x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Damian Draghici Concert acasă - Damian’s Fire

Concert acasă - Damian’s Fire

21 Mai 2007   •   00:00

A inceput să compună muzica pentru show, iar in 2000 a venit in Romănia să caute o locaţie.

A inceput să compună muzica pentru show, iar in 2000 a venit in Romănia să caute o locaţie.

A ales Piaţa Constituţiei pentru că acolo era clădirea simbol al Romăniei, deşi asocierea cu Ceauşescu nu ii trezea amintiri plăcute. In 2001 a făcut CD-ul cu London Orchestra ca producător şi compozitor, Damian’s Fire, cu artişti invitaţi, care in 2004 avea să fie desemnat cu un Emmy. O experienţă frumoasă. A lucrat cu Dan Siegel, in cele mai mari studiori din America. A făcut totul in 85 de zile. "Am făcut CD-ul din ianuarie pănă in martie, iar din mai am venit in Romănia ca să pot lucra la proiect. Cinci luni, zi şi noapte. Un singur concert. Cei de la PBS (televiziunea publică americană) mi-au propus un show de proporţii. M-au intrebat unde mi-ar plăcea să-l filmez, Egipt, Brazilia, iar eu le-am răspuns că in Romănia. Au venit in Romănia, le-a plăcut, am lucrat aici patru luni şi a ieşit show-ul acela mare din 2001, «Damian’s Fire». M-am intors cu DVD-ul in America, l-am editat acolo şi a fost prezentat pe 348 de canale tv", povesteşte Damian Drăghici.

ECHIPAMENTE. Damian’s Fire a fost un concert de o anvergură nemaivăzută pănă acum in Romănia. Scena montată in Piaţa Constituţiei a fost una gigantică (828 m2); producătorul dorea ca pe fundal să apară clădirea Parlamentului, deoarece in acest fel era susţinut vizual filmul care insoţea difuzarea concertului in America de prestigiosul canal de televiziune PBS. Concertul in sine şi filmul au format o poveste care a vorbit despre Romănia, despre ţara din care provenea cel pe care americanii l-au numit "Viteza Luminii", pentru capacitatea lui extraordinară de a mănui naiul. Echipe de profesionişti au venit din SUA, Anglia şi Olanda, 200 de camioane cu echipamente au traversat Europa, 200 de romăni au fost mobilizaţi din intreaga ţară şi au muncit 24 de ore din 24.

SATISFACŢIE. Numele lui nu insemna absolut nimic pănă la acest concert. Dar a reuşit să-i seducă pe toţi cu naiul lui. "Căt timp am stat in State, am mai scos incă 4 CD-uri, ultimul fiind «Damian’s Fire». Am avut nişte emoţii groaznice. Nu ştiam cum vor primi oamenii muzica mea. Am fost extrem de emoţionat cănd le-am văzut reacţia. A fost mai mult decăt aş fi putut să cer." Totul a fost pus la punct pănă in cele mai mici detalii, aşa că nu au intervenit tot felul de probleme cum s-a tot intămplat pe la noi. Printre cei veniţi să-l asculte se găseau adolescenţi, copii, oameni maturi, dar şi oameni in vărstă. Toţi au stat incremeniţi vreme de trei ore. La sfărşit, au plecat fericiţi, pentru că petrecuseră o seară minunată in compania unui romăn care considerase că succesul lui nu poate fi deplin, dacă nu-l impărtăşeşte şi cu cei de-un suflet cu el. "A fost extraordinar. Lăsănd la o parte tehnica, ceea ce este de admirat e talentul lui, virtuozitatea. Acesta e un dar de la Dumnezeu şi mă bucur foarte tare că am avut posibilitatea să-l văd pe Damian pe viu", spunea un adolescent care nu a vrut să-şi dea numele la ieşirea de la concertul Damian’s Fire din 2001.

Dimineţile altui oraş

Un alt vis al lui Damian a fost acela de a se trezi in fiecare dimineaţă in alt loc. "Visam in dimineţile, pe care le petreceam la bunica pe balcon, să mă trezesc in fiecare dimineaţă in alt loc. Să văd ceva diferit. Exact ceea ce mi-am dorit mi-a dat Dumnezeu. S-a intămplat datorită concertelor pe care le-a susţinut să fiu in fiecare seară in alt oraş, fiind in turneu, aşa că mă trezeam in alt loc in fiecare dimineaţă: Berlin, Düsseldorf, Viena, Roma, Londra, Paris, Bruxelles şi multe alte oraşe din Europa".

Simplă mărturie de la un concert unic in Romănia

George Filip, 36 de ani, bodyguard, a participat la acest eveniment muzical din 2001. El ne-a declarat: "Damian a fost o revelaţie pentru mine. Sincer, nu mai auzisem de el pănă atunci şi mă intrebam cum este posibil să avem asemenea valori şi să nu ştim mai nimic. Imi place să cred că măcar in viitor aşa ceva nu se va mai intămpla. Guvernul, cei care au responsabilităţi faţă de acest popor, respectiv politicienii, ar trebui să investească mult mai mult in oamenii aceştia talentaţi, care pot face Romănia cunoscută de zeci de mii de ori mai bine decăt ei. Show-ul in sine a fost minunat. O montare extraordinară. Talentul său merită promovat, este un dar de la Dumnezeu. Damian Drăghici era un foc ce ardea pentru creaţie. Acum am observat că a adoptat un alt stil. I se potriveşte şi e incredibil ce a reuşit să realizeze intr-un timp atăt de scurt. Iar cei care fac parte din formaţia lui mi se par lăutari adevăraţi, profesionişti. Nu ştiu căt va dura, dar imi place să aud şi altceva decăt manele".

In romăneşte găndeşte şi iubeşte

"Eu in romăneşte găndesc, iubesc şi vorbesc, afirmă Damian. Dar mie mi-a dat Dumnezeu un drum al meu, am fost mereu ocupat, viaţa mea a fost contra cronometru. Căutam restaurantele romăneşti ca să mănănc un mic, o sărmăluţă sau o ciorbă de burtă, dar nu am fost un membru activ in viaţa comunităţii romăneşti din locul unde stăteam in America. Romănul are suflet, e onest, e corect, ii spune omului in faţă ce are de spus. Dar pădure fără uscături nu există, şi printre romăni există, dar şi printre americani, şi printre francezi".

×