x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Corina Chiriac In faţa oglinzii

In faţa oglinzii

19 Noi 2007   •   00:00
In faţa oglinzii

I-am trimis Corinei Chiriac, prin e-mail, un set de intrebări, provocănd-o astfel la o călătorie neconvenţională in timpul vieţii sale. Iată căteva file de poveste scrise chiar de perso-najul principal al acestei Ediţii de Colecţie.

Ceea ce trebuia să fie un interviu a devenit o lungă şi tulburătoare confesiune.

Â

I-am trimis Corinei Chiriac, prin e-mail, un set de intrebări, provocănd-o astfel la o călătorie neconvenţională in timpul vieţii sale. Voiam să obţin căt mai multe informaţii despre anii Corinei. Mai speram totodată să o stărnesc pe scriitoarea care se ascunde in spatele artistei. Ei bine, Corina Chiriac s-a eliberat de orice reţinere şi a aşternut pe hărtie nişte răspunsuri care au prins viaţă intr-o poveste. Iată căteva file de poveste scrise chiar de perso-najul principal al acestei Ediţii de Colecţie.

CONVINGERE. "Oamenii comunică, e firesc, e util, e inevitabil. Comunică prin priviri, gesturi, atitudini. E extraordinar că pot comunica prin viu grai. Prin intrebări. Cei mai mulţi filozofi sau scriitori au afirmat că numai intrebarea tălcuieşte adevărul comunicării dintre două fiinţe. Nu numai că fiinţele umane işi adresează intrebări, dar cei mai mulţi dintre noi nu observă modalitatea in care celelalte fiinţe cu care impărţim egoist Planeta Pămănt se intreabă intre ele de una, de alta... De fapt, mă pregăteam să răspund unui interviu important pentru Jurnalul Naţional. Mi s-au adresat, desigur, o serie de intrebări. Poate cea mai interesantă intrebare care mi s-a pus vreodată este următoarea: unde incepe şi unde se sfărşeşte Corina Chiriac? Iată ceva ce nu m-am intrebat niciodată, iată o problemă pe care nu mi-am pus-o niciodată. Iată o ghicitoare a naibii de dificilă. Aşa de dificilă este această intrebare, incăt m-am speriat. Nu de intrebarea in sine, căt de necesitatea imperioasă de a răspunde la o intrebare nouă cu un răspuns care-mi este total necunoscut. Dar, pentru că acest interviu nu face parte din situaţiile pe care le poţi piti cu mătura sub covor, m-am văzut pusă in faţa unei săli de spectacol arhipline, pe a cărei scenă enormă trebuie să apar, să performez cu maximum de profesionalism pe o melodie necunoscută, fără să fi repetat niciodată. Grea afacere! Ce-o fi aşa de greu?, s-ar intreba, poate, cineva"Â

ŞIRETLIC. "Păi, uite de ce mi se pare mie aşa de greu: cu acest interviu mă văd nevoită să răspund cuiva din viitor care ar avea curiozitatea să ştie cine a fost o anumită personalitate din trecut, să zicem un artist. Şi mai presupunem că l-ar interesa ce a spus acel artist despre sine. O autobiografie. Este foarte greu să scrii despre sine. Cel puţin mie imi este greu. De obicei, despre un artist vorbeşte arta pe care a profesat-o de-a lungul carierei. Despre el, ca individ particular, pot spune destule cei care l-au cunoscut mai superficial sau mai indeaproape. Aşa că, ce-ţi mai rămăne ţie, ca artist, să afirmi despre tine?! Probabil, cea mai bună soluţie rămăne aceea de a prezenta despre sine un «Curriculum Vitae». Astfel te prezintă faptele artistice. Dar iată-mă in faţa unei intrebări care mă vizează foarte intim, care mă intreabă cum sunt eu acasă la mine, cu faţa demachiată in faţa oglinzii, operaţie la care nu-mi place să am martori, darămite public! Am invăţat, prin drumurile mele, să cumpăr timp, cum spun nord-americanii... să răspund pe ocolite. Aşa că voi incerca această excursie delicată folosind un şiretlic inţelept: vă voi vorbi despre căţiva oameni pe care i-am admirat in viaţa mea. Ei sunt parte din cei 58 de ani de cănd mă tot formez ca persoană. Ei vor vorbi, prin cuvintele mele, despre vremuri cu valori morale diferite (care ar trebui să revină «la putere»), despre modelele mele in viaţă, despre cine aş fi vrut eu să fiu, despre ce fel de persoană mi-ar fi plăcut mie să fiu. Aceste persoane, pe care le voi admira fără incetare, s-ar putea să vorbească despre mine mult mai bine decăt aş face-o eu".

"Eu, care din profundă convingere hrănesc animăluţe fără domiciliu, vă asigur că toate vietăţile comunică intre ele şi mă simt onorată că cele pe care le ajut să supravieţuiască arşiţei sau gerului mă consideră destul de merituoasă să comunice şi cu mine"

Corina Chiriac

"Mă refer la adevărata comunicare, aceea sinceră, ochi in ochi, pe care o mai poţi realiza căteodată, pentru o secundă, şi cu căte un semen aflat la ananghie, cu vreun adevărat cerşetor!"

Corina Chiriac

×
Subiecte în articol: corina chiriac 19 noiembrie 2007