Teatrul ODEON anunță o nouă premieră cu Răzvan Mazilu în rolul principal și actorii Meda Victor, Vlad Bîrzanu, Niko Becker, Vlad Crudu.

Următoarele reprezentații: 12, 16, 27 și 29 aprilie (Ziua Internațională a Dansului)

Coregrafie, concept, light design: Arcadie Rusu

Scenografie, costume, videoproiecții: Yasmin Asan

Muzica, sound design: Alexandru Suciu

Asistent coregraf: Alexandra Zavelea

Un spectacol coregrafic semnat de Arcadie Rusu, care explorează geniul și zbuciumul interior al legendarului Vaslav Nijinski, unul dintre cei mai enigmatici dansatori ai secolului XX. Prin mișcări expresive, muzică clasică reimaginată și proiecții onirice, se creează un tablou suprarealist, unde granițele dintre vis, amintire și nebunie se dizolvă.

Citește pe Antena3.ro

DOCUMENT. Costurile faraonice ale călătoriilor lui Iohannis în jurul lumii. 1.5 mil. euro pentru vizita în Brazilia, Chile și Argentina

Spectacolul reconstituie călătoria de la apogeul artistic la prăbușirea mentală. Dansul devine un portal către delirul unui artist care sfidează limitele corpului și realității.

Arcadie Rusu

În rolul principal, Răzvan Mazilu, un star al dansului contemporan, își asumă destinul lui Nijinski cu o intensitate copleșitoare.

Are acea fragilitate care ascunde o forță uriașă, acea grație care sfidează limitele corpului, acea nebunie controlată care face ca fiecare gest să fie un act de adevăr. Răzvan Mazilu captează esența unui artist consumat de propria genialitate, iar fiecare mișcare devine o luptă între extazul creației și abisul interior. Mazilu nu doar îl interpretează pe Nijinski – el îl trăiește, îl simte, îl arde din interior, capturând cu fiecare mișcare contrastul dintre extaz și agonie, dintre vis și cădere. Actorii care îl înconjoară devin ecouri ale gândurilor lui Nijinski, însoțind momente de transcendere și prăbușire ale minții sale, în care realitatea cu nebunia se topesc într-un tablou visceral. Spectacolul nu este doar despre Nijinski, ci despre fragilitatea geniului – despre acea linie fină între creație și autodistrugere, despre cei care au ars prea intens și prea repede, lăsând în urmă o lumină imposibil de stins.

Răzvan Mazilu

Pentru mine, spectacolul e mai mult decât o revenire pe scenă, în lumina reflectoarelor. Să dansez la 51 de ani este o aventură, o experiență de viață, un mare pariu, un labirint de emoții și senzații. Știam că longevitatea în dans a fost demonstrată demult, dar acum simt asta în corpul și mintea mea. Lucrez la acest proiect cu strania și superba senzație că am învins timpul.