Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Am iubit fotbalul. Mi-ar fi plăcut să antrenez copii", spunea cândva Dan Spătaru, care a păstrat într-un sertar al sufletului său o mare iubire pentru sportul-rege.
A deţinut carnet de antrenor, după ce a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. A fost chiar unul dintre cei mai talentaţi jucători de la "Ştiinţa Bucureşti" până când un cumplit accident a frânt marele său vis.
Cunoscutul comentator sportiv de la Televiziunea Română Ionel Stoica ne-a vorbit despre talentatul sportiv Dan Spătaru: "A început din copilărie, ca noi toţi, să joace fotbal pe maidan. A fost apoi legitimat ca junior la «Cimentul Păcii» Medgidia. În 1959 a dat examen la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport şi a avut diplomă de profesor de sport şi carnet de antrenor de fotbal. A fost remarcat de antrenorul emerit Gheorghe Ola şi legitimat la «Ştiinţa Bucureşti».
A evoluat cu numărul 10 pe tricou, număr purtat de mari celebrităţi ale fotbalului precum Hagi, Dobrin, Maradona, Platini. I-a avut colegi şi prieteni pe Ion Ionescu (Puiu Ionescu) - unul dintre cei mai buni atacanţi din istoria Rapidului şi a naţionalei -, pe prof. Mircea Rădulescu, actual director al Şcolii de Antrenori de la FRF, pe Gheorghe Nertea, Gheorghe Staicu şi Emeric Ienei, pe Mircea Lucescu, Virgil Dridea, Liviu Colceriu, Constantin Oţet sau pe Cristian Gaţu".
ACCIDENTUL
În iarna anului 1963, un cumplit accident l-a înlăturat pe Dan Spătaru din lumea fotbalului. Un moment de cumpănă. Un vis spulberat. O răscruce de drumuri. Iată ce povesteşte Ionel Stoica: "Pe parchetul unei săli de sport s-a încins o miuţă. Deşi între prieteni, partida era crâncenă, disputată cu patimă şi ardoare. Nimeni nu accepta să piardă. Toţi doreau să înscrie goluri, să câştige. Erau fotbalişti legitimaţi la echipe bucureştene. A venit o clipă fatidică. O ciocnire involuntară. Unul dintre protagonişti nu s-a mai putut ridica de la podea. O targă l-a transportat pe un pat de spital. Un pat în care a stat imobilizat aproape o jumătate de an!
Discopatie lombară. Acesta a fost necruţătorul verdict al medicilor. Juca mijlocaş la «Ştiinţa Bucureşti», cum se numea pe atunci Sportul Studenţesc, în Divizia B. În pofida unui fizic deloc impunător, nu era un «blând», o «domnişoară» în teren. Lovea excelent mingea cu ristul. Era un foarte bun executant al loviturilor libere, un bun pasator, un fotbalist cerebral care se distingea prin clarviziune. Abia împlinise 23 de ani, iar acea clipă nefericită a reprezentat răscrucea unor drumuri ale vieţii.
S-au frânt drumurile sale în sport. Au început drumurile care, timp de peste 40 de ani, au fost şi drumurile noastre pe căile de suflet ale muzicii... Şi apropo de cea mai cunoscută şi cântată melodie a sa! Puţină lume ştie: «Drumurile...» au pornit către public în vara anului 1977, la Costineşti. Atunci, un tânăr jurnalist, care realiza programe la «Radio Vacanţa», şi-a permis să-i dea curaj unui adevărat campion al succesului pentru a debuta în postura de autor de versuri şi muzică, nu doar de interpret.
Inegalabilul campion se numea Dan Spătaru. Tânărul jurnalist - Ionel Stoica. Iar cântecul, ale cărui origini s-ar afla undeva pe malurile belgrădene ale Dunării, recreat cu har de Dan Spătaru în aranjamentul muzical realizat de Alexandru Wilmary şi lansat către lume acum peste trei decenii, a fost şi rămâne cea mai cântată melodie de muzică uşoară. Este totodată singura melodie ce se cântă astăzi şi în germană, şi în franceză, şi în rusă, şi în maghiară, şi în bulgară, şi în greacă, ba chiar şi în idiş!".
Citește pe Antena3.ro
