Copilăria lui "Leonard"

Joi, 8 mai 1908. În zorii zilei a venit pe lume, la Brăila, Cristian, primul copil al familiei Virginia şi Gheorghe Vasile.

A fost numit Cristian după numele bunicului, Hristache, tatăl mamei sale, care a plecat în lumea celor drepţi înainte ca Virginia şi Gheorghe să formeze un cuplu. Le-a adus părinţilor o mare bucurie, mai ales că Gheorghe îşi dorea cu ardoare un băiat, să aibă cine să-i ducă numele mai departe şi cum o vrea Dumnezeu la cel de-al doilea urmaş! Când copilul avea doar patru luni, Gheorghe Vasile, judecător de profesie, a fost transferat de la Brăila la Hârşova, apoi, la scurt timp, la Parchetul Tribunalului din Constanţa. Din Hârşova, Gheorghe ajungea din când în când acasă cu o cursă, pe Dunăre, însă din Constanţa, cu mare greutate îşi revedea familia. Îi era dor în special de Cristian, micuţul "Bibi", care s-a ales cu acest nume de alint de la stâlcirea cuvântului Bebe. Gheorghe şi-a adus în cele din urmă familia aproape, la Hârşova. Pe când Cristian avea un an şi şase luni, a venit pe lume al doilea copil al familiei Vasile. Tot un băiat. A fost numit Virgiliu, după mama sa, Virginia. Dar şi el a fost dezmierdat "Piţu" de la "Pisu", fiindcă fratele său mai mare, Cristian, văzând mica făptură în braţele mamei sale, l-a luat drept... pisică.

PASIUNE. În atmosfera paşnică a Hârşovei, familia Vasile era fericită. Gheorghe câştiga atât de bine, încât puteau pune cu uşurinţă bani deoparte. Împreună cu părinţii, cei doi copii mergeau din când în când la restaurantul din parc, unde cânta o orchestră. "Când îl luau cu ei pe Cristian - spune dr Nicu Teodorescu, muzicolog, autorul volumului «Ultimul trubadur» -, acesta stătea numai în preajma orchestrei, sorbindu-i cântările. Asculta cu atenţie, urmărea mişcările dirijorului şi se minuna cum treceau melodiile pe la diferite instrumente. Acasă punea  pe o măsuţă din curte o măturică, pe care Virginia o folosea la periatul covoarelor şi, alături, făcăleţul de mămăligă, apoi se aşeza pe scăunelul lui şi începea concertul. Era un fel de om-orchestră." Cei care îl vedeau se minunau de talentul copilului şi-i spuneau mamei sale că micuţul va ajunge probabil dirijor, bun instrumentist sau un mare cântăreţ, cum avea miere în glas, aşa frumos îngâna tot felul de cântece pe care le auzise în parc. Virginia nici nu voia să audă. "Cristian al meu va ajunge inginer", era răspunsul categoric al acesteia, în timp ce pe fiul cel mic, Virgiliu, îl vedea îmbrăţişând profesia de avocat, pentru că protesta vehement atunci când considera că a primit vreo pedeapsă pe nedrept.

OPERETĂ. Anii au trecut, iar Cristian a păşit în clasa I. A început şcoala la Viziru, judeţul Brăila, unde tatăl său fusese avansat pe linie judecătorească. Vremurile nesigure ale anului 1914 l-au determinat pe Gheorghe Vasile să-şi înscrie copilul în anul următor la o şcoală din Brăila. În prima parte a lunii septembrie 1914, Cristian a asistat la un spectacol al unei companii de operetă care l-a impresionat. Printre actori s-a numărat şi faimosul Leonard, pe care Cristian l-a urmărit cu mare atenţie. L-a marcat vocea acestuia şi eleganţa costumaţiei lui. Poate că nu degeaba peste ani a fost supranumit "Leonardul muzicii uşoare româneşti".

Viaţa liniştită a "oraşului cu salcâmi", după cum numea urbea Mihail Sebastian, coleg de clasă cu Cristian Vasile, a fost tulburată însă. Vâltoarea războiului cuprinsese întreaga ţară. Gheorghe Vasile a fost concentrat la Brigada 17 infanterie, Regimentul 9 Vânători, cantonat la Balcic. Şi-a făcut "botezul focului" la Topraisar-Amzacea. A dat dovadă de mare vitejie. A primit distincţia "Coroana României cu spade în grad de cavaler". Regimentul său s-a retras apoi în Moldova.

De teama rigorilor războiului şi cum Brăila devenise un oraş nesigur, Virginia, surorile sale şi cei doi copii ai săi - Cristian şi Virgiliu - s-au refugiat, înainte de Crăciunul anului 1916, la Huşi. Au plecat din oraş cu mare greutate, cu ajutorul a doi ofiţeri răniţi. Au găsit găzduire la Huşi la familia inginerului Loghin. În curtea casei, Cristian aduna toţi copiii din vecini, "regizând" mici piese de teatru. Pe timpul verii, Virginia şi-a luat copiii şi s-a mutat la Pogoneşti. Aici i-a găsit Gheorghe în pragul Crăciunului. Îi căutase zile întregi, călare, prin mai multe oraşe din Moldova. Şi-a dus familia la Iaşi, unde a găsit o locuinţă temporară. În restaurantele Târgului Ieşilor, Cristian avea să asculte muzica lui Ion Marin, Băjescu-Oardă şi Alfred Pagony. Vibraţia cântecelor "Închide ochii dulci" şi "Cărăruie care duci la Bucureşti" ascultate acolo i-au adus toată viaţa lacrimi în ochi. Îl duceau cu gândul la ultimele momente petrecute alături de tatăl său. Cei doi copii au asistat la momentul solemn al plecării  pe front a Regimentului 9 Vânători. Într-un suflet, băieţii au alergat la părintele lor şi l-au sărutat şi i-au dat bucheţele de flori. Au privit apoi de pe trotuar cum compania se îndepărta. În urmă, în câteva căruţe se aflau crucile ofiţerilor. A fost pentru prima şi ultima dată când Virginia şi cei doi copii au văzut crucea lui Gheorghe, care a căzut în luptele de la Mărăşeşti în după-amiaza zilei de 17 august.