Regatul

Cesaria are regatul ei. Un loc către care porţile sunt întotdeauna deschise. Poţi intra dacă ai nevoie să-ţi fie oblojit sufletul. Poţi intra dacă ai nevoie de o vreme de linişte sau să te confesezi. Oricând eşti binevenit.

Cesaria este o regină al cărei tron este făcut din spuma valurilor oceanului care sărută plajele Insulelor Capului Verde.
Vorbele ei sunt şoptite, aşa cum îşi spuneau poveştile sau îşi duceau vieţile strămoşii ei.

Cântecele ei sunt când domoale, ca o resemnare după o iubire pe veci pierdută, când cu strigăte, cu speranţa că totul va fi la fel de frumos cum fusese. Când fierbinţi, ca dansurile carnavalului din Sao Vicente.

Cesaria Evora îşi cântă povestea vieţii. Cesaria cântă despre viaţa strămoşilor ei, a oamenilor din Mindelo, din Sao Vicente.
Cesaria este o "regionalistă" convinsă, aşa după cum ne spune nepotul ei. Îşi iubeşte atât de mult poporul, îşi respectă atât de mult strămoşii, încât, oriunde ar fi în lumea aceasta, cu oricine s-ar întâlni, nu acceptă să vorbească decât în limba poporului ei: creola.

Îşi simte cu atâta putere rădăcinile, încât pune tălpile goale pe pământ pentru a simţi mai bine vibraţia generaţiilor trecute.
Printr-o minune, Cesaria s-a îndrăgostit de România. Poate pentru că limba poporului ei, o altă minune, seamănă foarte mult cu limba română. Sau poate pentru că românii i-au înţeles cel mai bine tânguirea din "saudade". Dorul, starea aceea specială, care nu se poate explica. Ea se trăieşte doar cu intensitate şi trece în muzică, în poezie, în poveste.

Cesaria, se poate spune acum, are două ţări: frumoasa şi profunda insulă Sao Vicente şi frumoasa şi profunda Românie, spre bucuria noastră.
Despre Cesaria se mai poate spune, cu siguranţă, că are un singur popor: iubitorii de morna.