Drumul ariilor vieţii

Un vis devenit realitate. O poveste despre şanse şi reuşite. Un interviu acordat de Busuioc, “Pavarotti din Banat”.

Viaţa are pentru toţi surprize. Unele plăcute, altele nu. Uneori te ridică pe pie­des­ta­luri meritate sau nu, alteori te aruncă în cele mai negre haznale. Pleci de sus şi ­ajungi jos. Sau, şi mai bine, povestea care place tutu­ror... pleci de jos şi ajungi sus. Povestea lui Costel Busuioc i-a emoţionat pe români. Este povestea celui plecat cu prea puţine şanse în viaţă şi care totuşi a reuşit. Prin muncă. Cu ambiţie. Cu multă dorinţă de a reuşi. Şansa a doua în viaţă nu e neapărat pierzătoare. Dacă ştii cînd să te foloseşti de ea... devine Marea Şansă. Pentru Costel Busuioc vocea este Marea Şansă. Hijos de Babel a fost momentul oportun. De acum încolo, drumul lui Costel e presărat cu lauri. “Pavarotti din Banat” ne-a acordat un interviu în exclusivitate despre carieră, oameni, familie şi viaţă... o şansă în viaţă...

Un nou drum

• Jurnalul Naţional: Viaţa dumnea­voastră de acum este o arie. În ce tonuri muzicale aţi trăit pînă la concursul televiziunii spaniole?

Costel Busuioc: Am trăit cu muzica în suflet şi lumea m-a iubit şi înainte ca şi acum. Nu s-a schimbat mult. Diferenţa este că acum am ocazia să le demonstrez cu muzica mea celor care ţin la mine că şi eu îi iubesc.

• O lume “clasică” se ridică în jurul dumneavoastră. O lume construită pe acordurile unor autori celebri. Cum vedeţi această lume?

Pentru mine este o lume de vis. Este lumea în care vreau să trăiesc, pe acordurile marilor compozitori.

• De bucurie omul cîntă. De tristeţe, omul cîntă. Costel Busuioc... cînd cîntă?

Pentru mine, cîntatul este o necesitate. Cînt tot timpul. Cred că uneori şi prin somn mai interpretez cîte ceva.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

• Veţi lansa un CD sub tutela Sony BMG. Care este povestea lui?

Povestea lui... Pe acest CD este muzica care îmi place mie, sînt melodiile dragi mie şi, mai ales, cîntecele care mi se potrivesc.

• Pe o scară a valorii, unde vă situaţi acum?

Mă aflu la începutul scării. Mai am de urcat foarte multe trepte pînă voi ajunge în vîrf...

• Vă mulţumiţi să fiţi considerat “Pa­va­rotti din Banat” sau vă doriţi să fiţi re­cu­noscut doar sub numele propriu: Costel Busuioc?

Mă flatează comparaţiile cu artiştii mari ai scenei muzicii clasice. Aceste comparaţii mă responsabilizează. Îmi doresc însă ca lumea să-l recunoască pe Costel Busuioc.

• Simţiţi cumva concurenţa altor ar­tişti mai vechi în branşă sau mai renumiţi?

Nu. Eu îmi doresc să existe cît mai mulţi artişti care să cînte muzică clasică.

• Au apărut ca din senin prieteni care vor ceva de la dumneavoastră?

Da. Cred că este o lege a vieţii. Toţi ştim că întotdeauna cînd evoluezi, cînd îţi este bine, apare cineva care spune că-ţi este prie­ten şi îţi cere ceva, cumva.

• Care este muzica CD-ului pe care Jur­­nalul Naţional îl va lansa o dată cu Edi­­­­­ţia de Colecţie? Cum au fost alese piesele?

Sînt cîteva piese pe care le-am cîntat în concursul “Hijos de Babel”. Compania le-a ales.

• Din tot ce aţi interpretat pînă acum şi tot ce aţi ascultat, ce vă place cel mai mult?

Îmi place totul şi, mai ales, îmi plac cele două melodii noi compuse special pentru mine.

• Dacă mîine, muzica clasică ar dispărea, ce aţi face în continuare?

Este imposibil aşa ceva! Nici măcar nu îmi pot imagina un asemenea lucru!

Planuri

• Pe care dintre marile scene ale lumii aţi dori să cîntaţi?

• Ce fel de spectacole, recitaluri puteţi susţine acum?

Cred că pot susţine un spectacol ori un recital pe tot ce este pe sau aproape de stilul meu. Tot ce este liric sau spectacole adaptate repertoriului meu.

• Unde vă vedeţi peste cinci ani? Dar peste 15?

Este greu de spus, de răspuns. Sper să fiu tot în lumea muzicii. Dar în viaţă e greu de ştiut ce vei face peste atîţia ani. Viaţa îţi poate oferi tot felul de surprize.

• Au început să apară cîştigurile?

Depinde despre ce fel cîştiguri vorbim. Cele financiare încă nu au apărut. Dar am progresat spiritual, am progresat foarte mult în ceea ce priveşte pregătirea mea muzicală. Iar eu consider că aceste două cîştiguri sînt mai importante ca banii.

• Cine vă manageriază acum?

Managerii mei sînt cei de la Spot Live, departament care aparţine Sony BMG Spania.

• Aţi început să studiaţi “serios” pentru noua profesie. În ce punct vă aflaţi acum?

Mult mai departe ca ieri şi departe de ce poate fi într-un an, doi.

• Vi s-au propus colaborări, duete etc. cu vedete?

Am astfel de propuneri. Când va fi momentul voi colabora cu plăcere.

Oamenii din jur

• Ce sfaturi bune aţi primit şi de la cine?

Am primit sfaturi foarte bune de la prie­teni, de la credincioşii din oastea Domnului. Mi s-a spus să nu mă schimb şi să nu mă îndepărtez niciodată de Dumnezeu.

• Dar vorbe mai puţin binevoitoare?

Nu cred că am primit... dar, chiar şi dacă aş fi primit, vorbele rele le uit repede.

• Prieteniile vechi au dispărut? Au apărut altele noi?

Prietenii mei vechi au rămas lîngă mine. Am însă şi mulţi prieteni noi şi asta mă bucură.

• De ce credeţi că în România nu “v-a descoperit” nimeni?

Pentru că nu am liceul, iar în România pe nimeni nu interesează persoanele fără studii. Este vorba de mentalitatea din ţară.

• Din România, care sînt cele mai importante sau interesante propuneri pe care le-aţi primit?

Cred că interesantă ar fi Bursa oferită de ministrul Culturii şi Cultelor, să continuu cu studiile. Din păcate, eu nu locuiesc în România, aşa că nu pot accepta.

• Ce aţi fi făcut în continuare dacă Fiii lui Babel nu v-ar fi făcut o cele­britate?

Aş fi lucrat în continuare în construcţii. Dar aş fi încercat în continuare să merg şi la alte concursuri.

Cei dragi lui

• Amintiri din copilărie. Care sînt amintirile frumoase ale copilăriei? Care sînt cele mai puţin plăcute?

Cred că, exact ca şi la Ion Creangă, una dintre cele mai frumoase amintiri este, pentru că tot suntem în luna mai, cînd mergeam la furat cireşe cu copiii din sat. Cred că toţi copiii de la sat au gustat din această experienţă.

• Ce rol avea muzica în copilăria dumneavoastră? Ce muzici răzbăteau pînă în satul în care v-aţi petrecut pri­mii ani din viaţă?

Nu m-a interesat muzica de mic. Mă simţeam fascinat doar de muzica simfonică, muzica pe care tatăl meu o asculta la radio.

• S-a schimbat viaţa de familie în casa Bu­suioc? Copiii sînt conş­tienţi de renumele şi fai­ma cîştigate de tatăl lor? Au început să vă ceară lucruri mai deosebite pe care poate nu au crezut că vi le vor putea cere vreodată?

Viaţa familiei mele nu s-a schimbat momentan prea mult, nu am avut timp să schimb foarte multe lucruri sau aspecte. Iar copiii sînt mici, nu realizează încă ce s-a întîmplat...

• Aveţi patru copii. Aţi descoperit la vreunul dintre ei un talent ase­mă­nă­tor cu al dumneavoastră?

Toţi cei trei care sînt mai mari au voce şi înclinaţii muzicale. Iar la cea mică este prea devreme ca să ne putem da seama. Abia a început să vorbească bine.

• V-a pregătit viaţa pentru ce trăiţi acum?

Nu!

• Se spune că, atunci cînd este păstor, omul începe să cînte pentru sufletul lui şi al animalelor. Vi s-a întîmplat aşa ceva?

Da. Am simţit asta pe pielea mea pe vremea cînd eram păstor.

Sînteţi un om credincios. În copilărie, care erau minunile pentru care vă rugaţi? Care sînt minunile pentru care vă rugaţi acum?

În copilărie nu eram credincios, nu mă rugam pentru nimic. Acum sînt un om cre­dincios, dar nu mă rog pentru nici o minune, mă rog pentru sănătate şi pentru mîntuirea sufletului.

Pentru cei cu vise

• Ce aţi avea de transmis celor care cred în visele lor, la fel cum aţi crezut dumneavoastră?

Tuturor le transmit să lupte pînă la capăt pentru visele lor. Dacă luptăm din toate pu­terile pentru ele, visele se pot îndeplini!

Românii de prin toate colţurile lumii au făcut noaptea de 12 spre 13 martie albă. Ei i-au ţinut pum­nii lui Costel Busuioc în finala concursului Hijos de Babel. Pavarotti din Carpaţi nu a deza­mă­git. A învins! Românul cu glas de aur a cîştigat fi­nala concursului Hijos de Babel cu un total de 46 de puncte. Costel s-a aflat în fruntea clasamentului pe toată durata concursului. El a primit în prima fază a finalei şapte puncte în urma descărcărilor de melodii, nouă din partea ju­riului şi zece puncte din partea publicului, acumulînd 26 de puncte. Primii trei clasaţi au mers în ultima fază a finalei şi şi-au disputat primul loc. Costel a interpretat aria sa favorită, “Nessum Dorma”. Juriul i-a acordat doar opt puncte, mărind suspansul, însă publicul i-a dat pentru a doua oară în această seară zece puncte, hotărînd ca românul să fie cîştigătorul concursului. Cîştigînd marea finală a concursului, tînărul a semnat un contract cu casa de discuri Sony BMG, care i-a produs şi va promova primul său disc şi care îi asigură cei mai buni profesori de canto din Spania.

• Mihai Ştirbu

Aduceri aminte

Într-un film de prezentare realizat de Sony BMG, Costel Busuioc vorbeşte despre via­ţa sa, despre drumul de la sătucul în care a trăit în copilărie şi pînă la Hijos de Babel, la celebritate. “Eu m-am născut la Iaşi, dar am locuit în Goruni, un sat mic. Tatăl meu a ple­cat să muncească în alt oraş şi am rămas eu acasă, să fiu bărbatul casei. M-am î­ntrebat: ce ar trebui să fac la doar 14 ani? Nu vedeam nici un viitor în acele condiţii. Atunci am de­cis să plec de acasă, la 14 ani, fără acte. Am ho­tărît să caut de muncă din casă în casă. Am lu­crat la oi, apoi m-am îmbolnăvit. Cuiva i s-a făcut milă şi m-a dus la o familie. Erau miloşi şi nu prea, am dormit şi afară, iarna la –26 de grade. Mi-a zis o doamnă care acum este bunica mea: Costel, tu ai voce frumoasă şi, dacă vrei, poţi veni cu mine la biserică. Mi-a plăcut mult la biserică. Apoi mi-a făcut cadou o ­Bi­blie. Eram aşa de mulţumit, încît dor­meam cu Biblia sub cap. Cu ajutorul ei am învăţat să citesc mai bine. Ştiam doar cîteva litere şi trebuia să învăţ. Dar eu nu puteam repeta mult. Aveam doi copii şi o “bunică” în îngrijire. Tre­buia să lucrez mult... să învăţăm să îngrijim copiii şi să trecem peste pro­bleme. Fericirea, cînd vine, nu vine singură, copiii mei sînt tot ce am!”

Şansa lui Babel

Din cauza nevoilor, Busuioc şi-a lăsat so­ţia şi copiii în România şi a plecat în Spania la muncă. Aici s-a arătat marea lui şansă. “Pen­tru mine este o experienţă unică. Mă gîn­­desc la asta şi cred că visez. Ştiu că ­muzica nu se învaţă în două luni şi totuşi mi-am per­­­fecţionat mult tehnica. Sînt mai sigur şi am avansat mult. Niciodată nu am avut par­te de atîta amabilitate şi respect, şi asta în­seam­nă mult pentru mine. Ştiam că sînt mul­­te concursuri în Spania. Cînd am ajuns aici, în Spania, din cauza problemelor financi­a­re, m-am gîndit că este o rază de speranţă. Înainte de a ajunge la acest concurs dormeam pe şantierul unde lucram, pentru a economisi bani. Între timp, au mai apărut copiii şi... iată-mă aici. Faptul că am cîştigat «Hijos de Ba­bel» mi-a schimbat viaţa, am o locuinţă, nu mai locuiesc pe şantier, dorm într-o casă ca toa­tă lumea. Pot schimba situaţia familiei, să lo­­cu­ias­că în condiţii mai bune. Îl rog pe Dum­ne­­zeu să rămînă cu mine mereu, să nu mă la­se singur niciodată şi să-mi dea putere de mun­­că, asta este cel mai important. Un vis poa­te de­veni realitate în orice moment, trebuie doar să lupţi şi să crezi în Dumnezeu. Eu am încredere în El”.

“Ce mă impresionează la el sînt ­timbrul vocal şi puterea lui de muncă, deşi la casting nu era în forma cea mai bună... fiind răcit. Am ştiut că este deosebit. Cîntă cu o energie impresionantă”
José Ramon Floréz, producător musical