Victor Felea, poetul cenușiu și blajin al Clujului

„Victor Felea debutează editorial, după tatonări juvenile în aerul epocii, și cu un discret volum pe linie (Murmurul străzii, 1955), urmat de altele, evanescente (Soarele și liniștea, Voci puternice). Cariera sa va fi legată la lansarea revistei Almanahul literar, apoi la Steaua și Tribuna (reviste-fanion ale Clujului literar). La Steaua se numără, alături de A.E. Baconsky, Aurel Gurghianu și Aurel Rău, printre membrii primei grupări poetice reformator-moderniste din anii dezghețului imediat poststalinist”, amintea istoricul literar Paul Cernat într-un crochiu închinat poetului Victor Felea. 

Discreție bacoviană

Dar să facem loc evocării schițate de profesorul Cernat: „Cronicar literar amabil, cultivat (dar fără suficientă personalitate...) la revistele pe care le-a deservit, gestionar al Poștei redacției, om de echipă, cenușiu și blajin, a publicat mai multe volume de cronici și eseuri tipice unui poet critic (Dialoguri despre poezie, Poezie și critică, Secțiuni, Aspecte ale poeziei de azi, Prezența criticii) utile mai mult documentar. Ca poet, discreția sa are (cum s-a observat adesea) un caracter bacovian, chiar dacă fără intensitatea memorabilă a lui Bacovia”.

Miniaturism melancolic și realism subtil

În aceleași nuanțe: „Simplitatea notației, miniaturismul melancolic, realismul subtil țintesc totuși spre o poetică alternativă celei a nonfigurativismului metaforic șaizecist, ilustrată, cu variațiuni, prin plachete ca Omul modern, Ritual solitar, Revers citadin, Omul modern, Sentiment de vârstă, Reminiscențe naive, Gulliver, Istorie personală, De toamnă, Decorul speranței, Jucător de rezervă ș.a., publicate de-a lungul anilor 1960-1980”.

Surpriza din Jurnal

În încheiere: „Prozatoarea și traducătoarea Cristina Felea este fiica lui. Surprinzătoare a fost apariția, în anul 2000, a unui amplu document diaristic de epocă, Jurnalul unui poet leneș, cu însemnări din perioada 1955-1993, remarcabil prin asumarea lucidă a condiției de om (și poet) sub vremi, timorat, dar fin observator al vieții literare ardelene postbelice (inclusiv din postura de membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor). Poezia sa capătă relief suplimentar în oglinda acestui jurnal, în felul lui, de referință”. 

Proba timpului

O mostră lirică, marca Felea Victor: 

Aici - la periferie

Ca și altădată - aici la periferie 

Se-aude numai rumoarea anonimatului 

Larma fără stridențe 

Aproape amicală

Stai și te gîndești la utilitatea 

Acestui loc - și-ți pare 

Destul de potrivit 

Pentru meditație și pentru 

Lucrarea condeiului

Lumea cealaltă

Are oricum alte probleme de rezolvat

Mult mai importante.

Umbra „bate” omul

Un portret remarcabil i-a tușat prietenul Petru Poantă: „Poate cea mai luminoasă figură a vieții literare clujene, Victor Felea este de fapt un poet profund anxios. Existența sa publică a însemnat o figurație discretă. Umbra a fost parcă mai consistentă decât omul”.

„Ca poet, discreția sa are (cum s-a observat adesea) un caracter bacovian, chiar dacă fără intensitatea memorabilă a lui Bacovia”, Paul Cernat, istoric literar

„Surprinzătoare a fost apariția unui amplu document diaristic de epocă, Jurnalul unui poet leneș, remarcabil prin asumarea lucidă a condiției de om (și poet) sub vremi”, Paul Cernat, istoric literar

››› Vezi galeria foto ‹‹‹