A luat Premiul UNITER pentru debut intr-o piesă regizată de Adrian Pintea. A fost şi este elevul lui preferat.Intălnirea cu Marius Chivu a debutat sub imperiul emoţiilor. "I-ai fost student"? "Da, mi-a fost student", spune Marius Chivu, apoi se opreşte bulversat de ceea ce rostise. Zămbeşte şi spune: "Mai mult ca sigur că domnul Pintea s-ar fi bucurat de gluma aceasta."
A luat Premiul UNITER pentru debut intr-o piesă regizată de Adrian Pintea. A fost şi este elevul lui preferat.
Intălnirea cu Marius Chivu a debutat sub imperiul emoţiilor. "I-ai fost student"? "Da, mi-a fost student", spune Marius Chivu, apoi se opreşte bulversat de ceea ce rostise. Zămbeşte şi spune: "Mai mult ca sigur că domnul Pintea s-ar fi bucurat de gluma aceasta. Ne-am intălnit la institut, eu in calitate de student, de prestator de activităţi artistice in «Trei surori», de Cehov. Mi-am dat seama că vibrăm unul faţă de celălalt din raţiuni pur prieteneşti şi timp de o săptămănă m-am legat foarte tare de dănsul".
ROL. "A venit apoi propunerea cu «Thomas A Becket» la Bulandra, care a avut loc intr-un interval destul de scurt de timp, işi aminteşte Marius Chivu. Dacă am făcut ceva bine sau nu, nu ştiu. Ceea ce s-a intămplat pe scenă a fost parte din generozitatea lui. Să mulţumesc e puţin, să spun că-mi pare rău că nu mai este dănsul este foarte puţin, cuvintele nu prea mai au sens. E greu. E foarte greu, am rămas singur. Fără să vreau sunt afectat de acel rol, de acea relaţie de prietenie din scenă, din «Thomas A Becket», chiar exista o replică: «Am rămas singur»... şi mi-am dat seama că am făcut o mare greşeală, in sensul interpretativ. Nu am ştiut niciodată cum să interpretez ultimele replici: «Nu m-ai iubit, Becket»... Cănd s-a jucat spectacolul, eu n-am putut să dau acea replică. După tragicul eveniment, cănd domnul Pintea a dispărut fizic dintre noi, mi-am reparat acea greşeală. Trebuia să fie o intrebare, şi nu o afirmaţie. A avut calitatea de a manageria relaţiile dintre oameni prin sufletul dănsului, tandru, altruist, nu am observat vreodată invidie şi, chiar dacă era vreo umbră, era constructivă, aşa cum poate ar sta bine multora dintre noi. In ultimele trei creaţii ale dănsului a incercat să se apropie foarte mult de tema dumnezeirii. In «Becket», «Repetiţie cu Barrymore», chiar şi «Hamlet». Cred că moartea este un proces care incepe mult mai devreme decăt ne inchipuim. Moartea, la fel ca şi naşterea, este un moment intim. A avut curajul şi transparenţa de a fi sincer, iar «Jesus Christ Superstar» a fost acel moment de atitudine. Nu pot accepta găndul că nu mai este. Am impresia că am construit un castel care acum s-a prăbuşit in ceea ce mă priveşte, mi-e foarte greu, mă simt blocat." Adrian Pintea, profesorul şi prietenul lui Marius Chivu, spunea: "Mi-aş dori să am atăt de mulţi prieteni pe căt am puterea de a oferi prietenie. Am prieteni puţini, dar de nădejde. Pentru mine, un prieten, dacă nu are şi insemnul de frate de cruce, nu există".
Ei bine, prietenia dintre acest elev şi acest profesor a fost, este şi va fi tulburător de sinceră.
In semn de prietenie
Mircea Albulescu despre Adrian Pintea: "In taina căsătoriei se spune fiecăruia dintre miri: «Va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi va porni in viaţă...» şi aşa mai departe. Despre viaţa lui Adrian Pintea nu poate şi nu are dreptul să vorbească altcineva decăt soţia lui, Lavinia. Toţi ceilalţi nu ne putem referi decăt la eventualele noastre intălniri cu el. Este un lucru semnificativ... Este cu 20 de ani mai tănăr decăt mine, vorbesc la prezent, vă rog să remarcaţi, eu sunt născut pe 4 octombrie şi după 20 de ani s-a născut el, la 9 octombrie. Ne-am cunoscut la şcoală, pentru că atunci cănd a inceput activitatea didactică a inceput-o la clasa mea şi impreună am păstorit pe colegii noştri mai tineri intru arta actorului. Cu această ocazie a debutat şi ca regizor, făcănd spectacol de promoţie cu piesa «Comedia erorilor» a lui Shakespeare. Am jucat cu el teatru, am făcut televiziune. Un lucru pentru mine emblematic este spectacolul «Don Carlos», de Shakespeare, in regia lui Eugen Todoran, la televiziune, unde el juca marchizul de Posa şi eu il jucam pe regele Filip. Şi am făcut foarte mult radio, dar foarte, foarte mult radio.
De aceea spun: Cui ii este dor de el, o dată pe săptămănă cel puţin, după 12:00 noaptea, il poate auzi pe Adrian Pintea intr-o piesă de teatru pe Radio Romănia Cultural. A spus multă poezie, a spus foarte multă poezie la radio şi a făcut multe emisiuni culturale. Ultima propoziţie pe care vreau s-o spun in legătură cu faptul că am auzit in această perioadă, chiar a doua zi, a treia zi, nelăsăndu-i, cum spun tot preoţii in taina inmormăntării, cele 40 de zile in care să se odihnească sufletul lui, fel de fel de lucruri, fel de fel de gugumănii. De aceea vreau să inchei această intervenţie a mea cu căteva versuri din Scrisoarea I a lui Eminescu: «Or să vie pe-a ta urmă in convoi de-nmormăntare,/ Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare.../ Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el sub a numelui tău umbră.» Dumnezeu să-l odihnească!".