Emoţii pe scenă

Corina Chiriac i-a pricinuit, de-a lungul anilor, nenumărate palpitaţii lui Marius Ţeicu. Toate in public...

Corina Chiriac i-a pricinuit, de-a lungul anilor, nenumărate palpitaţii lui Marius Ţeicu. Toate in public...

Â

Compozitorul işi aminteşte spectacolele in care a avut de-a face cu imprevizibilitatea interpretei. "Deşi noi mergeam «cu temele făcute», adică pregăteam nişte piese anume, pe Corina o lua valul. Mă trezeam că, la un moment dat, spunea: «Acum vom cănta piesele X şi Y». Aoleu, mă găndeam, străbătut căteva momente de fiori reci, astea nici nu figurează pe listă. Corina se intorcea spre mine şi spunea: «Hai, Marius, că tu ştii!». Imi reveneam, dar adrenalina era la cote alarmante. De fiecare dată cănd o acompaniam, mă găndeam: oare ce i-o mai veni in cap? Dar asta crea in ultimă instanţă acea veridicitate, acea trăire live, spontană, atăt de apreciată de public."

À LA FRANÇAISE. Marius Ţeicu a cunoscut-o pe Corina Chiriac la sfărşitul anilor ’60, la Casa de Cultură a Studenţilor. I-a apreciat eleganţa, dar şi faptul că interpreta excelent in... franceză. "Cănta şansonete şi avea o pronunţie demnă de invidiat, cred, şi de parizienii get-beget." Traseul celor doi artişti s-a intersectat mereu.

"Am acompaniat-o in spectacole de succes. Am inceput să colaborăm şi pe plan componistic. I-am scris vreo 15 piese, dintre care unele se căntă şi azi. Am apărut impreună in multe show-uri de televiziune."

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

ENERVĂRI "LA MINUT". Nu-i simplu să stăpăneşti total arta căntului. Nu toţi artiştii reuşesc. Corina insă "nu se repetă niciodată. Are o imaginaţie a interpretării extraordinară. Ea nu căntă textul de două ori la fel. Simte acea agogică, acea mişcare interioară a textului faţă de muzică. Pe căt este de talentată, pe atăt e de pretenţioasă in alegerea melodiilor, textelor şi orchestraţiilor. Căteodată, cănd ceva nu era in regulă cu sunetul sau cu orchestra ce-o acompania, se enerva rapid, dar se calma uşor", povesteşte Marius Ţeicu.

"«Unde erai?» n-a fost destinată să fie duet. La imprimarea piesei, ii căntam Corinei părţile pe care nu şi le amintea. Deodată am auzit-o pe Aurora Andronache: «Ce-ar fi să căntaţi asta impreună?» M-am speriat la inceput, dar uite că a mers. Şi incă bine, piesa fredonăndu-se şi acum, după aproape 30 de ani"

Marius Ţeicu