Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se povestea despre betiile cu nea Fanica Ciubotarasu care scria o poezie sensibila si delicata ca si ochii lui, 'ochii cei mai frumosi din lume, migdalati, cu trei randuri de gene, ochi negri si umezi tot timpul', cum scrie Iordache. La fiecare intalnire vorbea despre Iasi, orasul pe care il iubea cel mai mult, despre scoala de teatru de acolo, despre poetul Mihai Codreanu care i-a fost profesor. Recita adesea din sonetele lui.
Desigur, boema tinerilor actori nu ingreuna viata altora, erau prea tineri, dar nea Fanica Ciubotarasu era insurat si doamna lui ii facea mereu observatie si rugaminte sa nu mai vina asa de tarziu acasa. Si intr-o zi, surpriza. Nea Fanica a dus-o si pe sotia lui la 'bauta'. Avea grija, ii comanda bunatati. Cheful se lungea. Doamna vroia acasa. Si nea Fanica, pe la 1 noaptea: 'Nuuuu! Stai, stai sa vezi si tu cat e de greu!'.
Si asa se rezolvau multe probleme. Si ieseau toti obositi de la repetitie si nea Fanica spunea deodata, uitandu-se imprejur la cerul senin si albastru ca peruzeaua: 'Ia te uita! Mai copii, ce ploaie vine! Haideti sa ne adapostim undeva'. Si se adaposteau la 'Ciresica'. La 'Podgoria' venea Leonid Dimov – preferatul in poezie al lui Al.Tocilescu-TOCA – veneau Puca si Paca. Adica graficianul Florin Puca si poetul Teodor Paca. Si pictorul Piliuta si poetul Tudor George.
Si, marturiseste Stefan Iordache: 'Aceste intalniri nu erau numai niste betii. Erau de fapt niste colonii ad-hoc care au insemnat mult pentru mine si pentru generatia mea. Se discuta despre teatru, pictura, poezie, film. Cred ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea ca artist si om'.
Astazi, cand suntem prea grabiti sa ne oprim intr-un loc drag, sa ne uitam adanc unul in ochii celuilalt si sa fim fericiti, astazi suntem mai singuri si mai tristi.
Si ei au plecat.
Locurile acestea – 'Gradinita', 'Podgoria', 'Ciresica' – nu mai sunt, dar pe atunci erau adevarate repere de cultura romaneasca si o universitate actoriceasca de mare rafinament. Histrionismul se preda aici. Si prietenia. Si dragostea de cultura. Dar ei au plecat. Ma chinui cu amintirile si din cand in cand citesc poezia lui Teodor Paca, membru permanent al acestei 'boeme'. Scumpului Fanica cel Iordache – Scurta despartire scrisa pe un servetel. Asa o fi? Sau e folclor adaugit?
Va las in valea acestei scurte plangeri
Orice sfarsit vesteste-un inceput,
Ma duc eu primul – sunt mai priceput
Sa pun din vreme seile pe ingeri.
Cand veti veni-n amurg sub inserare,
Vom calari frumosi prin elizeu,
In cavalcada, pan la Dumnezeu,
Descalecand la tronu-i, la picioare.
Ne-om prosterna cu fruntile alese
Pe lespedea de nouri, luminata,
Cel mai voinic din noi va spune:
'Tata ti s-au intors feciorii cu mirese.
Pe unde ne-ai trimis a fost si bine
Si rau a fost pe drumul strabatut,
Dar tot ce-ai scris sa facem am facut
Si nu te-am dat nici unul de rusine'.
Zvantati cu zambet aripile planse,
V-astept la grajdurile de smarald,
Nu va grabiti, de abia-i amiaza si cald
Si eu v-astept si chingile sunt stranse.
Stiu poezia de multa vreme. Dar la fiecare plecare: George Constantin, Hossu, Nichita, Sorescu, Tudor Popescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Adrian Pintea, Dinica, Mihailopol, Motu descifrez alte lucruri importante pe care nu le-am inteles de la inceput. Sa se odihneasca in pace si Dumnezeu sa ne fie aproape.
Citește pe Antena3.ro
