Biju l-a urmat

Biju, singurul din cei şase copii ai lui Alexandru, patru băieţi şi două fete, care a invăţat să cănte.Pănă să meargă in armată, Ion Cercel, zis Biju, cunoştea notele. A invăţat ţambalul "cu taica, insă taica nu a vrut să mă facă muzicant şi m-a dat la şcoală. Am făcut căteva clase la Comerţ aici şi mai departe trebuia să merg la Piteşti. Ş-am invăţat binişor, insă era atuncea şi cu taxe mari, şi cu ura de rasă, mă făceau «fiu de lăutar», «ţigan», deşi eu nu sunt".

Pănă să meargă in armată, Ion Cercel, zis Biju, cunoştea notele. A invăţat ţambalul "cu taica, insă taica nu a vrut să mă facă muzicant şi m-a dat la şcoală. Am făcut căteva clase la Comerţ aici şi mai departe trebuia să merg la Piteşti. Ş-am invăţat binişor, insă era atuncea şi cu taxe mari, şi cu ura de rasă, mă făceau «fiu de lăutar», «ţigan», deşi eu nu sunt".

Armata a făcut-o la Cămpulung, "am fost pe front şi am rămas invalid la un picior, am primit pensie pănă in 1947 şi pe urmă s-a oprit, pentru că am meserie", mărturisea Ion Cercel specialiştilor de la Institulul de Etnografie şi Folclor. Cu tatăl său, Alexandru Cercel, a invăţat intăi vioara, insă nu pentru mult timp. Avea să abandoneze căntatul pentru a-şi practica meseria cealaltă.

POVESTEA. Iată ce mărturisea in 1957, la vărsta de 37 de ani, Biju, cercetătorilor de la Institutul de Folclor: "Păn’ la 17 ani am fost la şcoală, la Şcoala Comercială, aici, la Cămpulung, am făcut şi o şcoală de contabilitate in Bucureşti, in 1949. N-am urmat, că se plăteşte puţin şi e răspundere mare". Ca muzicant se căştigă mai bine, spunea Biju. "Am căntat pe la nunţi, baluri, localuri numai in Cămpulung, la chermeze, botezuri, cumetrie se spune in mod popular. Baza o reprezintă nunţile. Am căntat şi la Bucureşti, la nunţi, şi in Teleorman, Pleosca, Alexandria." Era foarte căutat, veneau oamenii să-l tocmească... "In ’40-’41, noi, muscelenii, eram foarte căutaţi. Veneau cei din Rucăr, Dragoslavele, Stoeneşti, Malu cu Flori, Moineşti, din Dămboviţa. O singură dată am fost la Moeciu de Jos. N-aş mai merge niciodată. Oameni răi, obiceiuri curioase, joacă pe cămp şi un joc poate să se desfăşoare pe o jumate de kilometru şi muzicanţii trebuie să alerge după ei tot timpul", incheie Biju.

E greu să fii muzicant

"E meserie grea să fii muzicant. Dacă era să nu trebuiască la inceput să-l secondez pe tata, invăţam şi eu vioara. Aşa luam amăndoi bani in casă, pentru greutăţile familiei. Dacă muzica o luam să o invăţ altfel, să fiu un muzicant desăvărşit, era desigur mai bine. Am un frate tare talentat, insă nu l-am lăsat să inveţe, mai bine să fie dentist. Un muzicant trebuie să fie cu indrumare bună şi cu talent, un muzicant prost e mai rău ca la altă meserie", le spunea Ion Cercel (Biju) cercetătorilor de la Institutul de Folclor in 1957.

Pasiune pentru musică şi la vecini

Ion Scheau, domnul Nelu, cum il ştiu muscelenii, este un respectabil acordeonist, care i-a cunoscut atăt pe Alexandru Cercel, căt şi pe Ion, zis Biju, fiul interpretului. Au fost vecini o vreme pe fosta Stradă 16 Februarie, azi Ion Mihalache. Despre Alexandru ne-a spus puţine lucruri, intrucăt acesta era foarte bătrăn cănd l-a cunoscut şi nu prea ieşea in lume. Dar despre Biju ne-a povestit că era un ţambalagiu bun, cănta la Restaurantul Piatra Craiului din Cămpulung Muscel. Acolo a căntat şi domnul Scheau. La cei 75 de ani ai săi, acordeonistul priveşte in urmă cu măndrie. Are şi de ce. Deşi a absolvit ASE-ul, pasiunea pentru acordeon a fost mai mare. A fost un autodidact, iar după ce a stăpănit tainele acordeonului a dat şi lecţii. "Am fost profesor pentru copiii care voiau să inveţe acordeonul. Eu lucram separat cu fiecare. Dacă bagi 20 de inşi in oră, nu invaţă bine. I-am invăţat mai ales căntece populare. Am in tot judeţul acordeonişti care mi-au fost elevi", spune Ion Scheau, vecinul de acum 60 de ani al lui Alexandru Cercel. (Daniela Şontică)

Folclor la Piatra Craiului

Restaurantul Piatra Craiului din Cămpulung Muscel este la fel de renumit ca Grădina Publică, loc de intălnire sigură a oricărui om din orăşel, ca atelierul "La Măgeanu", unde se vindeau căndva cele mai bune pălării. Locuri emblematice. La Piatra Craiului căntau pe vremuri cei mai buni lăutari din zonă. "Biju venea ocazional să cănte aici. Cănd băieţii din formaţie plecau pe undeva, il chemam şi le ţinea locul. Era un muzicant bine pregătit, avea talent, stăpănea bine repertoriul de folclor romănesc. Acum nu prea mai avem clienţi, de aceea nu ne permitem să avem nici formaţie", ne-a spus Ioan Bulugea, fost şef de

sală, azi patron la Piatra Craiului. (Daniela Şontică)

Mulţumim celor care ne-au ajutat in documentare: Dumitru Anghel, Zaharia Rădulică, Constantin Şuică, Daniel Dumitrache.