Castelul Jidvei, adevăruri şi legende

O poveste despre un castel trecut prin foc şi sabie, care astăzi a devenit imaginea uneia dintre cele mai importante firme producătoare de vinuri din România.

Aşezat pe o frumoasă terasă a unui deal blând din Cetatea de Baltă, Castelul Jidvei şi-a găsit, în sfârşit, liniştea. Astăzi, la castel se ţin degustările de vinuri, se mai ţine câte un bal, cu ocazii speciale, sau se înveseleşte în toamnă, când Festivalul "Strugurele de Aur" dă semnalul că e vremea culesului.

Intri pe o poartă mare din lemn, într-o curte frumos străjuită de alei, care despart mici câmpuri cu iarbă, cu arbuşti, cu frumoase flori vara. Dacă mergi pe terasele din faţa castelului, se deschide în faţa ta o vedere de vis. La poale se întinde de jur-împrejur comuna Cetatea de Baltă, iar în depărtare ghiceşti plantaţiile de vii din Podgoria Târnavei.

Castelul Jidvei, din Cetatea de Baltă, este astăzi imaginea produselor SC Jidvei SRL. Istoria castelului nu a fost una urmărită de linişte şi pace, aşa cum îţi dă senzaţia. Ne povesteşte doamna Irina Incze, care, fără a fi castelană, se ocupă de bunul mers al vieţii de la curte. Castelul a fost construit în jurul anului 1620, iar din alte surse, la 1560 (după cum apare într-o enciclopedie maghiară de la 1758).

"A fost în posesia a mai multor familii de nobili maghiari o perioadă de 150 de ani. A fost donat, a fost pierdut la cărţi. A avut o istorie destul de «aventuroasă» şi complicată. A trecut prin mâinile a vreo 30 de principi. Se ştie mai multe despre perioada în care a fost în posesia grofului Haller. Familia Haller a construit frontispiciul, înainte avea doar cele patru turnuri. În spate erau grajdurile familiei, din care, ulterior, după renovarea castelului, s-au făcut opt camere de primire. În timpul comunismului a fost trecut la IAS şi a funcţionat aici o secţie de şampanizare. În acea perioadă s-a distrus totul, nu a mai rămas nici măcar un obiect care să amintească de măreţia castelului. Nu tu mobilă, argintărie, seră de flori, caleşti, fâşâit de mătăsuri scumpe, acorduri de pian după ultima modă occidentală. După Revoluţie, castelul a fost revendicat şi s-a retrocedat familiei Haller. Ultimul descendent l-a vândut familiei Necşulescu, Liviu (tatăl) şi Claudiu (fiul), devenind din nou proprietate privată. Din 2003 s-a început renovarea sa. S-au renovat doar pivniţa, parterul şi urmează etajul unul şi al doilea. S-a lucrat cu specialişti, cu designeri, pentru ca renovarea şi restaurarea să corespundă unei perioade de Ev Mediu. Cei care au fost în vizită la noi au fost surprinşi că nu este aglomeraţie de obiecte. În timpul lucrărilor au fost făcute diverse descoperiri care sporesc farmecul castelului. De exemplu, poarta veche care fusese tencuită şi zidită. Se mai vede încă scripetele. Exista şi un pod, iar şanţul din care se mai văd ceva urme în jurul castelului nu era cu apă. În salonul de primire, de asemenea, sub tencuială s-a descoperit o altă uşă autentică. Suntem foarte mândri de scara din lemn care duce la etajul al doilea. Este în formă de evantai şi este autentică. Lângă scară am aşezat o colecţie de ceasuri - 45 de ceasuri - care are şi o mică povestioară. Când domnul Claudiu Necşulescu a împlinit 45 de ani, noi, cei de aici, i-am dăruit aceste ceasuri. Cele şapte ceasuri micuţe reprezintă cei 7 ani de acasă, vârsta de 18 ani era marcată cu un alt ceas şi cu o epistolă. Când a terminat facultatea era aşezată o altă epistolă, apoi când s-a căsătorit şi când i s-au născut cele două fete, un alt înscris.

O altă descoperire importantă şi interesantă a fost blazonul familiei Bethlen, care a fost găsit pe marginea Târnavei Mici. Nu ştim cum a rezistat. Probabil că era cu inscripţia în jos şi s-a crezut că este pur şi simplu o piatră."
CETATEA DE BALTĂ
Oamenii de pe Târnave sunt foarte mândri de istoria lor. Tiberiu Nistor a fost profesor mai bine de 40 de ani la Cetatea de Baltă. Experienţa, lucrările istorice pe care le-a cercetat, istoria care l-a tras de mânecă l-au determinat să scrie o interesantă monografie a comunei Cetatea de Baltă.

"Din lipsă de izvoare, scrie profesorul Tiberiu Nistor, nu se poate şti când a fost clădită Cetatea de Baltă. Istoriografia noastră înclină să creadă că ar fi existat încă înainte de pătrunderea feudalismului maghiar în Transilvania, ea fiind ridicată de băştinaşi. Populaţia băştinaşă a avut cetăţi la venirea maghiarilor, aceasta rezultând chiar din cronica lui Anonymus, care pomeneşte mai multe cetăţi din Transilvania. Unele dintre ele au fost identificate în urma cercetărilor arheologice. Astfel, amintim cetăţile Moldoveneşti, Morisena, Moigrad, apoi vestita cetate Dobâca, de pe plaiurile someşene." Mândru de obârşia sa şi de locurile în care trăieşte, profesorul ne-a făcut un tur al Cetăţii de Baltă. "Urme de civilizaţie şi viaţă în această zonă au apărut încă din epoca neolitică, fragmente din ceramică se păstrează la Muzeul Unirii din Alba-Iulia. Apoi s-a descoperit, pentru Epoca Bronzului, un depozit de bronz - seceri, obiecte de pescuit, de podoabă. Localitatea a fost atestată documentar la 1177, iar la 1197 a fost atestat şi Comitatul Târnava. Avea reşedinţa la Cetatea de Baltă şi se învecina cu Mureş şi Alba."

Un moment important a fost năvălirea tătarilor din 1241: izvoarele istorice spun că au măcelărit în jur de 5.000 de băştinaşi, cifră prea puţin probabilă. La biserica reformată se păstrează şi acum pe turn desenul unui cap de tătar, care să amintească de invazia lor pe Valea Târnavei Mici.

O etapă deosebit de importantă în istoria Cetăţii de Baltă a fost stăpânirea lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor acestuia. După bătălia de la Baia, în Moldova, din 1467, Ştefan cel Mare îl învinge pe Matei Corvin. În acea perioadă erau adversari, dar din cauză că pericolul turcesc îi ameninţa şi pe moldoveni, şi pe ardeleni, au încheiat un tratat prin care Matei Corvin cedează lui Ştefan cel Mare două cetăţi în inima Ardealului: Cetatea de Baltă şi Ciceiul, pe Someş.
"Prezenţa moldoveană la Cetatea de Baltă a fost deosebit de benefică pentru locuitori, pentru că Moldova avea o cultură deosebită şi iobagii de aici au avut de la ce se adăpa - spune profesorul Tiberiu Nistor. Un alt moment important a fost Revoluţia de la 1848, în timpul căreia s-au dat lupte grele, localnicii dorindu-şi din tot sufletul a se uni cu ţara. Acest vis s-a împlinit abia la 1918, când de aici au mers oameni şi la Marea Adunare de la Alba-Iulia, iar visul iobagilor de la 1848 de la Blaj a fost împlinit de nepoţii acestora."

STĂPÂNII
Se pare că acest castel, devenit astăzi imaginea SC Jidvei SRL, a fost ridicat imediat după distrugerea vechii cetăţi din Cetatea de Baltă. (...) În partea de nord a castelului există un monument pe care era inscripţia: "În anul 1773 a poruncit să se renoveze şi să se împodobească acest castel beneficiu al său preaslăvitul Nicolaus Bethlen, ilustrul conte, camerar regional al statului şi guvernului care mai ţine funcţia de consilier şi tezaurar regal peste marele principat al Transilvaniei".

În 1758, Bethlen (Gabor) a cumpărat toate moşiile de la Cetatea de Baltă şi Iernut pentru suma de 470.000 de forinţi. În toamna aceluiaşi an, Gabor Bethlen îi vinde fratelui său, pentru suma de 70.000 de forinţi, moşia de la Cetatea de Baltă, cu "condiţia ca primul fiu născut va moşteni moşia, dar la prima fată născută, membrii familiei lui să răscumpere moşia".

La data de 4 martie 1768, după moartea lui Bethlen Gabor, fratele său, Miklos, a luat în primire ocrotirea fiului acestuia, Iozsef, şi a moşiilor, astfel că până la 30 noiembrie 1777 a fost moşierul acestora. La 13 octombrie 1778, Bethlen Ioszef a fost numit moşier, cu condiţia să nu facă nici o datorie. (...) După moartea lui Bethlen Miklos, la 21 august 1780, moşia Cetatea de Baltă a rămas sub tutela soţiei sale, Csaki Katalin, şi a fiicei sale, Rozalia. Castelul şi moşia din Cetatea de Baltă au rămas în continuare sub dominaţia familiei Bethlen până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a fost cumpărată de groful Haller Jeno senior de la Bethlen Markus. Începând cu secolul al XX-lea, moşier a fost Haller Jenö junior.