Un vis real

De la început a avut un rol important atât la înregistrări, cât şi în concertele formaţiei.

Pe când era student în primul an la Cluj, Tibi a venit la Bucureşti, la Festivalul folk Primăvara Baladelor, unde a luat Premiul I. "Aici aveam să-i cunosc pe Adrian Dinu şi Raul Dudnic, din Timişoara, care participau şi ei la festival, cântând împreună. Juriului i-a fost greu să decidă un câştigător absolut şi au hotărât să dea premiul întâi la egalitate lui Adi cu Raul, ca grup, şi mie ca solist. Era prima recunoaştere importantă din lumea muzicală a mediului studenţesc.

FAN. Finala FACS (Festivalul Artei şi Creaţie Studenţeşti) de la Iaşi a avut acelaşi deznodământ. În spectacolul de gală, cântând cu chitara cu corzi de plastic, la sonorizare, aveam nevoie de un reglaj specific. De sonorizare se ocupa o trupă din Timişoara, Celelalte Cuvinte. Tot la gală am ascultat, prima dată, Celelalte Cuvinte, care câştigaseră locul I la secţiunea «Formaţii vocal-instrumentale». Îi cunoscusem pe Tinu şi Călin. Ne-am împrietenit. I-am revăzut la Cluj într-un concert cu poemul rock. Acolo, pentru o clipă mi-a trecut prin gând întrebarea, oare cum ar fi dacă aş cânta cu ei? Era, parcă, un gând prea îndrăzneţ. Eu în Cluj, ei în Timişoara... Am lăsat acolo întrebarea, fără să-i dau un răspuns şi am urmărit mai departe concertul lor. Pe nesimţite devenisem un fan al lor."

LET IT BE. "În vara ce a urmat ne-am revăzut la Costineşti, apoi la Predeal. Le-am adresat invitaţia de a mă însoţi, la Zalău. Tinu şi Kiddu’ au răspuns afirmativ şi vacanţa a continuat.

O trupă locală, Robot Group, cu care mă cunoşteam, avea o seară de dans în care cântau live. Am participat şi noi, iar la un moment dat ne-au invitat să cântăm împreună. Pe scenă, împreună cu Tinu (pentru prima dată) şi Kiddu’ am cântat «Let it be». După ce am coborât de pe scenă, Tinu m-a întrebat dacă aş vrea să cânt cu trupa. Era în vara lui 1986. Apoi, la data de 13 decembrie 1986, trupa sărbătorea cinci ani de la înfiinţare, prin două concerte la Timişoara, în Casa de Cultură a Studenţilor. Concertul începea cu «Fără Cuvinte» unde Marcel avea o partitură de pian. A doua zi, Marcel era în sală, la mixer, făcând nişte reglaje. Mi-a spus să cânt ceva la pian, să vadă cum sună pe sală. Am cântat începutul de la «Fără Cuvinte», aşa cum l-am simţit eu. După reglaje, Tinu i-a întrebat pe băieţi dacă sunt de acord să deschid eu cea de-a doua seară, cu partitura de pian.

Marcel a răspuns într-un stil caracteristic: «Daaa, numa’ să fie în gamă...». Acea partitură a deschis a doua seară aniversară şi avea să deschidă şi noul album al trupei. Devenisem membru Celelalte Cuvinte.

Totul porneşte de la părinţii mei, care şi-au dorit ca fiii lor (fratele meu mai mare, împreună cu mine) să beneficieze de cea mai bună educaţie ce puteau să le-o ofere. Încurajaţi să facem ceea ce simţim şi ajutaţi să descoperim în noi înclinaţii, pasiuni, talente, părinţii mei sunt cei cărora, cu recunoştinţă, le datorez începutul."

"Totul porneşte de la părinţii mei, care şi-au dorit să beneficiez de cea mai bună educaţie.  Încurajaţi să facem ceea ce simţim şi ajutaţi să descoperim în noi înclinaţii, pasiuni, talente, părinţii mei sunt cei cărora, cu recunoştinţă, le datorez începutul."
Tiberiu Pop