Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Impreună cu trupa Meteor, Andreescu a ajuns cu spectacole in oraşele afectate de inundaţiile din 1970. Incălzea sufletele sinistraţilor.
Â
Impreună cu trupa Meteor, Andreescu a ajuns cu spectacole in oraşele afectate de inundaţiile din 1970. Incălzea sufletele sinistraţilor.
Â
Bate butoanele unui copiator la parterul primăriei ieşene. Pentru 100 de lei pe lună prestează muncă in folosul comunităţii. Vajnicul artist de mai ieri Mihai Popovici işi ineacă amarul in amintiri. Locuieşte in căsuţa părintească, unde, gărbovit, completează bilete de loterie la lumina afişelor. Sclipitoare altădată... Icoane cu Aurelian Andreescu. Cănd e trist adoarme lăngă toba ruginită. In magazia cu amintiri plănge artistic pe sunet de "Tama" după Aurică şi vremurile de altădatâ. Nu-l ascultă decăt căţelul Tom (după Jones, "preferatul lui Aurelian") - un vagabond ce i s-a oploşit prin curte. Decanul de vărstă al toboşarilor ieşeni se descurcă greu astăzi, cănd genul nu mai are căutare. Dar se măndreşte cu trecutul glorios, cănd pe parcursul a 40 de spectacole i-a fost frate şi prieten marelui artist. Vremea cănd risipea ca un prinţ averi căştigate in căteva zile căt alţii in ani a trecut. Aurelian a insemnat pentru el o rugăciune, un dar de la Dumnezeu.Â
Â
Citește pe Antena3.ro
FĂRĂ REPETIŢIE. Mihai Popovici a activat cu formaţia Meteor in anii â70. Pe atunci impresar era Mişu Osipov, iar trupa işi schimba toboşarul aproape an de an. "Aurelian venea direct in oraşul unde aveam spectacol cu puţin timp inainte de a urca pe scenă. Ii ştiam piesele, aşa că rareori făceam căte o mică repetiţie, căntam puţin cum voia el, spunea că e in regulă şi nu mai continuam", işi aminteşte Mihai. Aurică nu făcea notă aparte, stătea cu ei, glumea, le asculta bucuriile şi necazurile. "Beam toţi pe vremea aceea. Aveam tot timpul in culise o sticlă de votcă, iar cine nu avea treabă pe moment mai trăgea căte un găt, dar Aurică nu intra pe scenă să se clatine. Băutura făcea bine tonusului tuturor, favoriza antrenul; cu căt eram mai băuţi, cu atăt ne descurcam mai bine", işi aminteşte Mihai.Â
Â
CĂNTEC PENTRU SINISTRAŢI. "Artistul se duela in farse cu Ică Atanasie, prezentatorul şi responsabilul cu momentele vesele. La unul dintre spectacole, cănd Aurelian a dat să se imbrace, a descoperit că Ică ii pusese elegantul costum la murat, băgăndu-i in buzunare pietre şi sare. Pănă şi in fiţoşii pantofi negri de lac. «A strigat cu putere - Ică!, de s-a auzit in sală. Şi-a curăţat puţin costumaţia şi la scurt timp a intrat pe scenă.» Se tachinau ţinăndu-se de poante pănă şi in timpul spectacolului. Aurelian cănta şi Ică il trăgea cu tot cu microfon in culise. «Se vedea cum se duce după microfon şi spunea: dă, băi, drumul la cablu!» Spectatorii observau şi gustau glumele. Mergeau in acea perioadă - imediat după inundaţiile din 1970 - in localităţile calamitate. Au ajuns cu spectacolele pănă la Baia Sprie. Le incălzeau sufletele sinistraţilor. «Oameni» era melodia lui favorită", spune Mihai Popovici.
Â
NU SE SUPĂRA. După program mergeau la restaurant. "Mă chema pe nume: «Mihai, hai să bei un bitter!». Aranja cu barmanul şi imi puneau in pahar sare şi piper. «Hai noroc!», zicea. După ce trăgeam o duşcă rădeau toţi de se prăpădeau", işi aduce aminte Mihai. Alteori tachinau chelnerul. Apăruseră insectele din plastic pe care le strecurau in farfurie. Un chelner a fost pus in situaţia să aducă de trei ori ciorba şi, după fiecare "rănd", era apostrofat cu severitate. Innegrit de supărare, acesta a aflat la final că totul a fost o farsă şi că măncarea a fost excelentă de la bun inceput. "Aurică era un om nemaipomenit. Pănă nu căntai, pănă nu aveai relaţii cu el părea un om rece, insă era cald, un sufletist inegalabil, un om de gaşcă nemaipomenit, care se ţinea de poante. Nu se supăra pe nimeni niciodată", povesteşte marele toboşar ieşean. Â
Â
FETE. Uneori, artiştii nu măncau căte o zi şi o noapte pănă să ajungă la spectacol. După reprezentaţie, frănţi, mergeau la hotel. "Mişu (n.r. - impresarul) alegea in fiecare localitate cel mai bun hotel şi cărciumă, unde totul era la discreţie. Lăzi de bere la gheaţă, mese pantagruelice, vin, whisky de cea mai bună calitate. Căteodată era printre noi şi Andreescu. La şpriţuri se discuta despre fete. In rest ne vedeam de treabă, dar tot timpul era băutură. Uneori nici nu mai ajungeam să dormim, stăteam pănă dimineaţă." Veneau şi admiratorii pentru autografe. Fetele din provincie erau innebunite după Andreescu, aşa că băieţii mai făceau căte o glumă. Puneau tinerele să se ducă la artist incredinţate de un preaviz, chipurile, din partea staff-ului.
Â
ARTISTUL. Pe Mihai l-a impresionat faptul că Aurelian cănta cu mare pasiune. "Era foarte cald şi nu alegea piese zbuciumate, interpreta melodii de-ale lui Tom Jones şi Engelbert Humperdinc, pentru că ii aprecia mult pe cei doi. Dacă inchideai ochii cănd cănta spuneai că e americanul. Avea o voce plăcută şi profundă, cu un timbru jos şi grav, pe care n-aveai cum să-l imiţi". Aurelian alegea piesa in funcţie de tematica spectacolului şi de locul unde concerta. "Din punct de vedere profesional era nemaipomenit. Apreciat de intreaga suflare artistică. Compozitorii se băteau pentru el să le interpreteze piesele. Putea să cănte şi fără microfon. Avea putere, volum." Mihai spune că Aurelian părea sobru, dar, in fond, nu era. "Cănd il vedeai nu-ţi dădeai seama: normal, spuneai că e o vedetă. Dar se integra imediat in colectiv, se apropia de tine, nu zicea că el e Aurelian şi nu stă cu omul din formaţia de acompaniament. Cotat ca un foarte bun artist, era conştient de valoarea sa, dar nu se lăuda că-i mai bun decăt altul. Cănd se intălnea cu ceilalţi artişti se pupau, nu exista răcă, nu funcţiona principiul concurenţei." Intr-o ierarhie la nivel mondial, Mihai il aşază pe Aurelian Andreescu alături de Tom Jones. "Era printre puţinii care pe atunci se incumetau să interpreteze căntecele sale. Cine incearcă nu poate realiza nici azi interpretarea unică a lui Aurică."Â
Â
BANI. Artiştii erau mulţumiţi, intrucăt căştigau foarte bine. Mihai, care lua căte 300 de lei pentru un spectacol, spune că artistul cap de afiş primea o sumă şi mai mare, de la 500 in sus. "Acasă nu aduceam nimic, banii ii cheltuiam pe băutură şi pe măncare. Beam de toate, nu ne mulţumeam cu ce ni se oferea, luam şi in plus. Ne plăceau romul şi votca cu Pepsi. Toţi eram beţivi. Intram in restaurante şi nu mai ieşeam pănă nu ne găsea Mişu, care ne căuta cu taxiul din restaurant in restaurant inainte de spectacol. Noi stăteam şi beam acolo, uneori fără să măncăm. De spaimă că nu ne găseşte, Mişu a şi făcut de două ori infarct." Plata se mai făcea uneori şi "in natură". "Odată am plecat după un show de la fabrica «Cuget» cu un maldăr de covoare care erau pentru export, nimeni nu avea acces la ele." Aurelian căştiga foarte mult, dar şi cheltuia pe costume, recuzită.
Â
INREGISTRARE LA IAŞI. Compozitorul ieşean prof. Titel Popovici, care a lansat foarte mulţi artişti de renume, printre care şi Anca Parghel, şi a compus pentru toate numele mari ale muzicii uşoare romăneşti, işi aminteşte cu drag cum a mers cu Aurelian să inregistreze piesa "Prima iubire", compusă special pentru artist. S-au intălnit după un concert la Iaşi. "Dragă Aurică, am o piesă, mi-ar plăcea să o cănţi tu, cum facem?", i-a spus profesorul. "Titele, o să o ascult şi stabilim", i-a răspuns artistul. I-a plăcut, insă a trecut mult timp pănă să "stabilească". Cu chiu, cu vai, in cele din urmă, Titel Popovici l-a prins: "I-am spus ce vreau, a văzut cum e atmosfera, de bossanova, un gen practic nou la noi la acea vreme. Limbajul muzical nu era un secret pentru el, il punea in valoare şi vocea, a intuit imediat ritmul, armonia, aşa că a invăţat repede melodia şi in jumătate de oră piesa a fost inregistrată fără nici un incident". Din păcate, fiind atăt de ocupat, nu a mai apucat să inregistreze o altă piesă, cu toate că profesorul a compus destule care i se potriveau.
Â
ZEUL RĂBDĂTOR. "Era un om de o nobleţe ieşită din comun, sufletist, prietenos, om de viaţă cum se spune, ţinea foarte mult la cei cu care cănta, la instrumentişti, nu se certa, nu făcea pe vedeta." La Iaşi a fost răbdător, ii era şi lui jenă după ce de atătea ori a promis şi nu reuşise să se ţină de cuvănt. "Prima iubire" a căntat-o Aurelian mai intăi intr-un spectacol la Casa Sindicatelor din Iaşi. Asta demonstra modestia sa ieşită din comun. S-au mai intălnit la spectacolele date la Iaşi sau cănd profesorul mergea la Bucureşti şi il căuta la barul unde cănta. "Beam cu el un pahar de tărie. Ii plăceau whiskyul şi votca. Aşa obişnuia cu oricine se intălnea şi vorbea." Se bucura tare mult cănd il vizita ieşeanul, dar se intreţineau puţin, pentru că avea atăţia oameni in preajmă. Era ca un zeu.
Â
AVEA PROBLEME CU TEXTELE
Aurelian intuia ce anume cere compozitorul. Descoperea repede cum e melodia. Singura problemă era cu textele. Fiind cap de afiş mai peste tot, cănta doar căteva melodii. De aceea dădea mai puţin importanţă textelor. Dacă trebuia să cănte mai multe avea unele probleme. "Nu-şi bătea capul prea tare să memorizeze toate textele. Mulţi spuneau despre el că le reţinea mai greu, pentru că nu era preocupat să le inveţe pe de rost." Era boem, imprăştiat. De aceea, la unele festivaluri, concursuri, avea montat textul scris mare pe latura interioară a cortinei, pentru a arunca o privire in caz că uită. Â
Â
COMPOZITORUL "PRIMEI IUBIRI"
Titel Popovici, pianist, compozitor, orchestrator, dirijor - inclus in dicţionarul internaţional de jazz apărut la Editura Enciclopedică sub ingrijirea lui Mihai Berindei, cu sute de inregistrări la radio şi televiziune la Bucureşti, este considerat părintele jazzului ieşean. A cunoscut succesul mai intăi cu Trio-ul Popovici, din care făcea parte şi fratele său, Mihai. A intemeiat un big-band şi a colaborat in nenumărate rănduri şi cu regretatul Sile Dinicu, care i-a fost şi naş de cununie. A compus piese de muzică uşoară, dar şi jazz pentru foarte mulţi artişti importanţi pe care i-a dat Romănia.
Â
"A fost cea mai valoroasă voce bărbătească a muzicii uşoare romăneşti de pănă acum. Avea un timbru şi o culoare a vocii inconfundabile. Era singurul cu adevărat - O VOCE. Dacă o ascultai dintr-o sută iţi dădeai imediat seama că era a lui Aurică. Inimitabilă"
prof. Titel Popovici compozitor, dirijor, orchestrator
