Ziua în care s-a dat stingerea în toată România

Ba cu ochii pe Austria, de unde au venit primele zvonuri că se fac exerciții pentru o eventuală pană de curent națională, ba cu ochii pe Franța, unde producția nucleară s-a împotmolit, sau cu ochii pe televizorul nostru cel de toate zilele, românul s-a învățat ca și „blackout” să se insinueze în limba română, făcându-și loc în discuțiile de zi cu zi. Un astfel de moment a fost trăit de în 1977, 10 mai fiind unica zi în care o pană de curent a avut loc la nivel național. Pierderile au fost uriașe: un miliard de dolari, la nivelul anului 1977.

Un secret bine păstrat

În general, când vorbim despre anul 1977, gândul zboară la cutremurul din 4 martie, catastrofa care a marcat mai multe generații. Dar, din punctul de vedere, al pierderilor, 1977 înseamnă și anul Marii Avarii de curent. Evenimentul Istoric a dezgropat secretul avariei care a lăsat, practic, toată Republica Socialistă în întuneric.

Pe 10 mai 1977, o succesiune de evenimente nefericite a dus la oprirea alimentării cu energie electrică pe aproape întreg cuprinsul țării. În Republica Socialistă România, condusă cu mână de fier de Nicolae Ceaușescu, se putea păstra un secret, așa întâmplându-se și cu Marea Avarie. Într-o țară care se reconstruia după Cutremur, nu dădeau bine informații despre o nouă catastrofă!

După 1990, informațiile despre cum s-a putut opri curentul într-o țară nu au mai apărut, așa că despre acest eveniment veți găsi doar mențiuni scurte, aduse în discuție mai mult de specialiști în rețele electrice. Evenimentul, de o gravitate deosebită, a avut parte de o analiză serioasă în anii 1977-1978 și s-au și dispus schimbări la nivelul transportatorilor de energie. Documentele vremii au fost studiate acum câțiva ani de regretatul inginer Bogdan Costea, care a întocmit, la rândul său, un material complex despre succesiunea avariilor și greșelilor făcute în 10 mai 1977.

Un scurtcircuit banal, la 8 dimineața

Pe vremea lui Ceaușescu era un banc: „Culmea economiei la români este ca ultimul care pleacă din țară să stingă lumina!”. Bancul făcea trimitere atât la apetitul românilor din acei ani de a pleca din România Socialistă, cât și la desele opriri de gaze și curent pentru economii. Asupra acestor economii vom reveni spre final, în ele fiind și explicația unei creșteri de preț la energia electrică în anii de final ai regimului.

Totuși, realitatea avea să dea dreptate bancului măcar dintr-un punct de vedere, se putea stinge lumina în toată țara cu un singur gest. Așa cum reiese din documentul expus în Evenimentul Istoric, primul episod al Marii Avarii a avut loc la ora 8.40, la stația Tismana. Aici a avut loc un scurtcircuit. Un fapt aparent banal, dar el a dus la deconectarea a 3 grupuri de la Porțile de Fier (combinatul avea 6 grupuri, trei administrate de Iugoslavia și trei de români), dar și a Liniei Electrice Aeriene Djerdab prin care România importa curent electric de la vecinii sârbi. Se deconectează și Rovinariul și astfel apare un deficit de putere în întreg sud-estul României.

Dar lucrurile nu se opresc aici, la Sibiu se declanșează cupla de 400 kV și se produc alte evenimente în lanț, cel mai grav fiind că se deteriorează o bobină de zăvorâre din Fântânele. Cupla transversală din Sibiu se declanșase la ora 8.45. Patru minute mai târziu, ea este conectată în condiții de nesincron și această greșeală umană avea să declanșeze un fenomen de pendulație. Consecința: întreaga țară se „insularizează” din punct de vedere energetic.

Cum aproape toate zonele istorice - cu excepția Olteniei - funcționau cu deficit de putere electrică, încep să intre în funcțiune declanșatoarele automate de sacrificiu prin frecvență, e denumirea elegantă, tehnică a celor care decuplau consumatorii. Timp de două ore, până în jurul orei 10.50, țara a fost, pe 10 mai 1977, în „blackout”!

Consecințe și măsuri

Au fost identificate trei mari erori: prima era lipsa unei comunicări clare cu dispecerii de la centru, a doua a fost decuplarea celor trei grupuri de la Porțile de Fier și, în fine, cuplarea nesincronă de la Sibiu. Specialiștii au propus și un set de măsuri tehnice în domeniul automatizării și a creșterii gradului de protecție, de fapt o adevărată politică de modernizare, pentru acea perioadă, a liniilor de transport de energie. Un eveniment asemănător nu s-a mai produs în România, asta însemnând că măsurile au fost bune.

Importurile de orice fel, spaima lui Nicolae Ceaușescu

Problema asigurării necesarului de energie era și în 1977 destul de ardentă. Fără a ajunge în punctul în care a decis plata integrală a datoriei externe, moment din care Nicolae Ceaușescu a decis reducerea la minimum a oricărui tip de import, plătibil în valută, tot se făcea economie la produsele sau materiile prime din alte surse decât cele românești.

Cifrele din arhive arată că în 1977 sarcina totală a sistemului energetic național era de 7.103 MW. Asiguram din producție proprie 6.638 MW și importam 465 MW. Erau două surse de import, pe linia Porțile de fier – Djerdap, 325 MW, și 220 MW, pe linia electrică aeriană Mukacevo -Luduș. Adică aveam doi furnizori, Iugoslavia și Ucraina, pe atunci republică sovietică. Exportam 80 MW în Ungaria, pe Arad – Szeged.

De remarcat este faptul că nevoia de putere avea să crească rapid, pe fondul industrializării, la aproximativ 10.000 MW în anii 1980, consumatorii casnici reprezentând 10-12%. Ca fapt divers, cifrele de astăzi se învârt în jurul a 8.850 MW, din care producția proprie e de aproximativ 7.730 MW. Scăderea a intervenit pe fondul scăderii capacităților industriale, dar a și crescut ponderea consumatorilor casnici, de aproape 4 ori!

Revenind la cifrele balanței de putere, trebuie spus că în anii 1980, după ce am intrat în „cursa plății datoriei externe”, pentru a descuraja consumul de energie electrică și implicit reducându-se importurile, prețul a crescut pentru consumatorii casnici de la 30 la aproximativ 50 de bani.

Cele două documente, puse la dispoziție de Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica. Ele au apărut pentru prima oară pentru publicul larg în paginile revistei Evenimentul Istoric.

Pagini realizate în colaborare cu Evenimentul Istoric