România acum 100 de ani. Vremea personalităților care sunt acum nume de străzi și instituții 

Viața culturală românească era în plină expansiune în anul 1920. Marii scriitori realiști erau deja faimoși: Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Camil Petrescu. De asemenea, Lucian Blaga își lua doctoratul, la Viena, la un an după publicarea volumului „Poemele luminii”. Constantin Brâncuși era deja cunoscut în Europa și în America, iar Tristan Tzara lansase mișcarea Dada, la nivel european. România Mare se năștea pe un fond cultural excepțional, cu o bogată activitate artistică, universitară și academică.  

După a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cultura română parcurgea cea mai bună perioadă, atingând nivelul maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene. Sculptorul Constantin Brâncuși (1876-1957) era figura centrală a mișcării artistice de avangardă, recunoscut, pe plan internațional, ca inovator de talie mondială, prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare, iar în anul 1920 deja începuse să lucreze la primele piese din ansamblul de la Târgu Jiu. Pictorul Camil Ressu înființase, în 1917, împreună cu Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han asociația „Arta Română”, la Iași. Alți importanți pictori ai vremii erau Lucian Grigorescu, Nicolae Tonitza și Theodor Pallady.

Marii scriitori și revistele lor literare

George Bacovia debutase deja, cu volumul „Plumb”, în 1916, iar dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga se lansa la nivel european. Acesta publicase, la Sibiu, în 1919, placheta de versuri „Poemele luminii”, reeditată în același an la Cartea Românească, în București, precum și culegerea de aforisme „Pietre pentru templul meu”. Prima sa dramă, „Zamolxe”, apărea în ziarul „Voința”, în 1920. Tot atunci se lansa și criticul literar Eugen Lovinescu – reprezentant al grupului „occidentalist” –  fondator al cercului „Sburătorul”. Lovinescu a devenit directorul revistei „Sburătorul” în anul 1919. 

Citește pe Antena3.ro

Ce spun românii după turul întâi: De la "Îngrozitor" și "N-am auzit de Călin Georgescu până azi" până la "Vrem schimbare"

Epoca romanului realist

În anul 1920, Liviu Rebreanu lansa celebrul roman „Ion”, pe 20 noiembrie. Mihail Sadoveanu era deja cunoscut ca unul dintre cei mai prolifici prozatori realiști, iar Camil Petrescu se întorsese de pe front.

Camil Petrescu participase, ca ofițer, la Primul Război Mondial (1916 - 1918), experiență transpusă în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În 1918 a fost eliberat din lagărul german, revenind la București. Din anul 1920 a-nceput să participe la ședințele cenaclului „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă a publicat primele poezii. Ioan Slavici scria, în același an, prima versiune a volumului de memorii „Întemnițările mele”, romanul „Cel din urmă armaș” și un nou volum de povești. Colaborarea la „Umanitatea” – gazetă condusă de C. Costa-Foru –, la „Adevărul literar și artistic” și „Viața românească” – revistă care a reînceput să se tipărească în 1920, după o pauză de patru ani. „Viața Românească” era editată de Uniunea Scriitorilor din România. 

Universitari și academicieni celebri

Dimitrie Gusti, cel care a pus bazele sociologiei românești, era deja membru al Academiei Române, din 1919, profesor la Universitatea din Iași, unde preda Etica și Sociologia la Catedra de Istorie a Filosofiei Grecești. În anul 1920 se transfera la Universitatea din București, la catedra de Sociologie, Etică și Estetică a Facultății de Litere. O altă personalitate marcantă a epocii a fost Vasile Pârvan, care, în 1920 era profesor la Universitatea din București, membru al Academiei Române și profesor de istorie antică și la Universitatea din Cluj-Napoca. În medicină, personalități marcante ale epocii au fost Nicolae Paulescu – devenit celebru pentru descoperirea insulinei –, neurologul Gheorghe Marinescu, Victor Babeș – unul dintre primii bacteriologi –, Dimitrie Gerota, care a adus contribuții importante în chirurgie și anatomie, și Constantin Parhon, unul dintre cei mai importanți endocrinologi. 

Cultura română era reprezentată de un număr foarte mare de personalități recunoscute la nivel mondial, în toate sferele culturale, în anul 1920.