Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din 1959, timp de doi ani a fost solist la Teatrul Muzical din Braşov. A cântat împreună cu Orchestra Mioriţa.
În 1961 a venit la Bucureşti, la concurs, la Ansamblul Ciocârlia. “Nu am dat un concurs obişnuit, ei deja mă cunoşteau de la Radio. Am dat concursul direct cu orchestra, într-o sală arhiplină”, povesteşte îndrăgitul interpret. Ulterior, a cântat la grandiosul spectacol de gradul 0, de inaugurare a Sălii Palatului, încăpere în care se aflau numai demnitari. “Era un spectacol cu orchestrele reunite, corurile reunite… Folclor nu au cântat decât Maria Tănase şi Benone Sinulescu. Nu trebuia să se biseze, erau un spectacol şnur. Eu am fost singurul care am bisat şi le-am dat programul peste cap, mai ales că nu ştiam de această regulă. Nu au contenit aplauzele şi a trebuit să mai cânt încă o dată «Eu ţi-am iubit ochii tăi». Conducerile marilor ansambluri, Barbu Lăutaru, Filarmonica «George Enescu», toţi voiau să mă angajeze. Am preferat să rămân la Ciocârlia. Eram coleg la acest ansamblu cu Ion Cristoreanu, Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Rădăuţu; mari dirijori, Victor Predescu, Ionel Budişteanu apoi a venit dirijor, Gheorghe Zamfir, prietenul meu. O dată cu mine a venit Maria Butaciu, mai târziu au venit Maria Ciobanu şi Irina Loghin”.
Artå. În timp ce era angajat al Ansamblului Ciocârlia, Benone Sinulescu a colaborat şi cu alte orchestre. “Nu a existat orchestră din ţară cu care să nu colaborez pentru că nu se făcea artă pentru bani, ci artă pentru suflet. Eram foarte solicitat şi aveam câte cinci spectacole pe zi, toate cântate live. Zeci de spectacole le-am cântat chiar fără microfon”.
Turnee… au fost nenumărate: URSS, Danemarca, Suedia, Norvegia şi multe altele. Prima plecare în Occident a fost în 1962, când a participat la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Helsinki. “Eram plecat într-un turneu cu Ansamblul Ciocârlia. Aveam un spectacol pe un stadion, la Cluj când a venit un poliţist care mi-a spus: «Tovarăşe Sinone Binulescu, trebuie să plecaţi de urgenţă la Bucureşti pentru că reprezentaţi ţara la Festivalul Mondial de la Helsinki!»“, se amuză intepretul precizând că la “Cântarea României” de fiecare dată obţinea premiul întâi, din oficiu, fără să participe.
Succes. “La Ciocârlia am cunoscut marele meu succes, a fost marea mea afirmare, am cântat în faţa a peste o sută de mii de spectatori, pe Muntele Găina, în 1962. Toată lumea aştepta să vină Benone Sinulescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. Am cântat enorm la acel spectacol, deşi am făcut repetiţii doar pentru câteva cântece. Noi eram în vale, pe scenă, iar publicul era pe sus, pe munte. După ce am fost bisat de nenumărate ori, au plecat «munţii» la vale. Ca să nu ne omoare, să nu se strivească, am luat o maşină şi ne-am dus pe coastă. Mă ridicam şi-i făceam publicului cu mâna”.
Turneele în ţară alături de Ansamblul Ciocârlia erau fenomenale. “Eram garaţi pe câte o linie moartă. Eu, fiind solist, dormeam singur în cuşetă. Dimineţile veneau oamenii care aflau că a sosit Ciocârlia, cu Benone Sinulescu. M-am trezit într-o dimineaţă cu toţi elevii de la o şcoală însoţiţi de o profesoară. Eu eram cu ochii cârpiţi de somn şi ei îmi cântau «Mulţi ani trăiască!». Mi-au adus flori, cadouri, desene în care eram eu pictat…”, îşi aminteşte amuzat artistul.
Mimi. “Cele mai multe turnee le-am făcut cu Maria Lătăreţu, cu Orchestra Doina Gorjului. Mi-aduc aminte că la un spectacol Maria Lătăreţu a primit o Biblie, iar eu un aparat de ras. La un moment dat, în fiecare duminică, o doamnă tot venea şi-mi aducea ghivece cu flori. Într-o zi, Mimi, cum îi spuneam eu Mariei Lătăreţu, care nu era răutăcioasă, ci un om cu suflet bun, cum nu s-a mai văzut, a venit şi mi-a zis: «Măi, Benone, găsi-te-ar boala, tu primeşti numai lucruri utile, iar eu numai cărţi de rugăciuni!» Am primit chiar şi o oală cu sarmale, dar nu am avut curaj să mănânc. Le-au mâncat cei din orchestră! Am primit multe dedicaţii, fel de fel de rime, primeam multe plicuri şi pe scenă”, povesteşte Benone Sinulescu.
Duet. În 1963 a început să cânte în duet cu Irina Loghin. “Am avut acel dialog muzical, am scris o filă pentru că suntem primii care am cântat în duet. Când a venit la Ansamblul Ciocârlia, Irina Loghin era o mare admiratoare a cântecelor mele. Primul duet a fost cu piesa «Eu ţi-am iubit ochii tăi». Un cântec de militărie, foarte iubit, pe care îl cântasem înainte, numai eu. Îl cântam împreună, duminică de duminică, la Ateneu, şi am avut un succes formidabil”.
Regal. A fost angajat, cu normă întreagă al Ansamblului Ciocârlia şi cu jumătate de normă, la Barbu Lăutaru. “Am plecat de la Ciocârlia, înainte de a se desfinţa prin anii ’70. Am avut, ulterior, normă întreagă la Barbu Lăutaru şi jumătate de normă la Ciocârlia. Apoi am fost atât de solicitat încât am fost nevoit să nu mai fiu angajat niciunde şi am rămas liber profesionist în jur de 3-4 ani. După un timp m-am reangajat tot la Ansamblul Ciocârlia. Am fost de asemenea solistul «Filarmonicii George Enescu», am cântat la Ateneu ani de zile. A fost un regal!”
