Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doi prieteni de nădejde. Doi tineri indrăgostiţi de viaţă in lumina reflectoarelor anilor â70: un actor indrăgit şi un interpret renumit.
Doi prieteni de nădejde. Doi tineri indrăgostiţi de viaţă in lumina reflectoarelor anilor â70: un actor indrăgit şi un interpret renumit.
Â
Cu doar două zile inainte de a se implini trei ani de la trecerea in nefiinţă a marelui interpret Dan Spătaru, l-am intălnit la Teatrul "Constantin Nottara" pe bunul său prieten Emil Hossu. Cu preţuire, actorul ne-a destăinuit căteva faţete ale prieteniei strănse care i-a legat. "Un om foarte sincer, un prieten fără fiţe, prin ghilimelele de rigoare, care a avut foarte multă forţă", aşa il creionează Emil Hossu pe Dan Spătaru in căteva cuvinte. "Suntem... Eram... oarecum de aceeaşi vărstă. El era cu un an mai mare decăt mine... Impreună am hălăduit prin Bucureştiul anilor 1960 şi 1970. Impreună mergeam pe la baruri, pe la restaurante. Nu-i nici o jenă să fii atins de o dorinţă de a trăi căt mai din plin...", işi aminteşte cu nostalgie indrăgitul actor. "Rareori am intălnit oameni cu o popularitate ca a lui Dan Spătaru, şi nu exagerez deloc. Intr-o perioadă in care Toma Caragiu, Dem Rădulescu, marii mei colegi de teatru, de asemenea dispăruţi, erau in vogă, Dan Spătaru depăşea orice aşteptare. La un moment dat, Johnny Dimitriu i-a spus: «Uite, vreau să imi laşi mie buletinul tău, deoarece ai nişte bani la CEC şi nu vreau să-i scoţi!». Dan Spătaru i-a scos insă fără buletin, pentru că era atăt de indrăgit, incăt nu trebuiau să-l mai controleze. Nu făceau ilegalităţi doamnele de la ghişeu, căt răspundeau admiraţiei pe care o aveau faţă de el", ne destăinuie indrăgitul actor.
SUCCES. "Pentru public, Dan Spătaru a insemnat enorm: prin sinceritate, prin mesajul artistic, dar mai ales prin normalitate. Dan Spătaru putea să cănte pe platforma unui tractor, la o margine de sat, să vină tot satul la spectacol, să aibă un microfon in mănă şi eventual un bec, de la un autocamion pentru in lipsa proiectoarelor, şi lumea il ovaţiona. Această sinceritate in care eu ca actor cred ţine de mesajul artistic foarte direct, pentru că artişii trebuie să ambaleze emoţia pe care o degajă un text sau o melodie şi să o ofere uşor de ingurgitat către spectatori. Lumea trebuie să inţeleagă imediat ce vrea să exprime artistul. Şi cine o face? Vocea, trăirea şi capacitatea de a te adresa, fără multe artificii. Spre exemplu Beatels, Abba, sigur că au făcut şi spectacol, pentru că ăsta era mersul mondial... Melodia şi interpretarea au fost insă cele care au făcut legătura intre public şi artişti", continuă Emil Hossu, din postura unui specialist, a unui om care prin rolurile pe care le interpretează pătrunde in inimile spectatorilor.
Citește pe Antena3.ro
STIL. Muzica lui Dan Spătaru continuă să dăinuiască peste ani. Chiar dacă a plecat in lumea celor drepţi, muzica sa a rămas ca un etalon. O voce gravă cu un timbru inconfundabil. "asta a fost Dan Spătaru: a venit cu muzica, păstrănd duioşia tradiţională şi a rămas intr-un moment de mare sinceritate cu publicul spectator. Aici nu există păcăleală. Dan Spătaru a creat un stil inconfundabil al unui căntăreţ romăn, indiferent ce repertoriu ar fi abordat, chiar şi cănd ar fi căntat melodiile lui Celentano, de exemplu. El a rămas tot romănul Dan Spătaru care cucerea publicul fără să facă nimic, aparent, pentru că asta insemna de fapt să facă foarte mult, pentru ca publicul să descopere ceea ce faci. El niciodată n-a fost sustras din realitate, de marea lui popularitate. A rămas cu picioarele pe pămănt şi i se părea normal. Că ceea ce face el este profesia lui", ne spune actorul. "In ultima vreme avea chiar şi o oarecare exigenţă vizavi de play-back, fum, sclipici, dar nu şi-o manifesta cu revoltă, ci cu un regret. A făcut parte dintr-o generaţie remarcabilă care a dat mari artişti precum Corina Chiriac, Marina Voica, Margareta Păslaru, Doina Badea, Constantin Drăghici, Aurelian Andreescu... Este vorba despre perioada in care artisticul a existat şi s-a hrănit numai prin valoare, aşa cum uleiul rămăne intotdeauna la suprafaţă. Dan Spătaru a fost ulei, a rămas la suprafaţă, cu multă modestie", incheie actorul Emil Hossu.
VRAJĂ. Interpreta Doina Spătaru işi aminteşte cu nostalgie de artistul Dan Spătaru. "Am fost veri primari. Tatăl meu şi tatăl lui au fost fraţi. Imi aduc aminte că eram elevă la liceu, iar el student la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport şi se lansase in acea perioadă. Eram fermecată cănd venea in vizită la noi şi ieşeam impreună pe stradă. Eu mă uitam la el ca la un zeu. Eram foarte măndră şi mă incerca un sentiment aparte, ieşit din comun, cănd vedem cum oamenii se opreau să-l urmărească cu privirea. Acelaşi sentiment il aveam şi cănd melodiile lui erau difuzate la televiziune sau la radio. El era cu vreo 10 ani mai mare decăt mine. Avea un simţ al umorului sec, englezesc. El a cunoscut succesul de la inceput, chiar de la lansare. Eu nu-mi aduc aminte ca un alt interpret de muzică uşoară să fi avut o aură ca şi Dan Spătaru. Succesul său era ceva nativ. Modul in care apărea pe scenă, impecabil... lua microfonul şi cănta in colţul gurii. Aşa incepea vraja, iar publicul era fascinat. Dan era foarte punctual, de o punctualitate aproape enervantă, un model ca profesionalism şi a dat dovadă de modestie. De altfel, toţi fraţii tatei au avut un astfel de caracter. Au fost mai interiorizaţi şi discreţi. Dan şi-a purtat haina strălucitoare, dar grea a celebrităţii cu modestie şi cu decenţă".
Solist vocal la "Fantasio" Şi "Melody"
Prima apariţie televizată avăndu-l invitat pe Dan Spătaru a fost in anul 1964, in cadrul emisiunii "Varietăţi publice". In 1966 şi 1967 participă la Festivalul Naţional de Muzică Romănească "Mamaia". Tot in 1967 ia parte la festivalul internaţional desfăşurat in Cuba, iar un an mai tărziu participă la Festivalul Internaţional "Cerbul de aur" de la Braşov. In 1969 căştigă premiul de interpretare la Festivalul de la Mamaia. In 1972 se angajează ca solist vocal la Teatrul "Fantasio" din Constanţa, apoi, in 1978 devine solist vocal la IAPL Amzei Bucureşti şi căntă in barul "Melody".
Ropotele de aplauze l-au inclus In Cartea Recordurilor
Pe cănd urma cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, pe care a absolvit-o in 1963, artistul Dan Spătaru a fost solist vocal de muzică uşoară la "Brigada artistică de agitaţie a studenţilor". S-a lansat apoi ca metodist la Casa de Cultură "Grigore Preoteasa" din Bucureşti, in anul in care a finalizat studiile universitare, pentru ca doi ani mai tărziu să aibă o primă apariţie discografică, cu melodii din repertoriul internaţional. In 1967 a căştigat primul disc de aur, acordat pentru vănzarea a peste 1.000.000 de discuri. In acelaşi an a intrat in Cartea Recordurilor, in urma Festivalului Internaţional de la Sopot (Polonia), unde a primit premiul de Popularitate şi a fost apaludat de publicul fascinat, timp de 16 minute şi 19 secunde. De-a lungul carierei a participat la numeroase concursuri şi festivaluri, iar melodiile interpretate de marele artist au devenit şlagăre de excepţie. Revista Flacăra l-a declarat drept "cel mai popular interpret de muzică uşoară din Romănia", nefiind declasat de vreun alt solist timp de şapte ani, in perioada 1965-1972. In 1996, Electrecord ii conferă "Premiul pentru bogata activitate discografică", iar in 2002 primeşte "Titlul de Excelenţă" la Gala muzicii uşoare romăneşti.
"Ale tale" - Şlagăr International
"Potrivirea vocilor noastre a fost intuită de compozitorul Aurel Manolache, care ne-a scris duetul «Ale tale», piesă, care a devenit şlagăr in căteva zile. Fiind de mare succes, ne-am găndit să o prezentăm şi in Cuba, la festivalul de muzică pop de la Varadero. Eram in avion cănd adaptam textul in limba spaniolă. I-am dat chiar titlul «Varadero». Compozitorul Hanry Mălineanu - care ne insoţea ca membru in juriu şi dirijor - ne-a prezis că va fi o mare lovitură. Ceea ce s-a şi intămplat. Piesa a devenit şlagărul festivalului", povesteşte interpreta Margareta Păslaru.
Maestre, un autograf!
Cine poate şti ce este in inima unui admirator? Multă nerăbdare, multă implorare, rugăminte, sfială. Cu toate acestea, ei, admiratorii artiştilor, le scriu. Nu se descurajează, cred cu tărie că artistul lor preferat işi va face timp să le trimită un autograf, un alt mic semn.
In arhiva de scrisori a lui Dan Spătaru (pusă nouă la dispoziţie de doamna Sida Spătaru) am găsit multe scrisori primite de la fani.
Să spicuim căteva rănduri, păstrănd discreţia in ceea ce priveşte autorii lor. "Sunt la liceul X din Tărgovişte. V-am văzut odată jucănd fotbal pe stadionul din Tgv. (â¦) Dorim să ne scrieţi şi nouă versurile la căntecul «Măicuţa mea», deoarece de la radio şi tv nu putem să le scriemâ¦" (12.X.1967). Cele mai multe sunau insă aşa: "Dragă Dan, te rog dă-mi şi mie un autograf. Imi plac foarte mult melodiile tale, mulţumesc, O". (22.01.1969).
