"Tunurile" Suveranului

Precum legendarul Rege Midas, Carol al II-lea "transforma" totul în aur. Sau, în termenii economiei moderne, în acţiuni, proprietăţi şi valută. 

Precum legendarul Rege Midas, Carol al II-lea "transforma" totul în aur. Sau, în termenii economiei moderne, în acţiuni, proprietăţi şi valută.  

La excluderea sa din Casa Re­gală, veniturile prinţului i-ar fi permis o viaţă de huzur. La 11 februarie 1926, Carol Carai­man – nume luat de Rege după abdicare – deţinea acţiuni şi titluri la întreprinderi industriale şi financiare precum Banca Generală a Ţării Româneşti, Banca Românească, Steaua Română, Reşiţa şi Creditul Minierul, evaluate la aproape 7 milioane de lei. Deţinea de asemenea şi moşia Mînăstirea, de lîngă Olteniţa, moştenire primită de la tatăl său. Din administrarea moşiei îi reveneau lunar cîte 20.000 de franci francezi, iar spre sfîrşitul anului chiar dublu. Bani destui pentru o viaţă tihnită alături de "Duduia"!  

BATISTE PATRIOTICE. După întronarea sa, "veniturile" Regelui Carol au crescut spectaculos. Cu ajutorul unor oameni de încredere, precum Puiu şi Costică Dumitrescu, Ernest Urdăreanu, Felix Wieder, Gabriel Marinescu, Richard Franasovici, Tr. Grigorescu, Carol al II-lea a controlat numeroase societăţi comerciale şi bănci. Prin cadouri şi donaţii, industriaşii Malaxa şi Max Auschnitt au sporit şi ei averile cuplului Carol – Elena Lupescu. Cîteva dintre afacerile Regelui au rămas proverbiale, prin lipsa de scrupule şi ingeniozitatea financiară! De pildă, în 1931, armata română a fost nevoită să cumpere la ordin batiste imprimate cu chipul Regelui. "Batistele patriotice" aduceau Suveranului drepturi din reclamă şi popularitate ­printre ofiţeri şi trupe.  

Falimentul Băncii Marmorosch-Blank a scos la iveală alte nereguli în care era implicat Regele. În 1930, banca a fost descoperită cu un deficit de 1,6 milioane de lei, fiind în imposibilitate de plată. Carol al II-lea, care se pare că deţinea şi acţiuni la Marmorosch-Blank, s-a implicat personal în salvarea so­cietăţii. La sugestia sa, Administraţia Bucu­reş­tiului i-a cumpărat bancherului Blank un te­ren din comuna Otopeni pentru 500 de milioa­ne de lei. De asemenea, lui Blank i s-a conce­sionat loteria şi monopolul alcoolului. Alte afaceri se făceau prin intermediul Băncii Române de Credit, care primea comenzi de la stat şi realiza profituri imense în domeniul apărării şi căilor ferate.  

Pentru a-i intra în graţii, reprezentanţi ai instituţiilor statului (Guvernul, CFR, Casa Militară, Banca Naţională a României) obişnuiau să-l cadorisească pe Rege cu sume de bani (pentru "opere sociale", desigur!), acţiuni, valori, proprietăţi, terenuri şi obiecte de valoare. Toate de la buget! A primit acţiuni fără plată la numeroase societăţi, precum "Lujeni", "Socièté Financière Textile pour la France et l’Étranger", "Astra Vagoane". Scutirile de taxe la importul de automobile şi produse petroliere aduceau venituri frumoase Casei Regale.   

UN TREN de bagaje! Timp de zece ani, Regele a girat şi pus la cale numeroase afaceri. Ce s-a întîmplat în momentul abdicării cu fabuloasa avere pe care contemporanii erau convinşi că o strînsese? Despre condiţiile în care a părăsit ţara Carol al II-lea au relatat doi apropiaţi ai acestuia, Mihail Manoilescu (ministru de Externe) şi Eugeniu Buhman (şeful secretariatului personal). Potrivit lui M. Manoilescu, Regele ar fi condiţionat abdicarea de plata unei rente anuale de 20.000.000 de lei în valută şi garantarea averii. Generalul Ion Antonescu a fost de acord, însărcinîndu-l pe diplomat cu redactarea a două scrisori oficiale. Manoilescu a compus un act prin care garanta doar bunurile imobiliare ale fostului Rege (moşia de la Mînăstirea şi altele cîteva neînsemnate). Ernest Urdăreanu, care a "ve­rificat" angajamentele lui Antonescu, nu a sesizat "chichiţa". Despre plecarea Regelui Carol al II-lea şi-a notat în jurnal şi Eugeniu Buhman. "Regele Carol pleacă la noapte cu un tren special din gara Mogoşoaia", scria secretarul particular. "Doamna Lupescu se află deja de cîteva zile la Palat, unde au fost aduse lucrurile ei mai de preţ. S-a pus în lăzi frumoasa şi bogata colecţie de timbre a Regelui, ceea ce pentru mine constituie dovada că Regele priveşte plecarea sa ca definitivă."   

ANCHETA DIN 1941. Imediat după abdicarea Suveranului, generalul Antonescu a instituit o comisie pentru anchetarea averii lui Carol al II-lea, la fel cum vor face comuniştii în 1948, după plecarea lui Mihai I. În timpul celor două luni de anchetă au fost audiaţi Malaxa, Auschnitt, Ion Rădulescu (administratorul bunurilor private ale fostului suveran), Radu Lobei (fost director de cabinet al lui Armand Călinescu), Dem. Dobrescu (primarul general al Capitalei), foşti miniştri, deputaţi, industriaşi, înalţi funcţionari de stat. După coroborarea depo­ziţiilor şi verificarea documentaţiei s-au contabilizat daunele. Comisia a stabilit ca statul român să fie despăgubit din proprietăţile lui Carol cu 1,161 miliarde de lei. "Fără în­doială, nu se poate afirma că statul a obţinut o reparaţie integrală a pagubelor suferite", scria în raportul comisiei. "Ceea ce s-a cerut şi ceea ce s-a dat constituie numai drepturile pe care statul le-a putut reclama în temeiul unor probe indiscutabile."


"Fostul suveran mi-a cerut să-i dau la Snagov 500 de pogoane de pădure. (...) I-am răspuns că 100 de pogoane pot să-i dau. Fostul suveran m-a întrebat dacă îi fac act; i-am răspuns că nu e bine să fie act, căci s-ar afla imediat. Am dat cele 100 de pogoane."
Dem. I. Dobrescu - primar general Bucureşti (1929 – 1934), 1941

DARURI ANIVERSARE  

Zilele onomastice şi sărbătorile oficiale constituiau pentru supuşii Regelui un pri­lej de a se întrece în ca­douri şi "atenţii". Bunăoară, cu ocazia aniversării a 46 de primăveri, Carol al II-lea a primit din par­tea guvernului un "Autopor­tret" de Luchian şi din partea Băncii Naţionale o hartă a României gravată pe placă de aur, cu o greutate de 16 kg. Cu altă ocazie, de un 8 iunie (aniversarea Restauraţiei), Gu­vernul i-a dăruit picturile "Ve­deta din 1877" de Grigorescu şi "Cap de Crist" de El Greco, Banca Naţională venea cu o plachetă masivă de aur de 12 kg. Printre cadourile "modes­te" trimise cu acel prilej "săr­bă­toritului", Societa­tea "Mica" i-a oferit minereuri de aur, Primăria Bucureştiului – o cupă de argint, generalul Ilcuş – un buzdugan de aur şi generalul Dombrowski, primarul Capitalei, un "Portret al ţarului Nicolae I".   

CONIAC REGAL FĂRĂ AUTORIZAŢIE

Comisia care a anchetat averea lui Carol al II-lea a scos la iveală şi numeroase modalităţi de fraudare a statului român. În 1940, în pivniţele regale din Palatul Cotroceni erau supuşi procesului de fermentare 500 de litri de rachiu. După cum s-a aflat din anchetă, coniacul rezultat urma să fie vîndut la magazinul de consum din Piaţa Victoriei nr. 95. Conform legilor, Administraţia Casei Regale nu poseda autorizaţie pentru fabricarea de băuturi alcoolice.  

BOGAT, DAR ZGÎRCIT

"Dar din dar se face", spune o vorbă românească. Nu era şi cazul Regelui Carol al II-lea, recunoscut printre servitori pentru zgîrcenia sa. "Sărbă­toarea pomului de Crăciun la Palatul Regal", nota Eugeniu Buhman în jurnal, la data de 25 decembrie 1936. "Regele împarte daruri întregului personal superior şi inferior. (...) Este adevărat că suveranul nostru are mîna strînsă şi că nu prea suferă de mare dărnicie. La recepţii sau la serbări se limitau invitaţilor paharele cu şampanie sau numărul ţigaretelor şi, dacă ceri, din cînd în cînd, de la bucătărie o limonadă de lămîie, te pome­neşti la capul lunii cu soco­teala limonăzilor băute!"