din România, Freak Show a devenit un punct de reper, un spectacol-cult.
În perioada 2014 - 2021, Freak Show a fost invitat la festivaluri importante din țară (Timișoara, Sibiu, Cluj, Iași, Arad, Alexandria, Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț, Alba Iulia, Brașov, Bacău) și a călătorit în străinătate (Londra, Bruxelles, Calgary, Ottawa, Montreal, Toronto, Toulouse, Koln).
Freak Show vol.2 nu este nicidecum o “continuare” a one-man-show-ului pe care Piersic jr. îl joacă de nouă ani. Ambele spectacole sunt construite, conceptual, ca niște suite de monoloage. Fiecare monolog înfățișează un alt personaj. Esența de bază este comedia, dar elementul tragic se insinuează deseori în poveștile lui Piersic jr.
Realizat după un material scris de Florin Piersic jr, în regia și interpretarea sa, Freak Show vol.2 este spectacolul care își propune să nu îi dea voie spectatorului să își coboare ochii spre smart-phone. (Lupta actorului de teatru cu device-urile lumii moderne a devenit, între timp, acerbă.)
One-Man-Show: Florin Piersic Jr.
