x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Benone Sinulescu Altarul muzicii

Altarul muzicii

de Roxana Vintila    |    31 Mar 2008   •   00:00

Benone Sinulescu. Un “jolly jocker” al tinereţii, care s-a bucurat de respectul marilor artişti.

Dumitru Fărcaş l-a cunoscut pe Benone Sinulescu cu foarte mulţi ani în urmă, mai precis în primul an de studenţie de la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Benone Sinulescu mergea des în turnee cu “Ansamblul Ciocârlia” prin ţară. S-au întâlnit atât la Baia Mare, cât şi la Cluj: “Aş putea să spun despre artistul Benone Sinulescu că l-am asociat din primul moment cu o tânără speranţă, cu o mare valoare artistică. Benone Sinulescu a colaborat cu cei mai mari artişti de pe vremea aceea: Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Ştefan Lăzărescu, Ionel Cristoreanu, Maria Tănase. Fiind cel mai tânăr dintre ei, Benone era ca un fel de «jolly jocker» al tinereţii, dar se bucura de un respect extraordinar din partea tuturor marilor artişti pentru originalitatea cu care îşi etala repertoriul”.

 

Şlagăre. Benone Sinulescu este un artist cultivat, spune Dumitru Fărcaş. “A terminat liceul de muzică şi acolo a dobândit multe cunoştinţe despre forma de interpretare a cântecului autentic şi tot acolo şi-a şlefuit «glăsuţul». Cânta atunci destul de curat şi foarte frumos. Are un repertoriu foarte bogat din ţinuturile lui, din zona Buzăului, două mari şlagăre fiind «La Lenuţa sub cerdac» şi «Hai Buzău, Buzău» . Creaţiile lui au rămas şlagăre şi s-au cântat ani de-a rândul.”

 

Veselie. Dumitru Fărcaş şi Benone Sinulescu au susţinut spectacole împreună cu “Ansamblul Ciocârlia”. Bucureştiul a fost locul în care s-au împrietenit şi s-au legat sufleteşte foarte mult: “Am avut alături de el spectacole atât în Bucureşti, cât şi în străinătate. Am fost în turnee în Elveţia, Germania şi mai ales în Statele Unite ale Americii. Benone a devenit în timp un nume foarte apreciat, este un om sociabil şi foarte prietenos, un om care ştie să se integreze extraordinar în societate. Ceea ce-i este cu adevărat caracteristic lui Benone Sinulescu este acea veselie contagioasă. Surâde tot timpul şi este foarte afectuos cu oamenii, poate şi de aceea l-a iubit şi-l iubeşte toată lumea de la mic la mare”.

În turneele pe care le-a făcut în America, Benone a devenit un cântăreţ foarte apreciat. “În ceea ce priveşte prietenia noastră, adaugă Dumitru Fărcaş, pot spune că a rămas definitivă. Benone Sinulescu este un simbol în lumea artiştilor de folclor, un simbol cu o longevitate formidabilă, cu o seriozitate în tot ceea ce a făcut pentru altarul muzicii. El a încercat să abordeze şi genurile tineretului, dar a avut o anumită decenţă şi o anumită seriozitate.”

 

Artă. Benone Sinulescu este veşnic tânăr. “Nu vreau să-i spun că este bătrân, mărturiseşte Dumitru Fărcaş, pentru că anul trecut i-am cântat la aniversarea celor 70 de ani… Nu vreau să-i spun că este bătrân, ci, cum spunea Nichita Stănescu: «Eu nu sunt bătrân, eu sunt străvechi». Benone Sinulescu? Artistul care şi-a desăvârşit arta exemplar, cu multă răspundere, merită să se scrie despre el cu sfială şi prietenie.”

 

Instituţia cu numele Benone Sinulescu

Margareta Pâslaru a fost martora succesului deosebit de care s-a bucurat Benone Sinulescu de-a lungul timpului: “Am participat la multe spectacole împreună nu numai în ţară, ci şi în turneul folcloric efectuat împreună în Suedia, Norvegia, Danemarca şi Finlanda. Un maraton extenuant într-o singură lună. Ceea ce ne făcea să uităm oboseala schimbării trenurilor şi a vapoarelor, a condiţiilor precare de cazare era umorul lui Benone, tonic şi spumos, făcând necontenit haz de necaz...” Margareta Pâslaru l-a preţuit dintotdeauna pe Benone Sinulescu: “Îl admir mai ales pentru spiritul inovator al acompaniamentului contemporan, modalitate prin care sprijină şi tinerele formaţii. Împrospătând melosul tradiţional, Benone Sinulescu perpetuează astfel un repertoriu de calitate, devenind model pentru noua generaţie a iubitorilor de folclor. Cum bine l-a definit Gheorghe Zamfir, “Benone este o instituţie”, încheie Margareta Pâslaru.

×